Culesul viilor – o sărbătoare la Cotnari. Constantin Deleanu la ”Bună dimineața” cu Mihai Florin Pohoață – 15.09.2020.

Publicat de mihaipohoata, 15 septembrie 2020, 07:40 / actualizat: 15 septembrie 2020, 9:28

Un obicei străvechi al viticultorilor este cel al zdrobitului boabelor de struguri cu picioarele, de către fecioare tinere şi frumoase.

Alţii, în prima zi a culesului, dau struguri de pomană pentru a avea rod bogat şi în anul următor.

Se ştie că toată luna septembrie, până la începutul lui octombrie, în anumite zone ale României gospodarii se dedică culesului viţei-de-vie dar şi obiceiurilor din jurul acestei ocupaţii.

Pentru viticultori, 14 septembrie, ziua Înălţării Sfintei Cruci, este o dată cu o semnificaţie aparte.

Acesta este momentul în care viticultorii dau startul sezonului de cules struguri.

Ziua Crucii marchează începutul sărbătorii cunoscute sub numele de Cârstovul sau Ostrovul viilor, Viniţel ori Viniceriu, prilej de bucurie pentru entru toată lumea de la sate.

În toate gospodăriile româneşti, luna septembrie este dedicată culesului viilor. De altfel, în mod popular, luna septembrie mai este numită La culesul vie, viniceriu sau viniţel.

Cum vinul este considerat un aliment sacru, folosit în biserică la cele mai importante momente din viaţa umană (botez, cununie, înmormântare, împărtăşanie), producerea lui respectă şi astăzi tradiţiile moştenite din străbuni.

În multe zone rurale ale ţării, podgorenii consideră că au dreptul să guste din rodul viilor abia după ce duc primii struguri la biserică.

De Ziua Crucii, ţăranii care ţin post obişnuiesc să mănânce sâmburi de nuci noi şi struguri şi, abia seara, după apusul soarelui, sau a doua zi, dau startul sărbătorilor.
Invitatul emisiunii este Constantin Deleanu, președintele Companiei Cotnari, astăzi, marți, 15 septembrie 2020, în intervalul orar 9:10-9:20, din Matinalul ”Bună dimineața” – calea sigură pentru o trezire frumoasă, pe toate frecvențele Radio Iași: 90,8 – 94,5 și 96,3 Mhz FM, 1053 Khz AM dar și live pe www.radioiasi.ro, emisiune realizată și produsă de Mihai Florin Pohoață.

Surse fotografii: zf.ro;  stirideturnu.ro;  ziarulunirea.ro

A VII-a ediţie a târgului de şcoală Excelsior. Un radioreportaj de Natalia Maxim la ”Bună dimineața” cu Mihai Florin Pohoață – 28.08.2020.

Publicat de mihaipohoata, 28 august 2020, 08:21

EXCELSIOR dezvoltă AGENDE săptămânale cu activități dedicate copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 18 ani: piese de teatru, spectacole artistice, ateliere, cursuri, jocuri, lecturi din cărțile copilăriei, concursuri de cultură generală, diverse activităţi culturale, educative şi distractive, lansări de cărţi pentru copii, prezentări de produse de papetărie, cursuri şi meditaţii, dar şi multe alte surprize.

EXCELSIOR este un start bun pentru şcoală. Oferă optimism, energie, profesionalism, dinamism şi încredere în forţele proprii şi în viaţă!

EXCELSIOR aduce cea mai bună formă de organizare a tuturor materialelor didactice necesare pentru noul an şcolar, pentru toate nivelele din sistemul de învăţământ.

EXCELSIOR, din toate punctele de vedere, oferind o abordare modernă şi o viziune complexă asupra a ceea ce înseamnă industria materialelor didactice la această oră în ţară şi străinătate.

Care este oferta celei de-a VII-a ediţii a târgului de şcoală Excelsior aflăm din radioreportajul Nataliei Maxim astăzi, vineri, 28 august 2020, în intervalul orar 8:40-8:45, din Matinalul ”Bună dimineața” – calea sigură pentru o trezire frumoasă, pe toate frecvențele Radio Iași: 90,8 – 94,5 și 96,3 Mhz FM, 1053 Khz AM dar și live pe www.radioiasi.ro, emisiune realizată și produsă de Mihai Florin Pohoață.

Sursă fotografie: bzi.ro

Ştiai că există „Oraşul morţilor vii”?

