Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din Dorohoi-județul Botoșani

Publicat de nicolaetomescu, 18 mai 2021, 13:25 / actualizat: 18 mai 2021, 15:10

Proiectul „Oglinda memoriei. Biserici de zid, mănăstiri, biserici de lemn din județul Botoșani”

© Nicolae Tomescu

(FILM) Biserica Domnească „Sfântul Nicolae” din  Dorohoi 

realizator: Nicolae Tomescu

Stelian Ciurciun, Protopop al Protopopiatului Dorohoi, Preot al Bisericii Domnești „Sfântul Nicolae” din Dorohoi

imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea 

montaj: Alexandru Iurea

Pisania originală a Bisericii Domnești „Sfântul Nicolae” din Dorohoi-județul Botoșani, așezată în partea dreaptă a ușii de intrare și scrisă în limba slavonă, mărturisește: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram întru numele celui între sfinți, părintele nostru, arhiereul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a săvârșit în anul 7003 (1495), luna octombrie, 18, iar al domniei lui al 39-lea curgător.”

Intrarea în singura dintre bisericile domnești de Curte care păstrează un zid despărțitor, se face printr-un portal din piatră în formă de arc frânt. Acoperișul a fost împărțit, de către turlă, în două culmi, fiind mai lung peste pronaos și mai scurt peste „Sfântul Altar”. Deasupra ușii[1] se găsește firida care păstra icoana hramului, pe „Sfantul Ierarh Nicolae”…

Biserica a fost zugrăvită[2] în frescă[3]. În naos, pe peretele vestic, se păstrează tabloul votiv, în care apar Sfântul Voievod Ștefan, Doamna Maria, Bogdan, Ștefan cel Tânăr și Petru (fratele precedentului). Spre deosebire de toate celelalte biserici din Moldova, tabloul votiv al bisericii din Dorohoi se prelungește pe zidul sudic…

De o parte și de alta a „Sfântului Altar” sunt amenajate cămările pentru „Proscomidiar” și „Diaconicon”, fiecare având o fereastră de mici dimensiuni – îndreptată către Răsărit…

Zidurile Bisericii Domnești „Sfântul Nicolae” din Dorohoi-județul Botoșani, din gresie cioplită, au întărite – cu piatră de talie – colțurile zidurilor și contraforturile. Turla se sprijină pe două baze, una octogonală, alta stelată. Partea superioară este împodobită, de jur-împrejur, cu discuri din ceramică smălțuită și colorată.

[1] Inițial, ușa de intrare s-a aflat încadrată în zidul vestic (s-a descoperit ca urmare a restaurării), nicidecum în peretele sudic (realitate actuală); între pronaos și naos se află un zid din piatră, străbătut de o ușă îngustă…

[2] Fie pe vremea lui Ștefan cel Mare, fie pe timpul domnitorului Petru Rareș…

[3] Esențiale sunt cele care înfățișează „Pătimirile Mântuitorului”: „Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor”, „Sărutarea lui Iuda”, „Lepădarea lui Petru”, „Judecata”, „Iisus la Ana și Caiafa”, „Pătimirile”, „Cortegiul spre Golgota” și „Răstignirea”…