Elena Teodorini – ultima divă din secolul al XIX-lea

Publicat de Lucian Bălănuţă, 27 noiembrie 2015, 21:19

Nu este de mirare că foarte puțini români stiu că ultima divă din secolul al XIX-lea și prima divă a României, Elena Teodorini, s-a născut la Craiova, cum nu-i de mirare că englezii, de câte ori îi aud numele, exclamă: „A… marea artistă italiană!“. Celebra enciclopedie The New Grove Dictionary of Music, considerată de specialiști cea mai completă din istoria muzicii universale, consemnează cariera strălucită a artistei care a avut o voce inconfundabilă, egal de valoroasă în rolurile de mezzosoprană, cât și de soprană dramatică ori lirică.

Elena Teodorini a început studiul muzicii şi al pianului la vârsta de şase ani în oraşul natal, Craiova. La 14 ani a plecat în Italia, fiind admisă la Conservatorul din Milano, la clasele de canto şi de pian, unde a studiat cu pianistul şi compozitorul italian Adolfo Fumagalli. În 1877, a debutat ca solistă cu tenorul Armando di Gondi în „Maria di Rohan” de Gaetano Donizetti la Teatrul Municipal din Cuneo.

Pe data de 20 martie 1880, la vârsta 22 ani, îşi face apariţia pentru prima oară pe scena Teatrului La Scala din Milano, în rolul Margueritei din opera „Faust” de Charles Gounod. A fost prima româncă acceptată la celebrul teatru liric italian şi, se pare, cea mai tânără solistă a lui din toate timpurile.

După succesul înregistrat la Milano, unde a fost ovaţionată timp de 15 minute, Elena Teodorini a cântat pe mari scene din Italia, Spania, Austria, Franţa, Portugalia, Rusia, America Latină şi România.

A cunoscut personalităţi marcante cum ar fi Giuseppe Verdi, Jules Massenet, prinţesa de Metternich, Enrico Caruso, Giuseppe di Luca, Sarah Bernhardt, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, prinţul moştenitor al Japoniei Hirohito, Regina Maria.

Cariera sa a înflorit în urma premierei mondiale a operei „Bianca da Cervia” de Antonio Smareglia, in 1882, pusă în scenă la vechiul Teatro Colón din Buenos Aires, unde Elena Teodorini apare alături de tenorul dramatic Francesco Tamagno.

După ce a intrepretat „Gioconda” lui Amilcare Ponchielli, acesta i-a trimis o scrisoare de mulţumire după triumful înregistrat pe scena teatrului din Madrid. A cântat „Irodiada” oferită de Massenet cu dedicaţie: Pentru Elena Teodorini, cu admiraţie completă şi absolută.

Din 1903, s-a dedicat carierei pedagogice.

Continuarea articolului şi videoreportajul – AICI