La Mulți Ani, Gheorghe (Gică) Popescu !

Publicat de nicolaetomescu, 9 octombrie 2020, 07:37

*

A participat, cu echipa națională de fotbal a României, la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994, 1998) și la două ale Campionatelor europene de fotbal (1996 și 2000).

Între 1990-2000, respectul era suveran peste vestiarul echipei României. Deşi jucau la cluburi mari precum Barcelona, Milan, Chelsea, Leverkusen, jucătorii naţionalei formau un grup senzaţional. Iar liderii erau uniţi; nu numai că nu se sabotau unul pe altul, dar spiritul era de cooperare, după principiul: Eu sunt bun, tu eşti bun, împreună să facem o treabă extraordinară. Într-adevăr, s-a poziţionat într-o competiţie permanentă cu Hagi[1] pentru titlul de cel mai bun fotbalist al anului, pe care a reuşit să i-l smulgă în perioada ’89-’92 a secolului trecut; dar între ei era o întrecere sportivă, pentru că altfel, în viaţa de zi cu zi erau prieteni şi jucau la aceleaşi echipe. „Anumite trăsături ale caracterului meu, felul de a mă comporta l-au determinat pe antrenor să mă pună căpitan. Într-un «vestiar» atât de important, la baza bunei înţelegeri stă doar respectul. Toţi acei jucători faimoşi, conştienţi de propria valoare, dintre care se presupune că unii aveau un temperament vulcanic, se respectau unul pe celălalt, fără excepţie(..) Căpitanul echipei nu este ca dirigintele la şcoală. E adevărat că reprezintă «vestiarul» în afară, dar în interior este un jucător ca toţi ceilalţi. Între noi exista un respect fantastic, aproape incredibil. Nu era nevoie să le arăt că sunt mai bun. Eram uniţi, tocmai pentru ca, atunci când ieşeam pe teren, să aducem rezultatul dorit”. Nu încerca să domine vestiarul, nici să se impună. Din punctul lui de vedere, autoritatea se câştigă zi de zi. Felul de a fi, de a te mişca şi de a te comporta, pregătirea şi prestaţia profesională sunt cele care te fac lider. Gheorghe Popescu crede și astăzi că succesul generaţiei sale se datora, în primul rând, unei educaţii sportive axate pe rigoare şi disciplină. Cuvinte de genul: „Mi-am îndeplinit visul. Am jucat contra echipei Real-Madrid” denotă ambiţii şi idealuri modeste (în momentul în care îţi impui targeturi mărunte, nu poţi fi un jucător mare). Fostul căpitan al echipei de fotbal a României şi-ar dori să-i audă spunând: „Vreau să joc la Real (sau la Barcelona)”, „vreau să câştig Cupa Campionilor”, „vreau să joc la trei campionate mondiale şi la trei campionate europene”…

*

În 2005, a candidat pentru președinția Federației Române de Fotbal, dar a adunat doar 102 voturi (față de 187 ale contracandidatului său).

În martie 2008, a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.

În același an, averea lui era estimată la 40 milioane de euro…

Anchetat de DNA[2], pe 4 martie 2014 Curtea de Apel București l-a condamnat[3] la 3 (trei) ani o lună și zece zile de închisoare cu executare, inclusiv interdicția de a fi reprezentant al unui club de fotbal pe durata unui an după ce va fi eliberat din penitenciar, în Dosarul transferurilor din fotbal – pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani[4]. La eliberarea condiționată[5] din noiembrie 2015, declara: „A fost cea mai grea perioadă din viața mea. Aș fi vrut să spun că am trecut cu bine peste această perioadă, dar, din păcate, nu pot spune asta. Știți cu toții că(…) l-am pierdut pe tatăl meu(…)”

După eliberarea condiționată (2015), a devenit președintele FC Viitorul Constanța, mai nou consilier al prim-ministrului Ludovic Orban…

[1] „Gândul cu care mă trezeam în fiecare an, pe 1 ianuarie, era să fiu mai bun decât Hagi – cel dotat, cel înzestrat de natură mai mult decât noi toţi”…

[2] Cu începere din anul 2008…

[3] Cu o zi înainte de alegerile vizând funcţia de preşedinte al FRF…

[4] Acuzațiile la adresa lui Gheorghe Popescu s-au referit la nedeclararea unor sume de bani în legătură cu transferurile lui Lucian Sânmărtean (de la Gloria Bistrița la Panathinaikos Atena) și Florin Bratu (de la Rapid la Galatasaray Istanbul). Gheorghe Popescu a fost obligat să plătească ANAF, în solidar cu Jean Pădureanu, Ioan și Victor Becali, suma de 328.440 lei în contul transferului fotbalistului Lucian Sânmărtean și 2,2 milioane lei, în solidar cu George Copos și Ioan Becali, pentru transferul lui Florin Bratu. Judecătorii au dispus, totodată, confiscarea sumelor de 75.000 de dolari și 1.000.000 de dolari, din care a fost scăzută suma de 1.330.000 lei, plătită cu titlu de impozit pentru transferul fotbalistului Florin Bratu…

[5] Gheorghe Popescu a primit 120 de zile reducere din pedeapsă pentru cărțile scrise în perioada detenției, însă procurorul a susținut atunci că acestea nu sunt lucrări științifice și nu se înscriu în domeniul cercetării. În caracterizarea de la dosar, Comisia de la Penitenciarul Jilava susținea că Gheorghe Popescu a elaborat și publicat patru lucrări științifice în perioada septembrie 2014-martie 2015, însă nu erau amintite titlurile respectivelor cărți…