„Piața Tienanmen”, 4 iunie 1989…

Publicat de nicolaetomescu, 4 iunie 2020, 07:45

Răspunsul Sistemului? Trupele chineze au recucerit, în mod violent, „Poarta Păcii Cerești”… Masacrul din „Piața Tiananmen” a lăsat, în urmă-i, un număr necunoscut de morți (mii, potrivit câtorva estimări) și a sufocat o mișcare democratică. Dar, după încercarea, migăloasă, a guvernului chinez – de a ascunde evenimentele, s-a dovedit că memoria colectivă nu poate fi limitată la imaginea unui om, care stă în picioare, sfidător, în fața unui tanc.

„Aproape sigur, a fost văzut, în momentul său de auto-transcendență, de mai multe persoane decât ar fi fost, vreodată, priviți Winston Churchill, Albert Einstein și James Joyce împreună”, scria eseistul Pico Iyer – despre „Tank Man”, omul fără nume care a oprit, la 5 iunie 1989 (o zi după masacru), coloana de tancuri…

Din nefericire, nu mă pot întoarce – în istorie – pentru a desprinde toate detaliile, contextul și sentimentele din acele zile sumbre. Articolele altora, reporteri de teren, au adus culoare, detaliu și explicarea contextului (toate, ușor de risipit la peste un sfert de veac distanță).

Iată fapte-cheie, care nu trebuie îngropate de timp: 

• Demonstrațiile din „Piața Tiananmen” (care, la un anumit moment, mergeau și pe raportarea, falsă, a prezenței unui milion de oameni) nu au fost singurele proteste pro-democratice din R.P. Chineză. Demonstrațiile s-au răspândit în sute de orașe (inclusiv Shanghai, cea mai mare aglomerare urbană), iar, în zilele care urmau mobilizării armate din Beijing, protestatarii au trecut la ridicarea de „blocaje” în Shanghai. Mai mult, trebuie menționat că nu a fost prima dată când protestatarii au înțesat „Piața Tienanmen” din Beijing, transformând-o într-un spațiu al protestului public. Cu (ceva mai mult de) un deceniu în urmă, un fapt oarecum similar, cunoscut sub numele de „Incidentul Tiananmen”, a condus la o represiune la scară redusă, ceea ce a generat indignarea protestatarilor și a condus la o remaniere a conduceriii poilitice. Într-un raport privind „Tank Man” (destui ani după masacrul din „Piața Tienanmen”), piața era descrisă ca inimă a Regatului Mijlociu, unde elevii demonstraseră în 1919, unde Mao a proclamat Republica…(1949) – monument virtual al puterii populare în abstract…

• Protestele au consemnat și maniera, jenantă pentru guvernul chinez, de a proceda – pe timpul primei vizite, de la egal la egal, a unui lider comunist și sovietic (Mihail Gorbaciov) în China ultimelor trei decenii; chinezii programaseră un banchet de stat în „Sala Mare a Poporului” (situată la marginea pieței), cu protestele devastatoare din jur; Gorbaciov ar fi avut nevoie să treacă prin ușa din spate….

• Cu câteva zile înainte de raidul criminal al armatei, într-un flash de exuberanță, protestatarii ridicaseră „Zeița democrației”, care semăna – parțial – cu „Statuia Libertății”; realizată din polistiren și tencuială, a devenit un monument simbolic al mișcării pro-democrație, destinată să fie suficient de mare și de rezistentă pentru tendințele distructive ale autorităților (desigur, nimic nu a împiedicat tancurile să o spulbere)…

• În primele ore ale zilei de 4 iunie 1989, 50 camioane și circa 10.000 de militari au copleșit civilii; s-a tras în mulțime[1]; unii protestatari au reacționat instantaneu, aruncând cu pietre și „cocktailuri Molotov” (s-au consemnat cazuri în care acest tip de răspuns a însemnat violență mortală – câțiva demonstranți au bătut doi soldați până i-au trecut în neființă, după ce observaseră uciderea unui civil; într-o altă situație, protestatarii au acoperit un transportator blindat cu bannere care, aprinse, au pus pe jar vehiculul, transformându-l într-o capcană pentru echipajul, de opt sau nouă soldați, aflat în interior). Armata a continuat atacul și ciocnirile s-au întins pe tot parcursul dimineții. Marele vis, protestul pașnic pentru democrație, devenise un coșmar oribil…

[1] Un medic estimase numărul morților la cel puțin 500; un crainic de radio a subliniat cifra 1.000…