#InfoEconomic (EXCLUSIV): profesor universitar doctor Bogdan Glăvan, economist: ”SUA are un deficit impresionant, deoarece exportă un lucru ce reprezintă cauza fundamentală a problemei: banii. Dacă, într-o bună zi, nu ar mai avea acest deficit comercial, am constata că nici dolarul nu mai este monedă de rezervă pe plan global”

Publicat de hdaraban, 19 februarie 2025, 17:32 / actualizat: 20 februarie 2025, 8:51

Aceste date sunt importante și în contextul dat de repetatele declarații ale președintelui american Donald Trump, care a făcut trimiteri în repetate rânduri la practicile comerciale nedrepte ale Uniunii, din punctul său de vedere, dând vina pe acestea pentru deficitul mare al Americii cu Uniunea Europeană, care s-a ridicat la aproximativ 157 de miliarde de euro în 2023.

Cu toate acestea, conform analizei Politico, atunci când se iau în considerare serviciile, acest deficit este compensat substanțial. Statele Unite s-au bucurat de un excedent de 109 miliarde de euro în servicii oferite Uniunii Europene. Deci lucrurile sunt mai nuanțate.

Plecând de la aceste repere, profesor universitar doctor Bogdan Glăvan, la #InfoEconomic, a oferit mai multe explicații  legate de ceea ce se întâmplă în relația comercială între cele două părți, SUA și UE.

Economistul  crede  că ”președintele Trump vine cu o idee complet greșită despre cine suportă povara tarifelor  anunțate. Cei care vor plăti noile taxe vamale impuse de administrația Trump sunt consumatorii americani, nu producătorii străini. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu eroare științifică și de asta cred că nu vor fi sustenabile”.

Atunci când este analizată relația SUA-Europa, sunt foarte multe detalii problematice. Profesorul precizează că ”e de notorietate că un cetățean român, dacă vrea să-și cumpere un automobil din America, plătește o taxă vamală de 10%,  în vreme ce producătorii europeni, care vând mașini în America, nu plătesc această taxă vamală. Da, cu o excepție, totuși, să nu vândă cumva acele camionete foarte populare în America. Dacă vând așa ceva, atunci taxa este foarte mare.”

Economistul mai adaugă ”așa cum în raport cu NATO, statele europene nu cheltuiesc suficient, tot așa, când vine vorba de economie, nu este normal să vedem că comerțul din țările Uniunii Europene merge mult mai prost, mult mai lent. Merge ca un tren personal în comparație cu trenul rapid din America. Statele americane au o dinamică a comerțului interstatal mult mai mare decât au statele europene între ele. De ce? Pentru că există încă bariere netarifare, există birocrație, există lucruri care încetinesc, există reglementări.”

Referitor la efectele impunerii unor tarife vamale americane la produsele și serviciile europene, Bogdan Plăvan precizează că țara noastră ”este vulnerabilă în mod indirect, pentru că România are ca principali parteneri comerciali marile state vest-europene, în special Germania. Deci noi suntem un subcontractor pentru industria auto din Germania, de exemplu. Și atunci, când industria germană merge prost, evident, că prindem și noi guturai.”

Horia Daraban: Care este sursa disputei comerciale? Până la urmă, ține de elementul politic, electoral din Statele Unite ale Americii, de ceea ce a promis Donald Trump sau este vorba despre un real, adânc dezechilibru în relațiile comerciale dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană? Și dacă e dezechilibru, ce înseamnă el și cum se manifestă, domnule profesor?

Bogdan Glăvan: Este vorba și de una, dar nu neapărat în sensul în care ni se prezintă, îndeobște. Categoric, în timpul campaniei electorale și conform programului de guvernare prezentat, domnul Trump a susținut și a arătat că America importă mult din restul lumii, că este tratată diferențiat, prin

prof. univ. dr. Bogdan Glăvan

taxe vamale diferite de cele pe care America le pune, iar acest lucru va trebui schimbat, prin urmare, putem spune că se ține de program. Categoric așa stau lucrurile, adică America are un deficit impresionant. Însă, America are un deficit impresionant, deoarece America exportă ceva, un lucru despre care noi nu vorbim niciodată și care, de fapt, reprezintă cauza fundamentală a deficitului comercial: America exportă bani.

