(FILM) Cascada „Săritoarea Bohodei”
Publicat de nicolaetomescu, 13 iunie 2022, 15:14
Proiect(ul) „Cascadele României”/©Nicolae Tomescu
Cascada „Săritoarea Bohodei” (FILM)
Imagine: Nicolae Tomescu
Montaj: Alexandru Iurea
Nu voi folosi, niciodată, o călătorie pentru a „scăpa” de cineva… Dacă aș avea în intenție, aș duce respectiva persoană în județul Bihor…
O zi (23 mai 2022), plină de experiențe (cascadele „Iadolina”, „Vălul Miresei”, „Săritoarea Ieduțului”), primise drept completare parcurgerea unei părți din „circuitul Cascadei Săritoarea Bohodei”;
după ce am stat câteva minute în „Stâna de Vale”, am trecut pe lângă „Izvorul Minunilor”, apoi am urcat spre „Şaua Poienii”, cu trecere prin „Baia Popii”; ce-i drept, dorința de alegere a imposibilului, ruptura de firesc și de ordine (așezată), mi-a îndreptat privirea către „Valea Bohodei”; din fericire, singurătatea mea întrebătoare era întreruptă de un apel telefonic (clipe rarisime când se „strecoară” semnalul) prin care aflam că, din acest punct, devine aproape imposibilă (la nivelul echipamentului din dotare, a oboselii acumulate) coborârea înspre cascadă, „Abruptul Şerpilor” însemnând panta pe care sunt montate lanţuri, fiind „mai lesne” dacă alegeam traseul în sens invers, dinspre „Valea Aleului” (cu porţiuni de căţărare pe stâncă)… Printre toate zig-zag-urile (care au presupus irosirea energiei), plasam „Săritoarea Bohodeiului” ca opțiune a zilei următoare; acest plan a presupus câteva ore de somn în Chișcău (traseu Stâna de Vale – Budureasa – Săliște de Beiuș – Sudrigiu-Pietroasa, parcurs cu mașina)…
Voi „purta” următoarele rânduri cu plăcere (nedisimulată) și mai multă înțelegere decât la sfârșitul lunii mai 2022; fără mândrie, visul trecător al unei nopți; „Marele Phaeton”, cum a fost denumită – iniţial – „Cascada Săritoarea Bohodei”, este situată la o altitudine de aproximativ 1.350 m, sub „vârful Bohodei” (1653,8 m) , fiind cea mai mare din „Munţii Bihorului” (între 80-97 de metri, cu mai multe trepte; practic, străbate întreaga lungime a peretelui abrupt de stâncă; apele sale nu cunosc prăbușirea „fără sens”, ci se preling);
„Bohodei”, printre tufe de afine, stânci de cuarţ /pereţi stâncoşi, abrupţi/, semnifică tot ceea ce vedeți în imaginile filmate cu grijă suplimentară (în afara celei care privea, pe alocuri, supraviețuirea); îmbătat de propriile mele așteptări, nici fantezia nu mă mai ajuta să refuz continuarea, eram prizonier impersonal, nu puteam fi risipit de nimic; vuietul apei devenise melodia mea preferată; apoi, a intervenit rațiunea (sub forma „șmecheriei de fond”); dacă nu reușești surprinderea „Cascadei Săritoarea Bohodei” de la ceva distanță, „restul” se parcurge numai într- direcţie, fiind interzisă întoarcerea (indiferent de calea de acces aleasă)…
