Biserici de lemn din Maramureș (text + FOTO)

Publicat de nicolaetomescu, 13 octombrie 2021, 16:00 / actualizat: 14 octombrie 2021, 8:09

Bisericile de lemn formează un grup numeros, unitar și distinct în patrimoniul cultural și istoric al umanității; valoarea lor este conferită de nota distinctă pe care o manifestă în ansamblu, deopotrivă de exemple particulare…

*

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2012 și 2021); Biserica din Săpânța Peri /clădită în anul 1997, are înălțimea maximă de 78 m

În România se păstrează aproximativ 1.440 de biserici de lemn[1] ridicate până în anul 1918; aproximativ 650 se găsesc în Transilvania[2] și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea, mai mult de 300 sunt în Moldova[3] (un proiect, „marca” Nicolae Tomescu, a insistat pe „bijuterii” din județul Botoșani…

colaje: Iuliana Bubuianu („extrase” din filmările originale ale lui Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea/aprilie 2021)

În Maramureșul actual sunt cuprinse atât bisericile de lemn din Maramureșul „propriu-zis”, cât și cele din Chioar, Lăpuș,  Codru…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

Maramureșul „istoric” ne-a dezvăluit Bârsana și Budești Josani;

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2012 și 2021)

cea de pe malul stâng al Izei mi-a dat întâlnire în două „etape” (2012 și 2021)//, impresionându-mă prin: vechimea localității – atestată documentar începând cu anul 1326, prin faptul că, în 1791, habsburgii confiscau averea mănăstirii – reînființată în 1993, biserica fiind mutată de credincioși (1806), în vatra satului, devenind una dintre cele mai înalte (57 de m), și, mai ales, prin vechea biserică de lemn, din 1711/– care ar trebui să reprezinte chintesența așezământului bisericesc din Bârsana;

Monumentul din Budești Josani, construit în anul 1643, a fost cea mai ambițioasă și mai impresionantă – prin dimensiuni – construcție maramureșeană a vremii; ]n 1923, parte a ferestrelor bisericii a fost lărgită, păstrându-se câteva dintre originalele anului 1643. Veche biserică greco-catolică, nerecuperată, are și picturi murale populare care se revendică din anul 1762; arhitectura de ansamblu relevă, printre lucruri des întâlnite, turnul clopotniță cu turla pătrată, încadrată de patru turnuri mici, element unic dacă ne raportăm la alte biserici de lemn din „Țara Maramureșului” a actualului teritoriu românesc… În curte se păstrează „masa moșilor”, a fostelor pomeni pentru morți, din lespezi mari de piatră – pe care se disting, inscripționate, numele vechilor familii din Budești…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

„vechea Țară a Chioarului” mi-a îngăduit, ca timp, filmarea bisericilor de lemn din Șurdești și Plopiș;

Ridicată pe la 1721 de comunitatea greco-catolică a satului Șurdești și construită din stejar, „Catedrala bisericilor de lemn” (numită astfel datorită proporțiilor armonioase, înălțimii turlei – turnul-clopotniță se ridică la 54 de metri către cer, flancat fiind, la colțuri, de patru turnulețe, influenței stilului baroc – evidențiat în cazul iconostasului, atât în privința sculpturii cât și a picturii), este o sinteză a arhitecturilor majore din Răsăritul şi Apusul Europei, o fuziune între fondul bizantin şi formele gotice, imprimate într-o interpretare originală a meşterilor locali…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

7 m lungime, 7 m lățime și 47 de m înălțime, iată proporțiile bisericii din Plopiș, echilibrată, pusă în valoare de amplasamentul pe platoul unei coline, una dintre cele mai închegate și unitare construcții religioase din Maramureș; înălțimea pereților sporește amploarea spațiului interior; bolta naosului, cu profilul trilobat, este unică în arhitectura de lemn din Transilvania și Maramureș; pictura se păstrează, fragmentar, pe bolta naosului… Construită de comunitatea ortodoxă a satului între 1798-1805, se ridică – parțial deasupra pronaosului și parțial deasupra pridvorului, având camera clopotelor în consolă, deschisă, cu parapet traforat, arcade și acoperiș înalt, piramidal, cu turnulețe de colț…

biserica din Rogoz este situată în „Țara Lăpușului”; oarecum răzleață față de grosul bisericilor maramureșene de lemn care au fost incluse (din decembrie 1999) patrimoniului mondial al UNESCO, fiind cea mai sudică din grup, ar fi fost ridicată, potrivit tradiției, în anul 1663, din două lemne uriașe (după ce tătarii trecuseră prin foc vechea biserică din sat); se distinge printr-un acoperiș asimetric și printr-o clopotniță alungită; exteriorul bisericii este bogat decorat: fațada sudică are în zona mediană motivul profilat al frânghiei, ușa de intrare în biserică are deschidere în acoladă și ancadrament decorat cu profil simplu, dublat de frânghie și de rozete; un tip de plan mai rar întâlnit – pronaos poligonal, cu acces pe sud, naos dreptunghiular și absida altarului în retragere, poligonală, cu șapte laturi; interiorul bisericii păstrează, în naos, o pictură realizată la 1785, cu scene din „Geneză” și din „ciclul Patimilor”, iar în pronaos – o captivantă punere în scenă a „Raiului” și „Iadului”… Conexiunea interior-exterior a făcut loc și unei imagini cu biserica nouă, dar noi și camerele video (re)simțeam tentația veșniciei…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

