26 nov, 18.03 Începuturile folk-ului românesc în actualitate: Dan Chebac, invitat la Univers Muzical cu Daniela Vlad

Publicat de dvlad, 23 noiembrie 2023, 19:29

Ne auziți pe frecvențele Radio Iași, AM 1053 khz, FM 96,3/90,8/94,5 mhz sau online pe radioiasi.ro/asculta-live

Libertatea de a fi tu însuți. Două cărți de Ioana Doreanu,

despre cantautorul Dan Chebac și omul de radio Florin Bălănescu

O mare îndrăgostită de folk, jurnalista Ioana Doreanu, a reușit performanța să scrie concomitent despre două personalități care i-au bucurat sufletul de-a lungul anilor, omul de folk Dan Chebac și omul de radio, colegul nostru de la Radio Iași, Florin Bălănescu. După ce Dan Chebac a plecat din țară în 1981, iar Florin Bălănescu a plecat după numai un an de la Radio Antena Bucureștilor și s-a reîntors la Iași, Ioana avea să-i redescopere pe amândoi de-abia după 36, respectiv 25 de ani. Pentru că așa a fost să fie.

În 2019, s-a petrecut întorsătura inspiratoare, o dată cu Festivalul Folk de la Colibița, unde a fost invitat Dan, iar Florin a venit să-l cunoască pe artistul pe care îl admira din tinerețe. Atunci Ioanei i-a venit ideea să publice o carte despre ei. Aceste „mărturii scrise și sonore cu și despre voci de colecție pierdute și regăsite” au devenit două cărți, „Dan Chebac. Revelația unor generații” și „Florin Bălănescu. Vocația dialogului radiofonic”, publicate de Costel Postolache, directorul Editurii Integral. În cuprins, dialoguri ale Ioanei și evocări ale unor colegi din Cenaclul Flacăra, de acum 50 de ani, prieteni vechi care știu ce reprezintă Dan în istoria folk-ului românesc, iar despre Florin, artiști și colegi care mărturisesc despre el ca realizator de radio și un mare promotor al muzicii folk de pe ambele maluri ale Prutului.

Când m-a sunat Ioana și m-a întrebat dacă pot să-i povestesc ceva despre Florin, mi s-a părut destul de nepotrivit. Deși colegi, nu-l întâlneam decât fugitiv și ascultam fragmentar emisiunea lui, iar de la unicul nostru joc de scrabble, trecuseră 33 de ani. Hmm… Asta nu prea spune nimic despre cât respect, admirație și prietenie am față de el, dar este adevărat.

Lansarea de la Casa Cărții din Iași de vineri, 17 noiembrie, a fost recuperatoare și plină de emoție. Seara a fost moderată de Costel Postolache, care a creat un mozaic de amintiri emoționante, depănate de fiecare din cei prezenți, Ioana, Dan, Florin, cele două realizatoare de emisiuni de radio de la Chișinău, Maria Mocanu și Alina Chiriac Ivașcu și de ascultătoarele Dialogurilor nocturne, emisiunea realizată de Florin între 2013 și 2020, care au ținut să fie prezente la eveniment.

Aș spune că întâlnirea lui Florin cu Dan era totuși predictibilă. Pentru că amândoi iubesc folk-ul și poezia, amândoi sunt asumați, pasionați și tot ceea ce fac este din convingere și cu totul autentic. Să vă mai spun despre doi oameni care iubesc folk-ul că au ca valori dreptatea, adevărul și libertatea? Florin nu s-a lăsat îngrădit de formate radio și a fost extrem de original și liber în emisiunile lui. Dan a fost unul dintre primii folk-iști protestatari. Ce mi se pare tare frumos și har de la Dumnezeu este felul în care amândoi trec imediat rampa – pe scenă sau la radio – și intră direct în inimile oamenilor, pentru că au talent, pentru că vorbesc fără artificii și pentru că nici unul nu va încerca vreodată să pară altceva decât este. Ce se mai citește, mai ales pe fețele lor, este că amândoi au voință și multă hotărâre în urmărirea planurilor. Cât despre ieșirea în public, e clar că Dan o suportă mai bine, în timp ce Florin a declarat la fiecare lansare că nu a vrut cartea și a amânat mereu să răspundă la insistențele Ioanei.

