Astăzi – România poartă galben – INTERVIU cu un temerar care a învins cancerul.

Publicat de Lucian Bălănuţă, 2 octombrie 2014, 09:45

Colega noastră, Ioana Soreanu, a realizat un interviu pe acest subiect.

Ioana Soreanu: Asociaţia Little People care oferă suport copiilor şi tinerilor bolnavi de cancer este o asociaţie internaţională pentru că are filiale atât în centrele importante din România, dar şi la Chişinău, în Republica Moldova, spunem Asociaţia Little People marchează această zi printr-o campanie care se intitulează „Poartă galben”. Invitatele mele de astăzi sunt Elena Cazacu, coordonator pe Iaşi al Asociaţiei Little People şi Ana, temerara Ana, curajoasa Ana, care a învins această boală. Aş vrea Elena să vorbim mai întâi despre campania care se desfăşoară, inclusiv la Chişinău. De ce galben?

Elena Cazacu: Este un simbol internaţional pentru tinerii şi adolescenţii care au terminat tratamentul. Ce ne dorim este să invităm câţi mai mulţi oameni să afle cât mai multe informaţii pertinente despre cancer, despre rata de supravieţuire care este destul de mare, mai ales la copii, şi în acelaşi timp să-şi ofere suportul printr-un gest mic de a purta galben şi de a-i încuraja în felul acesta pe cei care se mai află în tratament sau au terminat tratramentul. E o modalitate de a fi alături de ei.

Ioana Soreanu: Ce presupune această campanie. Spuneai că se desfăşoară pe trei direcţii.

Elena Cazacu: Da. Încercăm, în primul rând să invităm publicul să poarte un accesoriu galbenm sau brăţările galbene, în acelaşi timp prin activităţile pe care le avem la nivel naţional încercăm să strîngem fonduri care sprijină programul nostru de intervenţie în spital şi în toate cele patru mari oraşe Cluj, Timişoara, Iaşi şi Bucureşti. Vom avea campanii în centrele comerciale unde vom avea acces la un public mai mare, astfel încât vom avea chiar aceste accesorii la îndemâna celor care doresc să le cumpere şi să ofere în acest fel suport.

Ioana Soreanu: Şi în spital aveţi o serie de activităţi speciale în afara de cele pe care le desfăşuraţi oricum zi de zi.

Elena Cazacu: Da. În spital era chiar necesar să marcăm această zi la Spitalul Sfânta Maria din Iaşi, secţia de oncologie, şi în celelalte centre mari oncopediatrice din ţară, inclusiv în Chişinău. Vom avea cu siguranţă activităţi legate de temerari pentru că copiii asociază supravieţuirea cu Clubul Temerarii, este un simbol al speranţei şi al curajului şi cu siguranţă vom avea invitaţi temerari în spital care vor povesti, alături de copii, şi se vor implica în activităţi.

Ioana Soreanu: Ana, câţi ani aveai când ai descoperit boala?

Ana: A fost acum 8 ani, aveam în jur de 10 ani.

Ioana Soreanu: Şi cât a durat tratamentul?

Ana: A fost tratament pe bază de chimioterapie şi pastile, iar întregul tratament a durat în jurul la un an.

Ioana Soreanu: În ce fel te-a ajutat pe tine Little People să depăşeşti această perioadă grea din viaţa ta?

Ana: În perioada tratamentului primeam psihosuport din partea voluntarilor Little People aflaţi pe secţia de oncopediatrie şi au contribuit foarte mult la finalizarea tratamentului meu cu un moral pozitiv. Aveau diferite activităţi prin care ne explicau mai bine etapele tratamentului, erau activităţi creative, activităţi de relaxare, aveau, de exemplu, seri în care urmăream filme în aşa fel încât noi să reuşim, apoi în următoarele zile să comunicăm mai bine cu ceilalţi colegi de cameră, adică au făcut perioada de stat în spital mult mai frumoasă.

Ioana Soreanu: Asta te-a determinat să devii şi tu voluntar după aceea?

Ana: Da. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce fac ai pentru copii din spital şi, la rândul meu, am sperat că pot contribui şi eu puţin.

