#StareaEducației (INTERVIU) Lect.dr. Magda Samoilă: “Portofoliul educațional introdus la grupa mijlocie este o carte de identitate educațională. Ar fi o măsură salutară ca rezultatul unei evaluări externe standardizate, să fie dublat de un astfel de portofoliu, care oferă și alte informații decât cele ce țin de educația formală”
Publicat de gabrielarotaru, 8 februarie 2025, 09:10
Potrivit celui mai nou raport al Comisiei Europene privind educația timpurie pe continent, publicat luna trecută, România înregistrează printre cele mai scăzute rate ale participării copiilor la învățământul preșcolar, atât la nivel de creșă, cât și la nivel de grădiniță. În 2023, 37,5% dintre copiii cu vârste de până la 3 ani din Uniunea Europeană mergeau la creșă, în creștere majoră comparativ cu un deceniu în urmă. În țara noastră, doar 12,3% dintre copiii de până în 3 ani participă la formei de educație și îngrijire timpurie.
În ceea ce privește frecventarea grădiniței de către copiii de peste 3 ani, acesta fiind unul dintre indicatorii cheie folosiți la nivelul Uniunii Europene pentru a evalua calitatea educației, România înregistrează un regres. Țara noastră a pierdut în ultimul deceniu nu mai puțin de 10 procente, rata de participare la învățământul preșcolar, pentru copiii de peste 3 ani, coborând de la 84,1% în 2013, la 74,8% în 2022.
Colega noastră, Andreea Daraban, a comentat aceste statistici și a discutat despre importanța educației timpurii, cu doamna lector doctor Magda Samoilă, prodecan al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, coordonator al unui amplu proiect de formare a specialiștilor în educație timpurie.
Andreea Daraban: De ce credeți că rata de participare la educație și îngrijire timpurie în România este încă atât de scăzută comparativ cu alte țări europene, unde aceste procente sunt mult mai mari?
Magda Samoilă: Există un cumul de factori care ne situează în aceste statistici, pe un loc care nu ne bucură. În primul rând, este vorba despre faptul că în România obligativitatea învățământului preșcolar, a educației timpurii este garantată doar pentru ultimii doi ani de grădiniță. Există politici educaționale recente și prevederi recente care garantează, într-adevăr, participarea pentru educație timpurie începând cu vârsta de 4 ani, pentru grupa mijlocie din 2023, pentru grupa mare din 2020, odată cu înființarea clasei pregătitoare. Pe de o parte există aceste prevederi, pe de altă parte, tot în raportul pe care îl invocați, există o statistică destul de îngrijorătoare, care susține că România se află cu un procentaj ridicat, de 35%, din punct de vedere al copiilor aflați în situație de risc, sub vârsta de 6 ani. Prin urmare, câtă vreme există zone defavorizate, câtă vreme există, provocări sociale majore pentru familii, cu siguranță că acest lucru impactează și participarea la educație a copiilor. Recentă este inițiativa aceasta a trecerii învățământului antepreșcolar în subordinea Ministerului Educației. O inițiativă foarte bună, care, cu siguranță, va contribui la creșterea participării la educație a copiilor cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani.
Andreea Daraban: De ce e un pas înainte trecerea creșelor sub umbrela Ministerului Educației?
Magda Samoilă: Este un pas înainte, dacă este să ne uităm la ceea ce se întâmplă la nivel european. Cu cât gradul de cuprindere a copiilor în sistemul educațional este mai mare și ne raportăm la vârste mai scăzute, cu atât șansele de a frecventa nivelurile următoare de școlaritate cresc. De exemplu, dacă ne raportăm la copiii din învățământul preșcolar, 93% merg mai departe. Nu există această fractură. Urmează nivelul de învățământ primar. Pe de altă parte, ar trebui să existe o relație foarte strânsă între politicile sociale și politicile educaționale. Câtă vreme România, prin politicile sociale, garantează acest concediu pentu creșterea copiilor de doi ani, este explicabil de ce părinții amână înscrierea copilului în creșe. În alte țări acest concediu de creștere a copilului este redus. Prin urmare, acele țări au dezvoltat politici educaționale pentru a susține familiile prin astfel de instituții, prin creșe.