Odată cu ieșirea la pensie, Florin, care este de felul său un nonconformist notoriu, a fost nevoit să renunțe la ceea ce iubea atât de mult, o emisiune interactivă de două ore de tip talk-show, în care își alegea singur temele și muzica. Își luase această superbă libertate cu 1111 ediții înainte (vezi la finalul cărții temele alese pentru fiecare emisiune – istorie, calități sau păcate omenești, autori de poezie sau proză, invitați din zona muzicii, mulți din Basarabia). Dar trebuie să spun că dialogul lui cu ascultătorii era la fel de direct și în emisiunile dinainte, diurne. Inclusiv cât a fost la știri, vocea lui caldă de bariton atingea inima și capta atenția ascultătorului. Și nu doar timbrul deosebit, cadența normală (în muzică, se numesc articulație și tempo), cuvintele folosite și mai ales acel ingredient care se simte imediat înăuntrul lor, sufletul.

Eu n-am reușit să-i spun Ioanei prea multe despre Florin, dar vă semnalez un portret senzațional din carte, semnat de regretatul Ion Maftei, fost secretar general de redacție la Radio Iași. Găsim de pildă în paginile semnate de el expresia „lup singuratic” și o caracterizare precisă despre inteligența, apucăturile critice și cultul lui Florin pentru documentare, dacă se putea exhaustivă, despre orice subiect. Ion Maftei spune că „Folk-ul pentru Florin este o patimă” și nu uită să menționeze pasiunile celelalte, cuvintele încrucișate, jocurile de inteligență și de cultură generală și faptul că e campion la scrabble. La final, Ion Maftei scrie: „Mulți m-au întrebat cum pot lucra cu un om atât de original ca structură intelectuală și morală”. Replica a fost: „O inteligență autentică simte până unde se poate afla pe un teritoriu acceptabil din toate perspectivele”. Bilă albă, Florin, din partea unuia dintre cei mai valoroși colegi ai noștri. Și mai sunt multe alte povești pentru care merită să citiți cartea despre Florin.

Am întrebat-o pe Ioana dacă și-a închipuit ce impact vor avea cărțile ei și lansările lor. E clar că și pe ea au bulversat-o aceste frumoase întâlniri cu oameni care împart aceeași pasiune pentru folk, adevăr și firesc, plus lucrul meticulos și ieșirea în public cu lecțiile făcute fără cusur.

Un cuvânt despre Ioana, pentru mine prototip al ascultătorului de radio activ, atent și viu. Da, viu, nu râdeți! Atenția, prezența vie este destul de rară. Cum este și audiția de radio conștientă, pornită dintr-un act de voință și interes, nu întâmplătoare.  Ioana a fost jurnalist la Agerpres și a scris despre mari artiști din folk,  câteva nume pe care mi le amintesc acum fiind Joan Baez, Bob Dylan sau Adamo.

L-am lăsat la final pe Dan. Îi mulțumesc lui Florin pentru invitația destul de exclusivistă de a participa la lansare (nu suntem mulți beneficiari), care mi-a prilejuit această întâlnire excepțională, cu un om despre care știu toți românii iubitori de folk. Unul dintre primii rebeli ai folk-ului, alături de Mircea Florian, Phoenix sau Vali Sterian.

Dan Chebac, inginerul fost membru al Cenaclului Flacăra până în 1975, a revenit de câțiva ani pe scena folkului românesc, deși atârnase chitara în cui încă de atunci, de la absolvirea facultății. Plecat din peisajul folk-ului, a închis pur și simplu această ușă și Dumnezeu știe ce a fost în inima lui când a luat decizia. Melodia lui, Caii liberi, pe versuri de Adrian Păunescu, superbă metaforă a libertății, o știu și tinerii de azi. Am citit undeva că prin 1994, Dan a venit în România și marele poet l-a invitat să cânte într-un club. A refuzat, sub mai multe pretexte. Trebuia să-mi fi dat seama după lansare, e clar și cât este de meticulos și perfecționist. Asta sigur l-a ajutat să aibă succes și în profesia aleasă, ca metalurgist în România și în Germania, iar în Italia, specialist în IT.

Dar cum s-a petrecut revenirea folkistului Dan Chebac? În mare parte, la insistențele unor prieteni. Apoi, faptul că a apărut în viața lui un excelent orchestrator în persoana lui Gianluca D’Alessio, arată că Dumnezeu îl iubește și i-a întins o mână de ajutor. Gianluca este unul dintre cei mai apreciați chitariști italieni, profesor la două școli de muzică din Roma, cu o mulțime de proiecte în care a colaborat cu mari colective simfonice – Orchestra RAI, Berliner Sinfonieorchester sau cu artiști mari, dintre care amintesc câțiva, pe Rita Pavone, Fausto Leali, Ennio Morricone, Gigliola Cinquetti, Iva Zanicchi, Riccardo Fogli, Aznavour sau Sting. Împreună cu artiștii din studioul său de înregistrări, Gianluca a reorchestrat cântecele lui Dan din tinerețe într-o manieră impecabilă, cu „ambalaje” sonore extrem de chic. Aș spune că starea de poezie din text s-a transferat miraculos în muzică, iar muzica nu mai este doar folk, sunt balade rock sau cântece pop-rock cu  pasaje aproape progresive la orgă și câteva elemente de improvizație. Totul cu măsură, nimic strident. Felicitări, Gianluca D’Alessio și echipa. Ați știut exact ce se potrivește pentru cântecele lui Dan și pentru vocea lui puternică și caldă, dar și cu asprimi și calități dramatice potrivite pentru rock.

