Carmen Bunaciu, prima medaliată mondială la nataţie din România
Publicat de , 15 iulie 2016, 08:31
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=NjwZeq8J3Sc[/youtube]
Carmen Bunaciu s-a născut în 1961, la Sibiu. A început înotul la 7 ani, în urma unei selecţii făcute la Şcoala Generală nr.1
La 13 ani, Carmen Bunaciu a plecat singură la Bucureşti, la clubul Dinamo și un an mai târziu câştiga primul titlu la Balcaniada pentru seniori.
Apogeul avea să vină odată cu titlurile de campioană mondială universitară şi, mai ales, cu bronzul mondial de la Guayaquil, din 1982, prima medalie din istoria înotului românesc la un Campionat Mondial.
A reuşit în cariera sportivă să cucerească mai bine de 270 de medalii, interne şi internaţionale dar prima clasare pe podium i-a adus o diplomă pentru locul III ocupat la 50 metri bras la debutul competiţional de la „ Cupa Speranţelor” desfăşurată la Ploieşti, la un an după începerea înotului.
Cea mai dragă medalie îi este însă cea de la Campionatele Mondiale desfăşurate în 1982 la Guayaquil, în îndepărtatul Ecuador, când delegația României a ratat plecarea la timp spre concurs, fiind întoarsă de la aeroport, pentru că nu făcuse un vaccin absolut necesar pentru deplasarea în acea ţară, cel contra febrei galbene.
Au plecat împreună cu o săptămâna mai târziu și la escala din Madrid, a mai prins un mini-antrenament în mica piscină de la ambasadă.
La Guayaquil a ajuns în noaptea dinaintea concursului, adversarele au crezut că nu se mai prezintă, pierduse şi şedinţa tehnică şi a trebuit să înoate în calificări în prima serie, primul culoar, neavând timpi de înscriere.
După toate aceste ghinioane, a avut parte totuşi şi de un pic de noroc, că proba favorită, cea de 200 de metri spate, a fost în ultima zi de concurs şi a reuşit până atunci să se acomodeze atât cu fusul orar cât şi cu clima specifica zonei, foarte cald şi umezeala mare ziua, iar serile răcoroase.
Competiţia era în bazin descoperit și a primit împrumut de la înotătorii japonezi, un sac de dormit să-i ţină de cald la ţarc, în aşteptarea probei care era chiar ultima, după finala de la 1500 liber masculin.