„În creșe, accentul s-a plasat pe componenta de îngrijire, cea educațională a fost plasată pe plan secund. Câtă vreme creșele au intrat în subordinea Ministerului Educației, există această preocupare pentru ca în creșe să fie specialiști care au competențe în sfera educației antepreșcolare.”
Andreea Daraban: În creșele publice sunt suficienți specialiști? Dacă un părinte dorește să revină mai repede la serviciu, își duce copilul într-un mediu în care este sigur că va fi bine îngrijit, va avea o dezvoltare corespunzătoare?
Magda Samoilă: În creșe, accentul s-a plasat pe componenta de îngrijire. Ați adresat foarte bine întrebarea, îngrijire, dezvoltare și educație. Componenta educațională a fost plasată pe plan secund. Acum, câtă vreme creșele au intrat în subordinea Ministerului Educației, există această preocupare pentru ca în creșe să fie specialiști. Și când spunem specialiști, ne referim la persoane care au competențe în sfera educației antepreșcolare. Iată, o formare de acest tip se impune. Deocamdată, suntem deficitari din punctul acesta de vedere. Într-adevăr, componenta de îngrijire este puternică și există bune practici. Dar, partea de educație trebuie să fie acoperită de personal care are acces la studii, care frecventează o specializare la finalul căreia demonstrează competențe în intervenția educațională cu copiii antepreșcolari.
“La Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul UAIC Iași vor exista două specializări distincte, care să vizeze pregătirea profesorilor pentru învățământul primar, respectiv pregătirea viitorilor specialiști în educație timpurie.”
Andreea Daraban: Înțeleg că este și o inițiativă legislativă, care prevede existența unor studii de licență pentru educație timpurie, separat de ceea ce înseamnă învățământ preșcolar, învățământ primar. La Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” urmează să fie astfel de specializări?
Magda Samoilă: Până acum, în toate universitățile din țară a funcționat și funcționează încă specializarea “Pedagogia învățământului primar și preșcolar”. Din însăși denumirea acestei specializări reiese faptul că absolvenții noștri au competențe în ceea ce privește procesul educațional realizat în relație cu elevii din învățământul primar și cu cei din învățământul preșcolar. Componenta ce ține de antepreșcolaritate nu este acoperită prin această specializare și prin oferta de studii aferentă acestei specializări. Într-adevăr, există un ordin de ministru și există voință politică și, iată, deja prevederi normative importante, care obligă universitățile să-și regândească această ofertă de studii, astfel încât să existe două trasee de formare distincte pentru absolvenții facultăților de Psihologie și Științele Educației din țară. Un traseu de formare care să vizeze pregătirea profesorilor pentru învățământul primar și un traseu de formare distinct, care să aibă drept finalitate pregătirea absolvenților și viitorilor specialiști în educație timpurie. De data aceasta, când vorbim despre educație timpurie, ne referim atât la învățământul antepreșcolar, cât și la cel preșcolar. Urmează să decidă fiecare universitate, în timp foarte scurt, dacă aceste rute distincte de formare se vor găsi în oferta de studii din anul universitar următor sau mai organizăm procesul de admitere încă un an, pe formula pe care o avem în prezent, urmând ca peste 2 ani să gândim aceste rute comune. Deci este un proces de decizie consultativ.
Andreea Daraban: Există resursă umană la universitate pentru a acoperi mai ales partea aceasta de educație timpurie?
Magda Samoilă: Sigur că da. Există personal calificat. La nivelul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației există, dincolo de această pregătire la nivelul programelor de licență, și un program de pregătire la nivel de masterat pe problematica educației timpurii. Însă, bineînțeles că există provocări, inclusiv pentru noi, pentru adaptarea cursurilor și a conținuturilor educaționale la specificul copilului antepreșcolar, la specificul nevoilor lui de învățare.
Andreea Daraban: Deși participarea copiilor de peste 3 ani la grădiniță are un procent ce depășește 70% în țara noastră, se constată totuși un regres în ultimii ani. Care să fie motivele?
Magda Samoilă: Cred că cel mai important este cel pe care l-am și menționat, și anume faptul că există acest clivaj puternic între rural și urban și există un procent foarte mare de copii proveniți din zone defavorizate. Pe de altă parte, și România, asemenea celor mai multe state din Europa, se confruntă cu acest declin demografic. Există o țintă a Uniunii Europene, prin Tratatul de la Barcelona, ca până în 2030 să se asigure o participare de 45% ca medie a participării copiilor la educația timpurie, egalizând nivelul ante-preșcolar cu cel preșcolar. Cam acestea sunt motivele.