Începând în anii 1970, Statele Unite au avut un deficit comercial cronic, consistent, permanent, adică au cumpărat din restul lumii mai mult decât au exportat. Aici, nu contează, nu intrăm pe capitole, pe fel de fel de bunuri, pe fel de fel de servicii. Vorbim de ansamblu. Deci America cumpără mai mult din restul lumii decât exportă, pentru că poate să plătească pentru aceste importuri cu dolari. De ce? Pentru că restul lumii dorește să păstreze acești dolari. Restul lumii are nevoie de acești dolari, îi păstrează, nu îi cheltuie la rândul lor, evident, cumpărând ceva din SUA. Acesta este rolul de monedă de rezervă al dolarului. Prin urmare, dacă America, într-o bună zi, nu ar mai avea acest deficit comercial, am constata că nici dolarul nu mai este monedă de rezervă pe plan global.

Horia Daraban: Revenind la ideea de tarife vamale, taxe vamale, chiar e atât de simplu să impui taxe? Adică, efectele unei astfel de măsuri nu se regăsesc la nivelul unor industrii întregi?

Bogdan Glăvan: Sigur că președintele Trump vine cu o idee complet greșită despre cine suportă povara taxei. El ne spune că taxa va fi suportată de producători. Dacă ne întoarcem un pic la România, vedem aceeași retorică. Același discurs a fost folosit cu prilejul impunerii a nenumărate taxe în ultimii ani. Ni s-a spus că taxele vor fi plătite de companii, comercianții și așa mai departe. În realitate, grosul taxelor este plătit de cetățeni, de consumatori. De asta și funcționează impozitarea, fiindcă apasă pe marea majoritate a publicului. Prin urmare, cei care vor plăti noile taxe vamale impuse de administrația Trump sunt consumatorii americani, nu producătorii străini. Deci, din acest punct de vedere, avem de-a face cu eroare științifică și de asta cred că nu vor fi sustenabile. Nu vor dura mult în timp. Lumea a mai asistat la războaie comerciale și toate s-au terminat.

Noi trăim astăzi în cea mai liberă lume în care am trăit vreodată, în care mărfurile circulă liber. De ce? Pentru că toate guvernele și toți oamenii și-au dat seama, până la urmă, că cel mai bine în folosul lor este să nu pui taxe, nu pui taxe vamale, să lași comerțul liber. Dacă pui taxe, nu faci decât să-ți bați cuie în talpă. Asta este ideea. Sigur că, atunci când analizăm relația SUA-Europa, spre exemplu, găsim foarte multe detalii problematice. E de notorietate că un cetățean român, dacă vrea să-și cumpere un automobil din America, plătește o taxă vamală de 10%, în vreme ce producătorii europeni, care vând mașini în America, nu plătesc această taxă vamală. Da, cu o excepție, totuși, să nu vândă cumva acele camionete foarte populare în America, dacă vând așa ceva, atunci taxa este foarte mare.

Deci, cu alte cuvinte, nu avem un comerț complet liber, dar nici nu avem genul de asimetrie de care vorbește președintele Trump. Pur și simplu, fiecare putere comercială, fiecare putere economică, Uniunea Europeană sau America își protejează un pic propriile industriei.

Horia Daraban: Adiacent la ceea ce ați precizat dumneavoastră, războiul tarifelor, amenințările la acest capitol între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, toate acestea pot fi legate și de chestiunea ucraineană? De modul în care americanii văd soluția prin negociere în doi, excluzând Uniunea Europeană, Ucraina, sau e o chestiune separată?

Bogdan Glăvan: Pot fi legate, la fel cum pot fi și separate. Pilonul principal, să spunem așa, al politicii externe, și aici, sigur că politica economică poate fi, este o parte a politicii externe, este acela că SUA trebuie să plătească mai puțin și că restul lumii, Europa, în speță, trebuie să contribuie mai mult. Acest pilon este fundamentat, de fapt, trebuie să recunoaștem acest lucru, pe o realitate: că finanțele publice din America sunt într-o stare aproape la fel de proastă ca cele din România. Sigur, America emite moneda de rezervă pe plan global, dolarul, deci poate s-o tipărească pentru a-și acoperi cheltuielile publice fără să riște inflația pe care am risca-o noi, în România, dacă am face așa ceva, tocmai pentru că nenumărate popoare păstrează dolarul. Cu toate astea, deficitul este formidabil și datoria publică americană sunt formidabilă. Anul acesta, necesarul de finanțare reprezintă un sfert din datoria totală, ceea ce este colosal.

