Strugurii, un fruct cu proprietăţi MIRACULOASE pentru sănătate
Publicat de gabrielarotaru,
7 februarie 2015, 11:13
Analizele biochimice complexe au dovedit că în pulpa bobului de strugure, dar mai ales în coajă şi seminţe se găsesc aproape toate vitaminele în cantităţi mai mari fiind vitamina C, B1, B2, B3, B5, B6, B9, vitaminele D, K, E şi F. Totodată, din bobul de strugure nu lipsesc cloruri, fosfaţi, ioduri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu, cupru, zinc, fier şi seleniu, alături de aminoacizi, quercitine, acid malic, tartic şi coenzima Q10. Datorită acestei compoziţii complexe, strugurii menţin sănătatea ficatului, fiind un remediu împotriva litiazei biliare, benefic pentru sănătatea rinichiului, scăzând aciditatea urinei. Strugurele este, de asemenea, un fortifiant al inimii, al vaselor de sânge, dar şi al plămânilor, având efect antiasmatic. Pentru sistemul digestiv, acţionează ca anticonstipant, iar pentru sănătatea creierului, prin cantitatea de vitamina B6, B9, B10 şi magneziu, este un bun antinevrotic. Totodată, consumul de struguri are un efect anticancerigen, datorită conţinutului în procianidine. De asemenea, reglează tensiunea arterială şi depunerile de grăsimi, crescând totodată rezistenţa oaselor, facilitând astfel şi echilibrul hidroelectricităţii organismului şi favorizând creşterea la vârsta copilăriei.
Strugurii grăbesc eliminarea produşilor incomplet metabolizaţi ce pot deveni toxici pentru organism, au efect diuretic, drenând lichidele ce conţin toxine din organism, au efect antiinflamator asupra articulaţiilor, reglează temperatura corporală, fiind chiar şi un bun antifebril. Prin toate aceste efecte, strugurii sunt consideraţi un eficient medicament natural, atât în profilaxii şi tratamentul a 85 de boli, fără a mai pune la socoteală efectul antiinfecţios împotriva a zeci de germeni patogeni. Datorită acestor calităţi de medicament universal, consumul regulat de struguri poate creşte considerabil speranţa de viaţă. Este bine cunoscut faptul că un organism ferit de boli are mai multe şanse să-şi păstreze ţesuturile mai tinere şi mai apt pentru lupta cu oricare element care i-ar putea pune în pericol viaţa. Pe lângă toate aceste aspecte, recent au fost descoperite unele noi, care fac din strugure un real remediu împotriva îmbătrânirii.
Încetinesc îmbătrânirea celulelor
Substanţele din bobul de strugure alb, cum ar fi unii derivaţi heterociclici ai unor aminoacizi, pot ajuta o mare parte din celule să nu se uzeze.
Cercetătorii britanici au descoperit că substanţele pe care le conţin strugurii albi intră în celule şi se fixează pe unele proteine cu rol de identificare a neregulilor ce apar în celulă. Aceste proteine din apropierea ADN-ului acţionate de aminoacizii ciclici din strugure devin extrem de vigilenţi atunci când celula nu mai preia destul oxigen sau nutrienţi, ori nu mai produce substanţe de care are nevoie. Împiedicând aceste „nereguli” din interiorul celulei, aminoacizii din struguri cresc şansa ca celula să nu se uzeze, deci să înceapă să îmbătrânească. Ca urmare, celulele vasculare, renale, cele gliale din creier, ca şi multe altele, rămân pentru o perioadă mai lungă tinere. Cercetătorii gerontologi estimează că un consum modest de struguri (o dată la 3 zile), timp de un an, poate scădea ritmul de îmbătrânire al organismului cu peste 15%. Curele intense cu struguri albi, cu un consum de 250 g pe zi, timp de 3 săptămâni, pot reduce viteza de îmbătrânire cu 20% pentru următoarele 4 luni. Aceste date presupun bineînţeles un regim de viaţă sănătos, atât din punct de vedere alimentar, cât şi al raportului dintre stres şi calitatea somnului.
Prelungesc viaţa inimii
Inima este, aşa cum se ştie, organul cel mai important pentru supravieţuire şi, în acelaşi timp, organul care face cel mai mare efort în cursul vieţii noastre. Acelaşi aminoacid nou descoperit în coaja de strugure alb este cel care are grijă şi de sănătatea ţesutului cardiac. Astfel, miraculosul aminoacid ciclic se fixează pe membrana fibrelor musculare ale inimii şi determină o distribuţie mai exactă a curenţilor electrici. Aşa cum arată studiile realizate prin simulare pe calculator, această substanţă din strugure face ca inima să fie ferită de cumulul unor curenţi electrici apăruţi întâmplător în ţesutul cardiac. Ca urmare, celulele inimii nu vor mai face un efort suplimentar să lupte cu perturbaţiile electrice parazite, iar gradul lor de oboseală şi uzură va fi mai mic. Tot datorită acestui efect, inima este ferită şi de accidentele în care aceşti curenţi se pot uni, formând un impuls care poate conduce la o contracţie anormală a inimii, la extrasistole, la aritmii sau stop cardiac. Prin urmare, consumul de struguri în cure de minimum 20 de zile ne păstrează ţesutul cardiac mai sănătos şi mai tânăr. Acest aspect se reflectă şi în scăderea vitezei de îmbătrânire a tuturor ţesuturilor care au permanent nevoie de oxigenul şi nutrienţii pompaţi prin sânge de către cord.
Lupta cu factorii externi ai îmbătrânirii
În afara uzurii naturale a organitelor şi materialului genetic al celulei, îmbătrânirea este pricinuită şi de o mulţime de factori din afara organismului, care reprezintă aproximativ 60% din totalitatea cauzelor îmbătrânirii. Unul dintre cei mai importanţi factori ai îmbătrânirii este legat de substanţele poluante, toxinele din unele alimente sau factori patogeni, medicamentoşi, droguri uşoare sau de risc şi, nu în ultimul rând, de stres.
Procianidinele tip B, dar mai ales compuşii cu fosfor ai acestora, prezenţi în strugurele alb, au un efect deosebit de puternic asupra întăririi capacităţii de luptă a organismului cu factorii toxici externi. Astfel, procianidinele, cunoscute până acum 2 ani a fi doar anticancerigene şi stimulatoare ale vigorii celulelor, s-au dovedit a acţiona în sensul creşterii capacităţii de reacţie imunitară a organismului la oricare substanţă ce ar putea fi periculoasă pentru sănătate. Aceşti compuşi din strugurele alb acţionează asupra suprafeţei celulelor albe din sânge, cum ar fi limfocitul, crescându-i agresivitatea asupra substanţelor ce ar răni, îmbolnăvi sau uza celulele organismului. Antropologii americani au observat că, în populaţiile din zonele viticole, toţi cei care nu cad în patima lui Bacchus au o durată a vieţii foarte lungă, iar gradul de îmbătrânire este foarte redus până la vârsta de 80 de ani. Totodată, micile cantităţi de procianidine (Opc) prelungesc tinereţea organismului prin scăderea colesterolului şi creşterea elasticităţii vaselor de sânge. (incomemagazine.com/ FOTO foodnews.ro)
