Yom HaAliyah
Publicat de nicolaetomescu, 3 aprilie 2020, 14:54
Cu mult înaintea înființării Statului Israel, mandatul biblic „Kibbutz Galiyot” vestea adunarea poporului, din cele patru colțuri ale Pământului, înapoi în Patrie, convingere fundamentală și îndemn de rugăciune pentru milioane de evrei. Aliyah a devenit principiul tematic al mișcării sioniste moderne; i-a adus acasă pe evreii controlați de otomani și britanici (încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea). Aliyah s-a constituit în forța motivațională pentru evreii care nu au renunțat la visul autodeterminării și independenței în căminul național (se spune: „datorită generației anterioare/n. n. – tineri, pe atunci, aparținând mișcării «Olim»/, astăzi este cea mai facilă clipă de istorie pentru evreul care vrea să trăiască în Țara lui Israel.)”
[1] Practic, în ebraică zilele săptămânii nu au nume: iom rishon (prima zi – duminică), iom sheni (a doua zi – luni), iom shlishi (a treia zi – marți), iom revii (a patra zi – miercuri), iom hamishi (a cincea zi – joi), iom shishi (a șasea zi – vineri), iom Shabat (ziua Sabatului – sâmbătă)…
Inițial, nici lunile anului nu au avut nume, fiind desemnate ca hodesh rishon (luna întâi), hodesh sheni (luna a doua) ș.a.m.d. În perioada exilului babilonian, iudaismul a „împrumutat”, pentru lunile calendarului, nume babiloniene – acestea fiind cele cunoscute astăzi drept: Tishrei, Marheshvan, Kislev, Tevet, Shvat, Adar, Nisan, Iyar, Sivan, Tamuz, Av, Elul…
Apus de soare, 3 aprilie – căderea nopții, 4 aprilie (ist.); Apus de soare, 24 octombrie – căderea nopții, 25 octombrie (obs.)…