Publicat de Andreea Drilea, 18 octombrie 2014, 07:42

Cand moartea găzduieşte viaţa

Criza locuinţelor, lipsa spaţiului liber pentru construcţii şi în primul rând sărăcia cumplită au dus şi duc în zilele noastre la situaţii care mai de care mai bizare şi mai greu de acceptat. Aşa este şi cazul capitalei statului Filipine, metropola Manila, un loc unde găsirea unui loc de trai, chiar şi în condiţii mizere, a devenit o misiune aproape imposibilă.

Capitala Manila, sau Metro Manila cum este cunoscută în rândul locuitorilor ei, a devenit în prezent o metropolă expansivă, cu o populaţie ce a depăşit cifra de 12 milioane de locuitori. Şi numărul populaţiei creşte necontenit, chiar dacă marea majoritate a oamenilor de aici trăiesc în condiţii mizere, greu de imaginat.

O familie locuişte în casa lor de tip baracă construită pe morminte în interiorul Cimitirului Municipal din Manila (Filipine), 30 Octombrie 2009 (Foto: NOEL CELIS / AFP)

Metro Manila este iată, un oraş imens care deţine titlul de cea de-a unsprezecea metropolă din lume şi cea de-a cincea aglomerare urbană, după numărul populaţiei. Metro Manila a devenit aşadar unul dintre cele mai dens populate oraşe din lume. Însă metropola este populată în număr covârşitor de oameni extrem de săraci, pentru care supravieţuirea de pe o zi pe alta, este un adevărat chin.

Tineri locuind în interiorul Cimitirului Municipal din Manila (Filipine), 30 Octombrie 2009 (Foto: NOEL CELIS / AFP)

Peste 40% din numărul locuitorilor nu are acces la apă potabilă, fiind cu mult sub limita sărăciei aşa cum vedem noi această plagă în Europa. Astfel presaţi de lipsa locurilor de construcţie, precum şi de imposibilitatea de a-şi cumpăra locuri mai bune pentru case, o parte a populaţiei extrem de sărace din Manila s-a văzut nevoită să-şi îndrepte atenţia spre nişte locuri de trai în care niciun om nu s-ar duce de bunăvoie – cimitirele…

Cimitirul din nordul metropolei, cunoscut aici sub denumirile de Cemeterio del Norte sau Paang Bundok în dialectul tagalog vorbit în cea mai mare parte a Filipinelor, este cel mai mare cimitir din Metro Manila. Sumbrul loc este deţinut şi administrat de primăria din Manila.

Viaţa în Cimitirului Municipal din Manila (Filipine), 3 Aprilie 2010 (Foto: NOEL CELIS / AFP)

Karaoke în…cavou!

Precum un oraş modern, care are cariere rezidenşiale scumpe, cartiere de blocuridestinate celor din clasele de mijloc şi periferii imunde, unde domnesc sărăcia şi infracţionalitatea, cimitirul din Manila este structurat asemănător. Aici bogaţii se odihnesc în cele mai bune şi mai pitoreşti locuri, neapărat cu vedere la ocean (!), în timp ce restul decedaţilor sunt îngropaţi în funcţie de situaţia financiară a familiilor din care au provenit. În Paang Bundok îşi dorm somnul de veci de la foşti preşedinţi ai Filipinelor la afacerişti bogaţi şi chiar câţiva foşti interlopi temuţi.

Însă în urma populării sale cu sărăcimea de pe treapta cea mai de jos a societăţii filipineze, cimitirul „trăieşte şi respiră” la alte cote…
De zeci de ani, acest loc iniţial al morţilor, are o economie proprie, nederanjată de amestecul autorităţilor municipale, precum şi o hilară şi neaşteptată „viaţă de noapte”!

O femeie usucă lemne de foc lângă un mormânt ce a servit drept casă temporară a familiei sale în timpul inundaţiilor din oraşul Calumpit situat la nord de Manila (Filipine), 11 August 2012 (Foto: JAY DIRECTO / AFP)

Mormintele au devenit „apartamente” iar cavourile s-au tranformat peste noapte în mici magazine, baruri, „săli” de karaoke. Aleile dinte morminte sunt traversate zilnic de copii pe skateboard-uri din scânduri şi rulmenţi, în timp ce găinile locuitorilor ciugulesc florile aduse la morminte, ar porcii râmă peste tot. Locuitorii fură curent electric de pe stâlpii străzilor din apropiere în timp ce apa de băut…

Ei bine apa pe care sunt obigaţi aceşti oameni să o bea provine din puţurile săpate de ei înşişi în interiorul cimitirului…
Un oficial al primăriei din Manila declara recent că autorităţile nu mai ştiu cu exactitate câţi săraci trăiesc în cimitirul oraşului.