Prin urmare, America are clar o mare problemă bugetară, la fel cum au și Franța, la fel cum are și România și atunci administrația Trump încearcă, cumva, să repare aceste finanțe publice. O face însă, pe alocuri, într-un mod înțelept, pe alocuri, într-un mod prostesc, iar taxele vamale reprezintă, așa cum vă spuneam mai devreme, un mod prostesc de a rezolva această problemă.

Horia Daraban: Ați dat dumneavoastră exemplu industria auto și  taxele care sunt impuse de o parte și de alta Atlanticului. Pentru ce alte domenii, pentru ce sectoare de activitate, disputa taxelor vamale, asupra taxării importurilor, de o parte și de altă Atlanticului, este definitorie pentru întregul tablou? Putem da un exemplu și explica și de ce?

Bogdan Glăvan: Aminteam mai devreme de cazul industriei de automobile. Un alt exemplu sunt bunurile agricole. Aici, trebuie să recunoaștem, iarăși, Uniunea Europeană este una din cele mai protecționiste blocuri comerciale din lume. Adică, când vine vorba de politica agricolă, căreia îi dedicăm foarte mulți bani, foarte multe subvenții, nu doar că aceste subvenții pentru agricultori nu sunt suficiente, dar mai punem și taxe vamale și bariere și tot felul de piedici la importuri. Una din piedici se referă la interzicerea importurilor acelor produse modificate genetic care în America se cultivă, se manufacturează. Deci, iată o practică economică diferită în Europa față de America și care a reprezentat un subiect de dispută de-a lungul timpului. Un alt exemplu interesant este politica energetică: Europa, iarăși trebuie să recunoaștem, axându-se, după părerea mea, în mod exagerat greșit, pe dezvoltarea unor energii din surse regenerabile, în vreme ce America, sub noua guvernare, vrea energia din combustibili fosile și vrea s-o exporte, fiindcă este o sursă de bani.

Deci astea toate sunt surse de tensiuni, de dispută între Uniunea Europeană și Statele Unite. În continuare la ce v-am spus mai devreme și mergând către perspectiva aceasta geopolitică, tot aici putem încadra și contribuția Americii la NATO. America acoperă trei sferturi din cheltuielile militare ale Alianței. Au existat nenumărate avertismente de foarte mulți ani de zile că acest lucru va fi la un moment dat oprit, întrerupt. Iată, se pare că suntem într-un punct de inflexiune în care trebuie să realizăm că relațiile transatlantice trebuie, cumva, renegociate, reașezate pe noi fundamente.

Horia Daraban: În opinia dumneavoastră, care ar fi aceste fundamente?

Bogdan Glăvan: Fundamentul esențial care aduce prosperitate tuturor este cel al liberului schimb. Pe de o parte, deci, în loc să ne îmbățoșăm reciproc și să amenințăm cu taxe de retorsiune, în paranteză fie spus, tocmai de asta nu funcționează taxele vamale ca instrument politic, fiindcă restul țărilor o să-ți dea și ele cu taxe vamale în cap. Și ne batem între noi cu taxe vamale până când obosim și când obosim, renunțăm la ele. De asta nu funcționează. Deci, în loc să ne îmbățoșăm, și să vorbim și noi de taxe va mare la produsele americane, ar trebui să le desființăm pe toate. Asta ar fi un lucru. Iar în privința contribuției la NATO ar trebui să băgăm la cap că nu poate exista o asemenea asimetrie, nu este corect și nu este sustenabil. Iată și în consecință, Europa țările europene ar trebui să cheltuiască mult mai mult pentru domeniul militar.

Horia Daraban: Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene și fost prim-ministru al Italiei, într-un editorial în Financial Times, scrie că barierele interne ridicate și obstacolele de reglementare din Uniunea Europeană sunt mult mai dăunătoare pentru creștere decât orice taxe vamale ar putea impune America. În consecință, în opinia dumneavoastră, ce ar trebui să facă Uniunea Europeană, domnule profesor?