Andreea Daraban: Ce măsuri ar trebui luate pentru a reduce acest decalaj urban-rural? Se investește destul de mult în ceea ce privește infrastructura de educație. Adică avem grădinițe în mediul rural, unele arată mai bine decât cele din mediul urban și totuși copiii nu merg la grădiniță. Nu avem specialiști suficienți sau e vorba și de educația din familie?
Magda Samoilă: Cred că este un cumul de variabile care ar trebui să fie discutate. În primul rând, factorul social este important. Există comunități rurale care ajung să se populeze foarte mult în ultimii ani, pentru că foarte multe familii tinere decid să se întoarcă în țară și să își construiască o viață de familie în țară. În aceste comunități rurale și avem astfel de semnale din partea absolvenților noștri cum că, iată, capacitatea într-o grupă este de 30 de copii preșcolari într-o grădiniță aflată undeva într-o comună, la 80-90 km de un centru important urban. La fel cum există și comune depopulate, cu o populație îmbătrânită. Din punct de vedere al specialiștilor, și aici este mult de discutat, probabil că o măsură ce ar ține de descentralizare ar fi binevenită. Autoritățile locale din acele comunități cunosc cel mai bine nevoile comunității respective. Totodată, știm foarte bine tendința absolvenților bine pregătiți de a concura pe posturi titularizabile în mediul urban, în școli și în grădinițe recunoscute. Deci sunt multe de spus. Dar da, analizând riguros situația în fiecare comunitate, într-un parteneriat cu autoritățile locale, se poate ajunge la o anumită soluție.
Andreea Daraban: Ce facem cu copiii care nu sunt trimiși la grădiniță de părinți? Pentru că există și situații în care părinții consideră că nu este necesar.
Magda Samoilă: Există astfel de situații, însă, din fericire, iată, odată cu introducerea obligativității grupei mijlocii, ni se semnalează faptul că foarte mulți copii vin la grădiniță pentru a putea raporta autorităților că asigură această nevoie educațională.
Andreea Daraban: Această obligativitate a participării copilului, încă de la vârsta de 4 ani, la educație timpurie vine la pachet cu o serie de dosare pe care trebuie să le realizeze educatorul, cel care se ocupă de copii. Este vorba despre acel portofoliu educațional. Ne puteți explica despre ce este vorba mai exact?
Magda Samoilă: Acest portofoliu educațional reprezintă un indicator al cunoașterii copilului. În realitate, este o ipostază a evaluării copilului și nu poate fi realizată decât de către un specialist. Este vorba despre o măsură a Ministerului Educației. Dacă este să ne raportăm la portofoliul educațional obligatoriu pentru copii din grupa mijlocie și clasele pregătitoare, măsura este recentă. A fost publicată în Monitorul Oficial chiar în luna noiembrie a anului trecut și este importantă această probă și această ipostază a cunoașterii copilului, pentru că de acest portofoliu educațional și de rezultatele înscrise într-un astfel de document depinde traseul ulterior al acestui copil și, de ce nu, planul de măsuri individualizate, ancorat în cercetări, într-o cunoaștere autentică. Dincolo de faptul că poate părea ca fiind un dosar sau un element birocratic, în esență, măsura este binevenită, pentru că dacă discutăm despre portofoliul educațional pentru grupa mijlocie, iată, discutăm despre o carte de identitate, să spunem așa, educațională, realizată pentru un copil aflat la începutul unei etape de educație obligatorie. Prin urmare, este important să se știe de unde începe educația, de la ce nivel și ca în funcție de acest instrument să se poată realiza predicții, să se poată anticipa.
Andreea Daraban: Acest portofoliu va fi transferat. Copilul merge cu acest portofoliu în clasele primare, îl va prelua învățătorul de la clasă.
Magda Samoilă: Există și acest element important, iată, există măsuri unitare astfel încât să nu se simtă rupturile între cele două etape. Dar, da, acest portofoliu educațional, realizat riguros de către profesorii din învățământul preșcolar, oferă ulterior, în învățământul primar, la clasa pregătitoare, informații importante profesorului din învățământul primar, legate de parcursul anterior al copilului.
