Biserica de lemn din Corjăuți-județul Botoșani

Publicat de nicolaetomescu, 3 iunie 2021, 12:17

Proiectul „Oglinda memoriei. Biserici de zid, mănăstiri, biserici de lemn din județul Botoșani”/© Nicolae Tomescu

(FILM) Biserica de lemn din Corjăuți

realizator: Nicolae Tomescu

imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea

montaj: Alexandru Iurea

Cristian Tărnăuceanu, Preot Paroh al Bisericii de lemn din Corjăuți

Călători pe urmele unei biserici călătoare, situată în partea de nord a județului Botoșani – pe un teren cu diverse forme de relief, în care predomină dealurile acoperite cu păduri blânde –, deslușeam, mai întâi și din depărtare, Ansamblul monumental „Adormirea Maicii Domnului”; parte a patrimoniului național, acesta uneşte în trup catolicismul şi ortodoxia…

Cam același temei istoric, de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea-începutul secolului al XIX-lea, aceeași comună, Hilișeu–Horia, alt monument istoric fără jumătăți de măsură, Biserica de lemn din Corjăuți a fost ridicată, mai întâi, în Pomârla[1]…

Formă arhitecturală a lăcașului de cult cu aspect auster (deși nu-i lipsesc unele elemente decorative) întărește discuția despre tipul bisericilor de lemn moldovenești: acoperișul are două streșini[2]; temelia și soclul sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial din draniță a fost înlocuit, din păcate, cu tablă.

Portalul de intrare în biserică, trilobat în partea superioară, tăiat mai înalt în ax și decorat cu rozete și alte motive filigranate în jurul golului intrării. Pridvorul de formă pătrată, iluminat de o singură fereastră în partea de apus, este despărțit de restul bisericii printr-un perete de scândură cu o deschidere arcuită. Naosul are forma pătrată, iluminat de trei ferestre, două spre sud și una spre nord, de formă dreptunghiulară; bolta naosului este căptușită cu scânduri – precum pereții interiori ai bisericii. Altarul are formă poligonală, despărțit de naos prin catapeteasmă și înălțat cu o treaptă; în partea de răsărit, este prevăzut cu o fereastră de aceeași formă și dimensiuni ca și cea din naos.

Catapeteasma (al cărei schelet este din lemn de tei, făcut pentru trei rânduri de icoane – pictate în stil bizantin, bine conservate, încadrate în rame simple și poleite) ar fi fost executată odată cu biserica. Ușile împărătești sunt sculptate în frunze și ramuri poleite, totul trece prin lumea mitică a satului și a credinței – care sălășuiește în timp și în memoria colectivă…

[1] Înlocuită fiind, între 1811-1813, de o biserică nouă de zid, boierul Ioniță Bașotă a mutat-o, din nou, în satul Corjăuți, aflat în proprietatea sa… Odată cu biserica a fost adusă și catapeteasma (reînnoită în 1859 și 1892)… Constantin Ciocoiu, fostul protopop de Dorohoi, lăsase scris că biserica a fost adusă în Pomârla din satul Hliboca-Velnița, încorporat astăzi în Pomârla; tradiția locală susține, în schimb, că biserica de lemn a fost cerută boierului Ioniță Bașotă atât de locuitorii din satul Hliboca cât și de cei din Corjăuți, amândouă în proprietatea sa; cei din urmă ar fi avut câștig de cauză, mutând (peste noapte) biserica pe locul actual…

[2] Consonant felului bisericilor de lemn din nordul Carpaților, model întâlnit (îndeosebi) la ucraineni…