Victor Brauner – un fenomen al picturii suprarealiste româneşti

Publicat de Lucian Bălănuţă, 13 decembrie 2015, 10:06

Pictorul despre care se afirmă că este al doilea, după Brâncuşi, în ordinea celor mai bine cotaţi plasticieni români ai tuturor timpurilor, s-a născut la Piatra Neamţ, în 15 iunie 1903, şi s-a stins din viaţă la Paris, în 12 martie 1966. Familia este însă una care peregrinează şi se spune că, după 1908, se stabileşte pentru o scurtă perioadă la Hamburg, apoi la Viena, unde cei doi copii, mai mari, fac şi şcoli în limba germană, ca, în 1914, familia să se întoarcă în România şi să se stabilească, pentru 4 ani, pe durata războiului, la Brăila.

Despre el, poeta Gabriela Melinescu afirma: „Victor Brauner a fost complex, ambiguu, polimorf până la coşmar. Pentru el, picto-poezia însemna a visa lumea în cuvânt, imagine şi ritm”.

Victor Brauner aparţine unei familii care a dat culturii româneşti două mari nume, Victor şi Harry Brauner, primul reprezentant al picturii suprarealiste, în principiu, cel de-al doilea un foarte important etnomuzicolog, cel care a cules peste 5.000 de cântece populare din întreaga Românie.

Una dintre lucrările sale de mare importanţă, premonitorie într-un fel, „Omul cu ochiul scos”, o lucrare care ar putea fi caracterizată printr-o plasticitate aproape clasică, cu acest element special – care înseamnă ochiul. În 1938, când se va stabili definitiv în Franţa, chiar va rămâne fără un ochi, în urma unui incident pe care a încercat să-l aplaneze şi s-a trezit cu un ciob de sticlă în ochi şi a rămas pentru toată viaţa fără el. De altfel, motivul ochiului este unul dintre cele care au fundamentat arta lui Victor Brauner, aşa cum, după 1930, va încerca şi va reuşi să facă un ciclu impresionant. Aceste calităţi l-au impresionat puternic pe André Breton care la prezentat, în 1934, drept cel mai strălucit suprarealist, singurul care într-adevăr a creat o mitologie personală.

Citiţi articolul integral – AICI.