Ioana Soreanu: Şi de cât timp eşti voluntar Little People?

Ana: De 4 ani.

Ioana Soreanu: Şi cu ce te ajută să fii voluntar Little People?

Ana: Cred că fiecare voluntar Little People, cum ziceam, are o satisfacţie foarte mare, imensă, atunci când iese de la spital, de la activitate şi vede cât de fericiţi pleacă copiii înapoi în saloane, cât de deschişi sunt pentru următoarele etape ale tratamentului, adică abordează medicii şi asistentele în alt mod, pleacă relaxaţi să participe la activitatea medicală şi în colaborare cu părinţii sunt mult mai deschişi.

Ioana Soreanu: Ce activităţi desfăşoară Asociaţia Little People în spital. Elena tu eşti şi psiholog. Cum lucraţi cu aceşti copii, cum îi ajutaţi?

Elena Cazacu: Uneori poate părea că doar ne jucăm, dar este un joc cu obiective foarte specifice şi foarte clare, pe care le-am structurat sub forma unui program în care fiecare copil este inclus de la prima zi de tratament, programul se cheamă „Nu mi-e frică”, este destinat atât copiilor cu vârste între 5 – 6 ani, dar mergem şi spre adolescenţi, sunt activităţi care în principiu vorbesc despre a te acomoda cu spitalul, a înţelege ceea ce ce se întâmplă, a înţelege tratamentul oncologic pe nivelul fiecărui copil, a găsi modalităţi creative de a interacţiona cu instrumentele medicale care provoacă o foarte mare anxietate, foarte mare frică şi prin modalităţile acestea creative reuşim să transformăm un copil care nu doreşte să vadă o branulă, într-un copil curajos care poate peste două, trei săptămâni să aibă curaj şi să stea singur la aceste proceduri medicale şi chiar să nu mai fie atât de temător faţă de medici sau de asistentele medicale şi este foarte important să creăm o conexiune între aceşti parteneri de lucru. Îi învăţăm cum să aibă un stil de viaţă sănătos, îi învăţăm cum să comunice mai bine cu părinţii, îi învăţăm să se cunoască pe ei, să ştie care cunt emoţiile, sa facă faţă de exemplu unor perioade în care au dureri mai mari, astfel încât să treacă cât mai uşor această perioadă dificilă şi, în principal, şi aici cred că Ana are o intervenţie foarte bună ca şi temerar, îi ajutăm să-şi facă planuri de viitor, pentru că această perioadă nu înseamnă un punct suspendat în viaţa lor, înseamnă doar o perioadă care va trece şi au planuri deja să devină temerari, de exemplu, cum este şi Ana.

Ioana Soreanu: Spunea Elena, despre tine Ana, că lucrezi mai mult cu adolescenţi, te simţi mai apropiată, tu însăţi fiind la vârsta adolescenţei.

Ana: Pot fi mai deschisă cu ei, faptul că văd pe cineva care a trecut peste tratament le oferă foarte multă încredere.

Ioana Soreanu: Apropo de planuri. Tu ce vrei să devii? Ce vrei să te faci când ai să fii mare?

Ana: Răspunsul clasic: „doctor”.

Ioana Soreanu: La oncologie?

Ana: Mi-ar place foarte mult. Da!

La sfârşitul lunii martie, Radio România Iaşi, împreună cu Asociaţia Little People şi Cafeneaua Maideyi, s-au implicat, prin campania „Chelner de 7 stele” într-un demers de strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer. La secţia de Oncopediatrie de la Spitalul „Sfânta Maria” din Iaşi există o cameră în care boala bate în zadar la uşă. Zi de zi o ştampilă cu leul curajos stă să îşi lase urma pe mâinile firave ale copiiilor care apoi reuşesc să zâmbească întru victoria asupra fricii. Toate acestea datorită voluntarilor Asociaţiei „Little People“, aflaţi în complicitate cu medicii din spital.

[youtube height=”350″ width=”500″]https://www.youtube.com/watch?v=teyLaq67x1I[/youtube]