Ultimul recensământ, cel din anul 2001 indica un număr de circa 104.000 familii care trăiau în preajma gropilor de gunoi şi în interiorul cimitirului din nordul metropolei. Din acel moment, nimeni nu s-a mai ostenit să-i numere. Însă oricât de greu ar fi de crezut, marea majoritatea a rezidenţilor de cimitir sunt mai fericiţi decât am crede.

Niciunul dintre ei nu trebuie să plătească taxe şi impozite. Cei care trăiesc în cavouri o fac cu permisiunea membrilor familiei mortului. Locuitorii cavoului îi asigură pe membrii familiei că au grijă ca nimeni să nu fure nimic din cavou şi au de asemenea grijă de păstrarea curăţeniei. Unul dintre cei mai bogaţi locuitori ai cimitirelor, declara recent unei echipe de jurnalişti americani că el are în grijă peste 100 de morminte şi că este plătit de unele familii să se roage pentru sufletele celor decedaţi.

Case situate în Cimitirului Municipal din Manila (Filipine), 30 Octombrie 2011 (Foto: NOEL CELIS / AFP)

În multe cavouri au loc petreceri vesele, aniversări şi partide de jocuri de noroc. Unii locuitori şi-au adus aici şi televizoare cu care stau în contact cu lumea exterioară, iar în ultimul an un filantrop anonim a introdus circuitul de Internet wireless în cimitir.

În plus, toţi locuitorii cimitirului sunt fericiţi că aici nu pătrund bandele interlope din oraş. Cumva, în mod paradoxal, cimitirul a ajuns să ocrotească viaţa.

Siguranţa „Vieţii printre morţi”

În mod interesant, aici nu au loc violenţe. Toţi oamenii sunt atât de săraci încât sunt prietenoşi şi împart tot ce au între ei. Nu există furturi, bătăi, violuri. Sau cel puţin aşa declară locuitorii cimitirelor. Filipine sunt o ţară preponderent catolică, creştinată de către exploratorii şi misionarii spanioli care au ajuns aici. Însă cei din cimitire sunt atât de săraci încât nu-şi permit luxul să creadă în superstiţii sau să se teamă de fantome.

Realitatea alternativă pentru ei este mult mai sumbră. În afara zidurilor cimitirului există o lume violentă, unde viaţa nu valorează nimic, iar uciderile, prostituţia şi traficul de droguri înfloresc pe zi ce trece. Acolo oamenii trăiesc în adăposturi improvizate din cartoane, folii de plastic şi placaj, adăposturi care sunt periodic distruse de furtunile violente din perioada musonilor. În acest timp, cavourile celor din cimitit riscă cel mult să fie inundate temporar de apă.

Un bărbat curăţă un mormânt în Cimitirul de Nord din Manila (Filipine), 29 Octombrie 2003 (Foto: JOEL NITO / AFP)

Aici, în Oraşul Morţilor, viaţa continuă sub cele mai neaşteptate forme. De generaţii întregi, familii întregi se nasc, trăiesc şi mor în cimitir. În prezent, femeile gravide nasc la Spitalul General Chinezesc, situat la doar câteva străzi de cimitir, înainte năşteau pe morminte şi printre cruci. La câteva zile după naştere, mamele şi copiii se întorc în cimitir. Imaginea trebuie să fie una care sugrumă din faşă orice comentarii pe marginea condiţiei umane.

Copiii se duc la şcolile apropiate de cimitir, dar confirm statisticilor, foarte puţini reuşesc să termine şcoala primară. „Viaţa de cimitir” este mult prea tentantă!

Cei mici joacă fotbal şi baschet printre morminte, în timp ce adulţii beau şi mănâncă la umbra copacilor. Ferecvent, cei mari joacă cărţi pe lespezile mormintelor. Moartea este pretutindeni, dar nimeni nu o mai observă. O găină ciuguleşte din orbita unui craniu omenesc, iar un câine o zbugheşte cu un os în gură dintr-un cavou părăsit.

