Eugen Ionescu – Regele Teatrului Absurdului … nu moare

Publicat de Lucian Bălănuţă, 6 octombrie 2015, 07:57

Suflet zbuciumat, mereu în căutarea răspunsurilor,viaţa lui Eugen Ionescu este un adevărat scenariu de film. S-a născut la Slatina, dar a cunoscut paradisul copilăriei în Franţa, alături de familia mamei sale. Ce a urmat?! Dezastru total-divorţul traumatizant al părinţilor şi revenirea forţată în România, pentru început în casa tatălui autoritar. Avea doar 13 ani,iar şocul ruperii de Franţa l-a transformat într-un elev dificil, greu de strunit în renumitul Colegiu Naţional „Sfântul Sava”. Şi totuşi… A venit Bacalaureatul, a venit licenţa. În ’33, avea deja la activ: poezii,articole de critică literară şi cartea de poeme „Elergii pentru fiinţe mici.” Toate în limba română!

Afirmat iniţial în cultura română, simte tot mai mult dorinţa de a se reîntoarce în Franţa. Norocul îi surâde în ’38 şi în ’42, când ia decizia stabilirii definitive în „ţara copilăriei”. Răzbate greu,dar sigur. Teatrul „De La Huchette” îi poartă noroc, pe afiş cu „Lecţia” şi „Cântăreaţa cheală”,iar în ’66 „La Comedie Francaise” îi prezintă piesa „Setea şi foamea” urmată de „Regele moare.” „Regele teatrului absurdului” nu moare, dimpotrivă, este ales membru al Academiei Franceze.

În tot acest răstimp, în România opera lui este pusă la index. S-a încumetat s-o citească totuşi şi ni-l prezintă pe Omul Ionescu directorul Teatrului Karov din Israel -Nicu Nitai.

După ani şi ani de „deşert” în România, vocea lui Eugen Ionescu s-a auzit din nou în decembrie ’89,într-un Mesaj transmis de Radio Europa Liberă. Explozie de emoţii!

Continuarea şi videoreportajul – AICI.