12-15 Septembrie, Neamţ Music Festival la a 3-a ediţie, inclus în Festivalul Internaţional George Enescu!

Pe 12 septembrie, în prima zi, o provocare multiultraextraetajată: dualitatea stânga-dreapta a degetelor de iluzionist stăpânite de Daniel Ciobanu, faţă în faţă cu agilitatea nordică a  experimentatului pianist şi profesor lituanian Petras Geniušas, cu alte cuvinte, două piane şi două generaţii; dualitatea muzică-dans, în creaţia celor mai importanţi compozitori de muzică de balet din secolul XX şi ale lor stiluri antagonice – Ravel şi Stravinski: Suita nr. 2 din Daphnis şi Chloe, Valsul, respectiv Ritualul primăverii; dualitatea sunet-mişcare, într-o fuziune spectaculoasă de recital şi coregrafie, videomapping şi stage design, împreună cu doi dansatori şi mai mulţi artişti video. Ne va ajuta şi spaţiul, concertul de deschidere urmând să aibă loc la Cinematograful Dacia.

Vineri, 13 septembrie, festivalul atacă dualitatea artistică cea mai fierbinte a actualităţii, clasic-modern, şi rezolvă dilema accesului la publicul larg mutând evenimentul în stradă, în centrul oraşului, unde vor fi putea fi văzuţi în duel doi pianişti excepţionali: italianul Pietro Bonfilio, cunoscut deja publicului nemţean din ediţia trecută, şi israelianul Omri Mor, celebru jazzman şi artist polivalent. Sub titlulJeans Concert – Kabalevsky and Mor to come,  primul protagonist îmblânzeşte fiara sunătoare cu coadă cu aperitive livrate de unul din cei mai iubiţi compozitori ruşi moderni, Dmitri Kabalevski (el însuşi adeptul unui stil adresat maselor), iar cel de-al doilea încheie seara cu un cocktail sofisticat, într-un jam session din standarde de jazz şi compoziţii proprii.

Sâmbătă, 14 septembrie, temperatura festivalului creşte vertiginos, iar dualitatea vechi-nou primeşte unboostformidabil prin punerea în scenă a unui concert integral de jazz în decorul istoric al Cetăţii Neamţului, sub titlulJazz on the Rocks. După încălzirea din ziua precedentă, Omri Mor se întoarce în trio, în combinaţia clasică de pian, contrabas şi percuţie. Prezenţi pe marile scene de jazz ale lumii, artiştii concep în mod frecvent concertefusionîntre clasic şi contemporan, iar show-ul din Cetatea Neamţului nu va face excepţie.

După două zile de distracţie serioasă, Neamţ Music Festival închide cercul duminică, 15 septembrie, întorcându-se la matcă. Pianul îmbracă iarăşi fracul şi se întoarce în acustica familiară a interiorului, dara lo grande. La Cinema Dacia, un val impetuos de tineri descinde pe scenă în interpretarea celei mai celebre dualităţi pianistice din istorie, jucată de eroii romantici Chopin şi Liszt. Orchestra Romană de Tineret, cel mai în vogă ansamblu simfonic din România, dirijată de Gabriel Bebeşelea, noul star al baghetei autohtone, vor acompania alternanţa la putere a genialilor virtuozi ai trecutului, readuşi la viaţă de urmaşi pe măsură: Charles Richard Hamelin (Canada) în Concertul nr. 1 de Chopin; Alexander Ullman (Marea Britanie) în Liszt nr.1; Lukas Geniusas (Lituania) în Chopin nr. 2 şi Vitali Pisarenko (Rusia) în Liszt nr. 2. Un tur de forţă, o explozie de energie sonoră şi vitală, o încheiereen fanfarecu solişti laureaţi ai unor mari concursuri internaţionale, care sperăm noi, va atrage nu doar protecţia, ci şi mândria Festivalului Enescu. (Mihai Cojocaru) Iată şi o amintire de la ediţia 2018 a Neamt Music Festival, Op 1.

Daniel Petrică Ciobanu alături de familia sa şi familia care l-a adoptat şi sprijinit pentru studiile sale în străinătate, d-na Maya Brandenberger şi dl. Robert Hodes

Iată şi un foarte scurt interviu cu dl. Robert Hodes, din ediţia trecută a festivalului:

D.V. Aţi mai auzit un asemenea recital înainte?
R.H. Nu. Spectaculos. Şi îl ascult pe Daniel Ciobanu de vreo 15 ani deja.
D.V. Îl urmăriţi pe Daniel oriunde cantă prin lume?
R.H. Nu. Eu si soţia mea avem o fundaţie în Elveţia. Si l-am sprijinit când de-abia începuse să cânte la pian. Când l-am cunoscut, l-am dus împreună cu alţi doi băieţi din România în California, era în 2014 acum 14 ani şi au avut cinci concerte în Los Angeles. Şi poate sună ciudat, dar el cânta atunci foarte mult la fel ca acum. Era spectaculos, sigur că acum s-a dezvoltat şi e mult mai bine, dar era încă de atunci un interpret magnific şi toată lumea l-a iubit.
D.V. Temperamentul său era şi atunci furtunos, şi artistic.
R.H. Da, şi avea o tehnică magnifică.
D.V. Aţi stiut că va reusi?
R.H. Să va spun o poveste scurtă. Eram in California, la LA şi ne-am dus la un parc de distracţii, asteptam la rând la un roller coster şi vorbeam cu el. Voiam să ştiu ce vrea să fie când va creşte. Şi el s-a uitat la mine ca la un nebun. Şi mi-a spus, vreau să fiu pianist de concert.
Dar nu asta am întrebat. Ce se va întampla dacă nu vei deveni un pianist de concert!?… Si el mi-a spus… dar voi reuşi!!! Şi a reuşit!
D.V. A ştiut.
R.H. Da, a ştiut. Era o combinaţie de hotărâre şi recunoaştere a propriei abilităţi şi a talentului. A ştiut de la început. Şi nu e numai performanţa la pian, e o fiinţă umană minunată, şi munceşte din greu, n-am mai văzut pe cineva să muncească atât de mult ca el. Mă numesc Robert Hodes, băieţii îmi spun Papa Bob. (interviu de Daniela Vlad)