Însă reputaţia locuitorilor din cimitir a avut serios de suferit în ultimul timp, când câteva bande de adolescenţi de aici, le-au cerut bani familiilor îndoliate în schimbul îngrijirii mormintelor, însă nu s-au ţinut de cuvânt.
Însă mulţi îşi duc în continuare o existenţă onestă, sculptând pietre funerare sau săpând gropi şi construind cavouri. Viaţa merge înainte şi nimeni de aici pare să nu se preocupe de direcţia în care o vor lua lucrurile şi nici de propriul viitor.

Un bărbat se odihneşte împreună cu fiul său într-un hamac în casa lor din Cimitirului Municipal din Manila (Filipine), 30 Octombrie 2011 (Foto: NOEL CELIS / AFP)

(descopera.ro/FOTO – NOEL CELIS)

„Războiul stelelor” – al şaptelea film din franciză cu o super distribuţie. Daniel Craig, printre actorii de prim plan

Publicat de Lucian Bălănuţă, 15 septembrie 2014, 15:37

Se pare că renumitul actor britanic, în vârstă de 46 de ani, l-ar fi implorat pe regizorul J.J. Abrams să îi acorde un rol în acest film SF, aşteptat cu nerăbdare de mulţi fani ai francizei „Războiul stelelor”, scrie metro.co.uk.

Potrivit unor surse, pentru acest rol misterios, Daniel Craig ar fi filmat deja timp de două zile, în secret, la celebrele studiouri Pinewood, săptămâna trecută.

Fanii ar putea să nu îşi dea seama foarte bine care este rolul interpretat de starul britanic, întrucât faţa acestuia nu va apărea pe marele ecran, spune o sursă.

O altă sursă a declarat pentru tabloidul The Sun: „Daniel este un prieten apropiat al lui J.J. Abrams. I-a cerut să îi ofere un rol secret, un fel de apariţie specială – şi este fericit că numele lui va apărea pe afişul filmului”.

„Fanii se amuză deja încercând să descopere personajul jucat de Daniel”, a adăugat aceeaşi sursă.

Daniel Craig a reuşit să ajungă la studiourile Pinewood fără să fie văzut de paparazzi, însă a fost fotografiat după aceea în cabina actriţei Carrie Fisher, o bună prietenă de-a lui, care îşi va relua rolul care a făcut-o celebră, Prinţesa Leia, în „Star Wars: Episode 7”.

Daniel Craig a interpretat de trei ori rolul agentului James Bond, cel mai recent în lungmetrajul „007: Coordonata Skyfall”, care a fost lansat în toamna anului 2012. Filmul a marcat revenirea actorului Daniel Craig în rolul agentului 007 după prestaţiile din „Casino Royale” (2006) şi „Quantum of Solace/ 007: Partea lui de consolare” (2008). Agentul 007, o veritabilă legendă mondială, este considerat în Marea Britanie o bijuterie a patrimoniului naţional. Acest statut special i-a permis actorului Daniel Craig să joace într-un scurtmetraj alături de regina Elizabeth a II-a, turnat pentru ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra 2012. Daniel Craig a mai fost prezent pe marile ecrane, printre altele, în „The Girl with the Dragon Tattoo”, ecranizarea americană după primul roman din trilogia „Millenium” de Stieg Larsson, „Aventurile lui Tintin : Secretul Licornului”, „Cowboys and Aliens”, dar şi thrillerul „Dream House”, în care joacă alături de soţia sa, Rachel Weisz, şi de Naomi Watts.

Actorul britanic a confirmat că va interpreta pentru a patra oară rolul agentului 007 în cel de-al 24-lea film din seria „James Bond”. Intitulat „Devil May Care”, acest lungmetraj va fi regizat de britanicul Sam Mendes şi va fi lansat pe 23 octombrie 2015.

Studiourile Disney au achiziţionat Lucasfilm, compania care produce seria „Star Wars”, deţinută iniţial de George Lucas, pentru suma de 4,05 miliarde de dolari în 2012 şi au anunţat că vor lansa trei filme noi din această serie, una dintre cele mai profitabile francize din istoria cinematografiei. Următorul film al seriei va fi lansat pe 18 decembrie 2015.