Andreea Daraban: S-ar putea constitui acesta într-un instrument pentru a trece de la un ciclu educațional la altul? Adică un copil care intră acum în grupa mijlocie și deține acest portofoliu ar putea, la un moment dat, să folosească acest dosar pentru o trecere de la un ciclu educațional la altul? Se discută astfel de chestiuni la nivel de specialiști?
Magda Samoilă: Ar fi o măsură salutară. Portofoliul educațional, de altfel, nu reprezintă un element de noutate. Apare în Legea Educației Naționale din 2011, în prima variantă, ca ipostază a evaluării, ca metodă de evaluare complementară. În clipa de față, iată, trecerea de la o etapă la alta se realizează în baza examenelor, ce țin de această evaluare externă. Dar, de ce nu? Trăim în aceste timpuri în care înțelegem că elevul are tot felul de activități, tot felul de preocupări, participă la activități extra-școlare de foarte bună calitate, de multe ori chiar recunoscute prin certificate, prin diplome. Și iată, ar fi o măsură interesantă aceea ca, rezultatul unei evaluări externe standardizate, riguroase, să fie dublat de un astfel de portofoliu educațional, care oferă și alte informații decât cele ce țin de educația formală.
Andreea Daraban: Și care ar putea să ghideze, eventual, copilul spre ceea ce cu adevărat îi place, să îi scoată în evidență abilitățile.
Magda Samoilă: Sigur că da, noi avem experiența universităților din afară și știm foarte bine că admiterea la universitățile din Europa sau în centre universitare recunoscute se realizează nu doar în baza examenului, ci și în baza acestui portofoliu și acestor activități pe care le desfășoară studentul. Rămâne de văzut, iată, într-adevăr, dacă există cercetări, dacă există studii, dacă există bune practici care demonstrează validitatea unui astfel de instrument, de ce nu? Diversificarea evaluării este binevenită.
“În cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației există un parteneriat cu cei de la ISU Iași pentru cursuri de prim ajutor, însă acestea sunt opționale.”
Andreea Daraban: Revenind la educația timpurie, la educația preșcolară. Acordarea primului ajutor este o necesitate. Studenții, elevii care se pregătesc să devină educatori, învățători au acces la astfel de cursuri? Ar trebui să fie obligatorii?
Magda Samoilă: Răspunsul este că, din fericire, în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației există astfel de cursuri, dar nu sunt obligatorii. Avem un parteneriat cu cei de la ISU Iași. Studenții optează dacă doresc sau nu să participe la astfel de cursuri de prim ajutor. De la un an la altul constatăm că, într-adevăr, crește numărul studenților, care optează pentru astfel de cursuri.
Andreea Daraban: Ca specialist în domeniu, vorbeați despre importanța educației timpurii. Care este legătura, de fapt, între educația preșcolară și ceea ce înseamnă performanțele educaționale ulterioare?
Magda Samoilă: Aș vrea să vă spun că nu sunt singurul specialist în educație timpurie. Coordonez, în prezent, într-adevăr, un astfel de proiect important la nivel național, care are această componentă ce ține de formarea viitorilor specialiști. Însă în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației de la Iași există și alți specialiști valoroși. N-o spun cu modestie, ci chiar este o realitate. Da, există o legătură importantă pe care se pare că trebuie să o descoperim și încă repede, între această participare la educația de la cele mai fragede vârste a copiilor și reușita educațională și, de ce nu, reușita la nivelul vârstelor adulte, profesională ulterioară. Cu cât un copil are experiențe educaționale mai variate, cu atât există mai mari șanse ca participare la educație să continue și pe termen lung, cu atât cresc șansele de integrare profesională la finalizarea învățământului obligatoriu. Și de ce nu, statul va gestiona mai ușor această resursă umană pregătită, decât dacă ar fi în fața unei situații în care foarte multe persoane sunt lipsite de calificări, de educație, presează pe sistemul de prestații sociale prin șomaj și așa mai departe.
Varianta audio a interviului:
Magda-Elena Samoilă este doctor în științele educației și lector la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Domeniile de activitate didactică vizează tematici precum: educația adulților, pedagogia socială, paradigme și teorii contemporane
