Nicu Vlad, cel mai bun halterofil român din toate timpurile
Publicat de Lucian Bălănuţă, 30 iunie 2016, 10:23
La Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, un tânăr gălăţean uimea întreg mapamondul prin forţa sa. La doar 20 de ani şi aflat în premieră la competiţia supremă, Nicu Vlad câştiga într-o manieră entuziasmantă întrecerile categoriei 90 kg, devenind campion olimpic la haltere. Ridicând în picioare întreaga sală, românul stabilea şi trei recorduri olimpice, detronându-l pe unul dintre idolii să, sovieticul David Rigert.
“Pentru mine a fost concursul vieții mele. A fost un rezultat foarte bun, câștigînd titlul de campion olimpic, dar am doborât și trei recorduri olimpice.”
Născut în comuna gălăţeană Piscu, la 1 noiembrie 1963, Nicu Vlad a fost descoperit de fraţii Georghe şi Pavel Gospodinov şi de Alexandru Dumitrescu, în urma unei selecţii organizate la şcoala din localitate. Încă de la primul contact cu haltera, puştiul de clasa a 8-a s-a dovedit un talent înnăscut, reuşind, la greutatea sa de 48 kg, să ridice fără mari probleme 42 kg.
În 1980 primeşte acceptul părinţilor de a pleca la Bucureşti, unde avea să-şi înceapă ascensiunea fulminantă. După doar un an câştigă primul său titlu naţional, iar în 1982 participă la Campionatele Europene de juniori din Bulgaria, unde obţine trei medalii de bronz. Visul de a deveni campion mondial la juniori îi este spulberat în anul următor, când, din cauza unei delegaţii oficiale cipriote, pierde avionul spre Egipt, gazda competiţiei.
Dezamăgit, Nicu Vlad se concentrează pe Jocurile Olimpice de la Los Angeles, unde avea să-şi facă debutul în clubul celor puternici. Salba de medalii, cucerită în anii ce-au urmat succesului de pe tărâmul american, i-a confirmat valoarea şi l-a plasat printre cei mai buni halterofili ai lumii din istorie.
Pe lângă aurul adjudecat la Los Angeles, Nicu Vlad, supranumit „Hercule din Carpaţi”, mai are în palmares două medalii olimpice, una de argint şi alta de bronz, obţinute la Seul, în 1988 şi la Atlanta, în 1996. De la Campionatele Mondiale şi Europene a strâns, de-a lungul timpului, peste 50 de medalii, jumătate dintre acestea fiind de aur, stabilind totodată şi trei recorduri mondiale la stilul smuls. După 1990, timp de 4 ani, a reprezentat Australia la două ediţii ale Campionatelor Mondiale şi la Jocurile Commonwealth, reuşind rezultate notabile pentru ţara de la Antipozi. Ambiţia de fier şi munca titanică la antrenamente au stat la baza drumului său către o viaţă de legendă.