Dan este un mare comunicator cu sensibilitate și prezență carismatică. Puse în slujba muzicii, aceste trăsături îi confirmă calitățile și după 40 de ani de întrerupere a activității scenice. Fiind propriul autor, în muzica lui Dan este o corespondență perfectă între personalitatea lui sensibilă și verticală pe de o parte și mesajul și factura pieselor pe care le-a compus, cu texte care rămân întotdeauna în prim plan. Cântecele de protest au mai multă declamație, care i se potrivește mănușă. Una dintre trăsăturile lui speciale este tocmai felul în care îmbină melodia cântată cu declamația, care ne amintește de mari folkiști, dar și de mari rockeri ai secolului trecut. De altfel, cât a făcut parte din Cenaclul Flacăra (1973-1975) și-a folosit forța de expresie nu doar în cântecele de protest în limba română, ci și în marele succes Blowin’ in the wind al lui Dylan, cântat mai întâi în original și apoi tradus de Adrian Păunescu.

Așadar pe lângă cărți, am avut și bucuria descoperirii celor două CD-uri ale lui Dan, primul produs în 2019, cu zece dintre melodiile de acum aproape 50 de ani (!…), dintre care, cele cinci pe versurile lui Adrian Păunescu sunt radiografii lucide și curajoase, extrem de actuale și astăzi: Celor ce nu iubesc arta („Triști roboți, ridicoli tehnocrați,/Trăiți vieți de orbi și surdomuți,/Și în egoism vă încarnați”), Toți („N-avem noi țară prea mare/am făcut doar ce-am putut/Însă nu ni-i de vânzare,/N-avem țară de-mprumut.”), Caii liberi („Am să vă cânt un cântec despre cai,/…. O, despre caii fără călăreți”), Războinicii („Se strîng războinicii drapați în arme,/Setoși să convorbească despre pace”) și Contraste („Țuica iese doar din drojdii,/Cum nu te aștepți,/Ies alene din toți proștii,/Oamenii deștepți”). Titlul discului este Cântece despre… caii liberi.

Dar Dan Chebac și-a dorit să cânte astăzi și altceva. Albumul Nu mă cunoști…  începe cu balada Cine m-aude cântând, o legătură subtilă între muzica de odinioară și prezent, în care găsim încă un mesaj cu care rezonează Dan, ca toate textele pe care le alege: „Cine m-aude cântând/Zice că n-am nici un gând/Dar atâtea gânduri am/Câte zile-s într-un an”. Ceea ce e cu totul schimbat în al doilea album, sunt mesajele celor 12 piese, care vorbesc acum despre viață, copilărie, iubire și în ultimul cântec despre destinul care l-a purtat pe mări învolburate, fără să-i altereze ființa. Textele sunt alese cu grijă din poezii de Andrei Maftei, Maria Marinescu și Manuela Cerasela Jerlăianu. Melodia Ce frumoasă ești este pe versurile poetului Adrian Păunescu și se află în secțiunea de aur a albumului.

Și cum am văzut și live, în orice ipostază – filosofică, poetică, critică, șăgalnică sau în melodiile de dragoste, Dan rămâne el însuși, sincer, special, concis, precis și extrem de convingător.

Nu este târziu niciodată să fii copil, să ierți, să te îndrăgostești, să iubești. Am ascultat cu plăcere cele două albume, un superb arc peste timp, de la anii aceia frumoși, nebuni, din alt secol și alt mileniu, până în prezent. Să lăsăm muzica să continue, ea nu se termină  niciodată. „De câte ori omul în sus va privi,/Până cerul să-l vadă de-ajuns?”(Dylan).

Mulțumesc pentru muzică și pentru exemplul tău, sunt onorată de prietenia ta, Dan.

Muzica e omul. Întotdeauna. Limpede, caldă, năvalnică, revoltată sau tandră.

Ioana Doreanu ne spune despre povestea cărților

1974 Ovidiu Lipan, Mircea Baniciu, Dan Chebac, Adina Dumitrescu, Sorin Minghiat