Bogdan Glăvan: Este un punct de vedere care ne bagă cu picioarele în apă rece și vine în ideea a ceea ce spuneam mai devreme: să nu cumva să abordăm perspectiva asta ”a îmbățoșelii”, perspectivă greșită, o atitudine greșită și să ne uităm mai bine la bârna din propriul ochi și avem o mare bârnă în propriu ochi. Așa cum  în raport cu NATO, statele europene nu cheltuiesc suficient și trebuie să recunoaștem asta, tot așa, când vine vorba de economie, nu este normal să vedem că comerțul din țările Uniunii Europene merge mult mai prost, mult mai lent. Merge ca un tren personal în comparație cu trenul rapid din America. Statele americane au o dinamică a comerțului interstatal mult mai mare decât au statele europene între ele. De ce? Pentru că există încă bariere netarifare, există birocrație, există lucruri care încetinesc, există reglementări.

Haideți să dăm un exemplu foarte simplu: noi putem, astăzi, să cumpărăm RCA, acea poliție de asigurare pentru automobile, nu doar de la firme înființate în România ci și de la asigurători europeni. Pot să fie francezi, pot să fie nemți, care au dreptul să-și ofere aceste servicii în România, în baza așa-numitului pașaport european. Deci asta înseamnă piață liberă, piață deschisă, ca un asigurător din Franța, fără alte formalități, să poată să vândă RCA șoferului român. Dar noi n-am avut acest ”privilegiu” dintotdeauna, el este recent. Ei bine, așa stau lucrurile în multe alte perspective. Schengen-ul a reprezentat o barieră pentru integrarea României în piața comună. Când domnul Draghi spune că avem multe probleme legate de birocrația internă, are dreptate. Și ar trebui să ne concentrăm pe eliminarea lor.

Horia Daraban: Apropiindu-ne de România, este o zonă a economiei naționale unde țara noastră este vulnerabilă în chestiunea tarifelor vamale Statele Unite ale Americii – Uniunea Europeană.

Bogdan Glăvan: În mod direct, nu cred. Însă, România este vulnerabilă în mod indirect, pentru că România are ca principali parteneri comerciali marile state vest-europene, în special Germania. Deci noi suntem un subcontractor pentru industria auto din Germania, de exemplu. Și atunci, când industria germană merge prost, evident, că prindem și noi guturai. Acest lucru se simte, se vede deja. Economia Germaniei stagnează de 5 ani de zile. Un nou război comercial ar afunda-o și mai mult sau ar periclita șansele de dezvoltare. Și atunci, acest lucru afectează și România. De asta și guvernatorul BNR a menționat că respectivele unei recesiuni nu sunt excluse în România, depind de starea economiei mondiale, de cum vor decurge lucrurile. Deci, noi, în mod direct, nu suntem foarte afectați, însă, în mod indirect, da, categoric vom fi afectați.

Horia Daraban: Revenind la disputa comercială între Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană, aceasta poate merge și pe palierul acordurilor bilaterale între Statele Unite și state membre ale Uniunii, ocolind Bruxelles-ul?

Bogdan Glăvan: După părerea mea, este exclus. Este foarte puțin probabil, pentru că Uniunea Europeană tocmai asta este, în primul rând, o piață comună, asta e definiția fundamentală și principalul avantaj al ei, această piață comună, uniune vamală, adică un spațiu intern în care nu trebuie să existe bariere și la granițele căruia trebuie să existe aceleași bariere. În consecință, negocierile se vor purta la nivel comunitar, nu cred că se vor pune la nivel statal.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: link via wikipedia.org

sursa foto: bogdan glăvan

Lucian Dîrdală, politolog: suma declarațiilor lui Donald Trump reprezintă ”un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale. Acum, vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul al XIX-lea.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni (19.01.2024)”

Publicat de hdaraban, 20 ianuarie 2025, 09:26 / actualizat: 21 ianuarie 2025, 11:09

Acestea sunt doar câteva exemple. Adăugăm și chestiunile de ordin economic și aici poate fi invocată declarația lui Donald Trump potrivit căreia va crea un nou departament denumit Serviciul pentru Venituri Externe. Scopul acestuia va fi să colecteze taxe vamale, datorii și toate veniturile din surse din afara țării.

În plan intern, venirea lui Trump, salutată de unele tabere, primită cu reticență și avertizări în altele.

De altfel, președintele Joe Biden, într-un discurs de rămas bun, și-a exprimat îngrijorarea că America va cădea în mâinile unei ”oligarhii”, vizându-i, fără a-i numi, pe președintele Donald Trump și pe miliardarii din domeniul tehnologiei aliniați acum în spatele acestuia.

