Monica Roșu – ambiţie, perseverenţă, talent şi multă muncă
Publicat de Lucian Bălănuţă, 13 iunie 2016, 13:01
Monica Roșu s-a născut la 11 mai 1987, la Bacău, oraș în care va face primii pași spre o carieră strălucită în gimnastică. La nici patru ani ajunge, pentru prima dată într-o sală de sport, dar șirul reușitelor și al sacrificiilor familiei sale, începe, cu adevărat, pe când avea 7 ani. Urmându-și antrenoarea, se mută, la Focșani, dar nu pentru multă vreme. Întoarsă în orașul natal, în 1994, se antrenează asiduu, iar când împlinea 11 ani pleacă din nou, de această dată, la Onești, la Centrul de antrenament pentru junioare.
Selecționarea în echipa de gimnastică a României a reprezentat o mare bucurie pentru cei de acasă, dar mai ales pentru mama sa, admiratoare absolută a Nadiei Comăneci, care-și dorea ca Monica să fie o demnă urmașă a celei care a revoluționat gimnastica mondială.
Primele roade ale calităților Monicăi Roșu se concretizează la Campionatul Național de Gimnastică de la Ploiești, din 1997, unde câștigă prima sa medalie. Surprinzător, la bârnă, aparat, pe care nu l-a practicat la nicio mare competiție. Proba predilectă a Monicăi Roșu a fost cea de sărituri, cea la care a concurat cu combinații extrem de dificile.
Drumul către cea mai înaltă treaptă a podiumului înseamnă, nu de puține ori, momente grele, nereușite, care însă, în cazul Monicăi Roșu vor da, o strălucire în plus, izbânzilor. Un astfel de moment s-a petrecut în anul 2000, la Turneul de la Charleroi, Belgia. Două colege s-au retras din lot pe neașteptate și ca soluție de ultimă oră, Monica este selectată, deși era accidentată. N-a reușit decât un loc doisprezece la individual compus.