Născută din imaginaţia lui George Lucas, franciza „Războiul stelelor” a marcat, în 1977, naşterea unui nou gen în cinema-ul comercial, popular, destinat publicului larg, în care se va remarca şi Steven Spielberg. Cei doi cineaşti, care au făcut parte din acelaşi grup de tineri regizori cu referinţe mai degrabă televizuale decât cinematografice, urmau să colaboreze, de altfel, apoi, la o altă saga de succes mondial, formată din cele patru filme „Indiana Jones”.

După succesul filmului „Războiul stelelor”, care a contribuit la lansarea carierei actorului Harrison Ford, George Lucas a decis să încredinţeze regia următoarelor filme din serie altor cineaşti. Astfel, „Imperiul Contraatacă” (1980) a fost regizat de Irvin Kershner şi „Întoarcerea lui Jedi” (1983) a fost regizat de britanicul Richard Marquand.

La sfârşitul anilor ’90, cineastul producător a adăugat francizei sale alte trei filme noi, ale căror acţiuni se desfăşoară din punct de vedere cronologic înainte de primul film din 1977 – „prequels”, în jargonul hollywoodian.

Această nouă trilogie – „Star Wars Episodul I – Ameninţarea fantomei” (1999), „Războiul stelelor: Atacul clonelor” (2002) şi „Star Wars: Episodul III – Răzbunarea Sith” (2005) – a fost în întregime regizată de George Lucas şi i-a avut în distribuţie pe Liam Neeson, Ewan McGregor, Natalie Portman şi Hayden Christensen.

În februarie 2012, George Lucas s-a lăsat sedus de noua tehnică a conversiei în 3D, relansând cu succes „Ameninţarea fantomei” în acest nou format. (mediafax.ro/ FOTO picsnquotes.com)

Destinaţia zilei: Spectacol de “focuri vii” în Vrancea. EU Aleg România – 25 iulie

Publicat de Lucian Bălănuţă, 31 iulie 2014, 18:10 / actualizat: 2 septembrie 2015, 14:50

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de stingere

Data de atestare a acestui fenomen rămâne învăluită în mister. Ar fi putut, la fel de bine, să îl fi ars la talpă pe însuşi Burebista. Cert este că şi-au primit botezul în timpul unei erupţii vulcanice. Focurile vii sunt nişte artişti taciturni, iar pantomima lor este exprimată în felul următor: rocile sedimentare permit, cu uşurinţă, ieşirea gazelor prin crăpături, fără a trezi şi apele subterane. Ulterior, aprinderea se face de la soare. În timpul frecventelor cutremure din împrejurimi, flăcările parcă sunt suflate la 2 metri înălţime, ca într-un veritabil număr de circ. Ziua, flăcările îşi croiesc noi trasee prin roci, însă rămân disciplinate şi nu depăşesc suprafaţa delimitată. Noaptea, acestea capătă dimensiunea unor felinare care se reflectă în pădurea de brad din vecinătate. Brusc, toate drumeţiile tale şi-au trasat singure, linia de început.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=wqs1CafxURo[/youtube]

Marea provocare

Un drapel românesc nici nu ar fi necesar în zonă. Pe parcursul zilei, flăcările schimbă tot soiul de ţinute, însă păstrează nuanţele de roşu, galben şi albastru.
Dacă Jocurile Olimpice ar poposi în trena României, atunci locul în care ar sălăşlui torţa ar fi cunoscut de dinainte. În fond, nici nu ar mai fie nevoie de o torţă. Rezervaţia din Vrancea împarte unicitatea europeană cu verişoara sa din Buzău, însă după grele încercări, flacăra veşnică de la Andreiaşu de Jos se pregăteşte să ţină piept ameninţătoarelor alunecări de teren. Dacă nu va răzbi, atunci aceasta ar putea rămâne doar o evocare a oamenilor din zonă, doar un studiu al unei teze de doctorat sau doar un reportaj al campaniei „EU Aleg România”.

Focurile vii de la Andreiaşu de Jos au fost şi mai sunt incă cercetate de specialişti.
Şi pentru profesorul de geografie Dana Ionescu, de la Şcoala din satul Pituluşa, focurile mereu arzânde reprezintă o atracţie, de aceea am rugat-o să ne vorbească despre Aria Protejată “Focul Viu” de la Andreiaşu de Jos şi să ne ofere o explicaţie a acestui fenomen specific spaţiului vrâncean.

Realizator Natalia Maxim

Text Lucian Bălănuţă