Politologul Lucian Dîrdală a oferit câteva răspunsuri legate de cum ar putea arăta al doilea mandat al lui Donald Trump. Invitatul lui Horia Daraban spune că partea economică va fi fundamentală și, în cazul acestei administrații, ”foarte multe alte teme internaționale vor fi văzute, în primul rând, prin lentile economice”.

Referitor la ralierea giganților americani high-tech în spatele lui Donald Trump, Lucian Dîrdală precizează că, ”există un apel din partea companiilor americane să li se asigure măcar un teren rezonabil de competiție, pentru că, până acum, foarte multe alte state au profitat de viziunea pro-liber schimb a Statelor Unite și au răspuns cu politici mai protecționiste.”

Politologul spune că poziționările cu privire la Groenalanda, Canalul Panama reprezintă ”un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale, o putere oarecum defensivă, redutabilă, dar defensivă. Acum vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul al XIX-lea”.

Horia Daraban: Care este paradigma celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump? Putem încerca o creionare a acesteia, poate făcând și o paralelă între cea ce a fost prima administrație a președintelui ales?

Lucian Dîrdală: Cred că în cazul lui Donald Trump, paradigma este, în mod clar, că nu există nicio paradigmă. Lăsând jocurile de cuvinte la o parte, Donald Troamp este, destul de neomogen, eclectic în abordări și oamenii din jurul său, chiar dacă uneori par foarte similari, în realitate, în politica externă, inclusiv în privința relațiilor economice internaționale, au opinii diverse. Va fi o competiție, așa cum e mereu în cazul administrațiilor americane, și s-ar putea să rezulte un traseu incoerent al acestui mandat. Va fi însă foarte clar pentru toți ceilalți jucători din sistemul internațional, fie ei parteneri sau adversari, în măsura în care la Donald Tom mai funcționează această distincție, deci toți ceilalți jucători vor avea mai multe dificultăți în a face predicții, în a anticipa comportamentul Statelor Unite.

Horia Daraban: Și totuși, ați spus dumneavoastră, viziunea președintelui ales pentru următorii ani, într-o cromatică impregnată de elementul economic al influenței presiunii prin această pârghie. Și sunt exemple anunțuri legate de taxe vamale pentru diferite țări, pentru diferite organizații multinaționale.

Lucian Dîrdală: Într-adevăr, partea economică mie mi se pare fundamentală și cred că, în cazul acestei administrații, foarte multe alte teme internaționale vor fi văzute în primul rând prin lentile economice. Pomeneați de discuții despre taxe, tarife vamale. Donald Trump nu este un protecționist, filozofic vorbind, dar aici există un consens în rândul membrilor administrație și, sigur, Donald Trump este și el de această părere; Statele Unite ar face bine să fie mai puțin altruiste, să fie mai ferme în a dobândi toate beneficiile posibile din statutul pe care îl au, încă îl au, de principală economie mondială, principală putere în planul tehnologiei, ș.a.m.d. Aș face doar o precizare, pentru că ați pomenit în introducere de această acuzație a democraților, că în jurul lui Trump e oligarhie și ați dat exemplul marilor conglomerate din domeniul înaltei tehnologii. Sigur că întrebarea s-ar pune, dar când erau toți în jurul democraților și al președinților democrați, nu era tot oligarhie?.

Lăsând aceste înțepături, aș pune altceva: ralierea acestor companii la mesajul lui Trump s-a făcut nu doar din frică, nu doar din dorința de a nu fi sancționate în vreun fel prin taxe, prin alte metode, ci și pentru că simt nevoia ca Statele Unite să fie în spatele lor în dialogurile adesea contondente cu alt jucător internațional, cum ar fi Uniunea Europeană. Aici, în cazul Meta, în cazul domnului Zuckerberg, problema a venit de la încercările Uniunii Europene de a impune constrângeri și cred că și în alte zone, poate mai puțin vizibile pentru noi fascinați de înalta tehnologie, există un apel din partea companiilor americane să li se asigure măcar un teren rezonabil de competiție, pentru că, până acum, să recunoaștem, foarte multe alte state au profitat de viziunea pro-liber schimb a Statelor Unite și au răspuns cu politici mai protecționiste.

Horia Daraban: Deci, dau un exemplu, poziționările publice ale miliardarului Elon Musk legate de campania electorală, scena politică din Germania, legate de ceea ce se întâmplă în Marea Britanie, aceste luări de poziții pot fi privite în această cheie, a ceea ce spuneați dumneavoastră, alăturarea voluntară în spatele lui Donald Trump?

Lucian Dîrdală: Elon Musk a fost, sigur, primul dintre mogulii care s-au alăturat lui Trump. Aici mi se pare totuși diferit. Elon Musk, sigur, și un sine greu de cuprins în limitele fizice, a început să intervină în politica internă a multor state, și România este un exemplu. Întrebarea este, desigur, dacă a făcut-o într-un fel cu voia lui Donald Trump. Părerea mea este că aceste odată venit la Casa Albă, Donald Trump le va cere colaboratorilor săi să nu întreprindă gesturi de politică externă, iar dacă le vedem, înseamnă că sunt încurajate de Donald Trump. Faptul că această încercare de a afecta jocurile politice din Europa, invitarea unuia din co-liderii Alternativei pentru Germania la inaugurare, din câte știu, nu e decizia lui Elon Musk. Este o decizie a unui comitet mai amplu responsabil în fața lui Donald Trump. Deci e clar că noua administrație nu boicotează, nu marginalizează aceste forțe ”Alt-right” ale dreptei alternative, cum ar fi Alternativa pentru Germania, cum ar fi partidul domnului Farage în Regatul Unit(Reform UK), e un peisaj mai complicat și liderii europeni convenționali, probabil, se vor adapta. Sunt foarte curios dacă nu va veni curând și o relație cu formațiunea doamnei Le Pen.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spuneți dumneavoastră că Donald Trump este interesat mai mult de planul economic și mai puțin de alianțele construite în timp de către Statele Unite.

Lucian Dîrdală: Da, Donald Trump nu crede în alianțele bazate pe valori. Crede în alianțe bazate pe interese.

Horia Daraban: Am văzut că problema migrației este o temă centrală și pe care Trump a promis că o va aborda în relațiile cu Mexicul, cu Canada. Mai mult decât atât, am văzut poziționări foarte clare legate de Canalul Panama, de Groenlanda. Se creionează un interes mai mare pentru a crea o influență puternică a Statelor Unite ale Americii în emisfera vestică și mai puțin interes pentru ceea ce înseamnă partea asta de glob cu Rusia, China ș.a.m.d?

Lucian Dîrdală: Cred că Groenlanda poate fi privită și prin prisma respingerii sau contracarării unei influențe ruse, nu doar chineze. Sigur, aici vorbim de un teritoriu cu resurse imense. Probabil, foarte curând, vor deveni exploatabile și o concurență care are în vârf China, dar nici Rusia nu trebuie exclusă. Zona Canalului Panama are o importanță globală pentru comerțul global. Aș pune de asemeni că interesul major pentru Pacific va rămâne. Deci e un joc global cu parteneri și adversari globali. Dar mai e ceva, e un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale, o putere oarecum defensivă, redutabilă, dar defensivă. Acum vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul XIX.

Horia Daraban: Pentru că nu am discutat mai aplicat pe această zonă, în ceea ce privește Uniunea Europeană, va predomina aceeași dispută privind taxele vamale, așa cum a fost în primul mandat sau vor fi și alte direcții, mai ales că, trebuie să recunoaștem, Europa trece printr-o perioadă cu șefi de stat ale căror mandate sunt la final sau sunt șubrezite de alegerile recente sau care urmează. Așadar, în ce cheie această relație trans-atlantică? Statele Unite – Europa, Uniunea Europeană?

Lucian Dîrdală: Cred că e, în primul rând, o mixtură de cooperare și conflict. Competiția și solidarizarea sunt vectori care vor coexista, dar, prin comparație cu administrația Biden, dimensiunea concurențială va fi mult sporită. Și da, vor putea să fie taxe vamale pe care vor putea să apară elementele preferențiale de care Europa se bucură. E aici interesant ce vor spune și specialiștii în relații economice internaționale. Eu pot să anticipez o modificare dinamicii în cadrul NATO și această viziune, oarecum mercantilistă, ”trebuie să plătești ca să fie apărat”, care, până la urmă, sigur, are până la un punct logica ei, dar și NATO va fi un teren mai zbuciumat decât a fost până acum.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: flickr.com

Autor: Gage Skidmore from Surprise, AZ, United States of America