Mi s-au părut demne de aducere-aminte și bisericile din Moisei, Buleni–Săliștea de Sus, Bogdan Vodă, Sârbi, Rozavlea, Lăschia, expresia particularității locale a peisajului cultural-religios al zonei montane din nordul României…

Biserica de lemn a Mănăstirii Moisei, monument istoric, singura din Maramureș care are altarul poligonal cu șase laturi exterioare, a fost construită, conform unor surse, fie în anul 1600[4], fie în 1599[5] sau 1672[6]… Lumina pătrunde sfios în biserica de lemn, graba și camera video nu au găsit valorile disponibile ale balansului de alb fluorescent (setare folosită în cazul surselor de lumină de tip neon, pentru a încălzi puțin temperatura culorilor), pictura murală din pronaos, naos și altar fiind degradată, păstrându-se doar pe tâmplă (iconostas, catapeteasmă)… Mănăstirea, pe ansamblul său, a reprezentat un centru cultural; în august 1911, era terminată construcția bisericii de piatră a noii mănăstiri, între 2008-2011 s-a construit turnul-clopotniță de la intrare (unde au fost așezate trei clopote), în perioada 2013-2015 a fost ridicat Centrul Cultural „Sfântul Mitropolit Sava Brancovici”…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

În Buleni–Săliștea de Sus, așa numita Biserica a Nistoreștilor (ctitorul ar fi fost un anume Nistor, lemnul provine din locul numit „Gruiul Rusului”), are arhitectura adaptată stilului maramureșean, cu absida altarului în formă dreptunghiulară, iar, ca element distinctiv, cea de-a doua turlă (construită odată cu adăugarea pridvorului); restaurarea monumentului (începută acum 10 ani), presupune, desigur, și restaurarea picturii…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

Biserica de lemn din Bogdan Vodă (Cuhea, ca toponim original), spre deosebire de majoritatea celor din Maramureş – cu situare pe coline, a fost construită în inima localităţii; relativ mică și cu multe ferestre, pe o fundaţie joasă, din blocuri pătrate de piatră, grinzile pătrate ale pereţilor întâlnindu-se, cu dibăcie, la colţuri, acoperişul ei are două rânduri de streşini care înconjoară biserica, iar turla pătrată (cu înălțimea de 25 de m) se află deasupra intrării în pronaos/având un acoperiş ascuţit şi conic…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

În localitatea Sârbi, parte a comunei Budești, din cele două biserici-monument Josani te trimite pe partea din aval a satului; Biserica de lemn a fost construită, în anul 1665, de familia nobiliară Dunca, care a îngrijit-o, a înzestrat-o, a întreținut preoți până la sfârșitul secolului al XVIII-lea; are acoperiș cu streașină dublă, din care se ridică turnul zvelt – cu coif; pictura interioară nu se mai păstrează…

Rozavlea ar da impresia de grandoare, prin turla înaltă şi prin acoperişul ascuţit, cu două rânduri de streşini; datează din 1717, ca vechi lăcaș de cult greco-catolic; mistuită de flăcări în 2016 și refăcută, avea picturile aranjate în frize și în scene individuale colorate (adesea contrastant)…

Lăschia (în comuna Copalnic-Mănăștur) îmbracă forma bisericilor vechi din Maramureș, clopotnița de lemn fiind construită separat; compusă din pronaos, naos și absidă, acoperită cu șiță, foișorul turnului este închis, deasupra lui răsărind un bulb care se continuă cu coiful cu două gulere – în vârful coifului întâlnindu-se o cruce cu trei brațe și o semilună; dincolo de ușa de intrare ne încântă pictura…

Bisericile de lemn ridicate după 1900 până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial corespund unui curent de „revenire la ortodoxie” a unor colectivități din Maramureș, iar „fenomenul nou”, de cuprindere a bisericilor de lemn ridicate după 1989 în aceeași „familie” cu cele mai vechi, înmulțindu-le numărul și aria de răspândire, este un subiect asupra căruia insistăm, în finalul documentarului, prin imagine și cuvânt de învățătură…

FOTO: ©Nicolae Tomescu (2021)

[1] Trăsăturile fundamentale comune /planimetria dreptunghiulară – alungită între răsărit și apus, boltirea navei și acoperișul în mai multe ape, calitatea execuției/ completează varietatea tehnică, formală și decorativă; cercetătorii le grupează pe regiuni, motivați (îndeosebi) de condițiile diferite în care comunitățile au trăit și au ridicat lăcașuri de rugăciune; împărțirile și subdiviziunile sunt date și de manifestarea unor trăsături formale specifice regionale…

[2] Selectarea, în 1999, a 8 (opt) biserici de lemn din Maramureș – pe lista patrimoniului mondial UNESCO, nu înseamnă că ele sunt, pe de-a întregul, cele mai reprezentative pentru respectiva regiune istorică, cu atât mai puțin pentru întreaga țară. Exemple formale/simbolice de unicat, rarisime, reprezentative/revelatoare pentru întreg ansamblul se întâlnesc în toate regiunile țării; iată motivul pentru care documentarea, în profunzime, a bisericilor de lemn rămâne, în cele mai multe locuri, un deziderat pentru cercetarea românească; din același motiv, dispariția sau mutilarea unor biserici de lemn izolate și anonime se resimte asupra întregului ansamblu (un fel de pagini necitite, rupte dintr-o carte de patrimoniu)…

[3] Putna (județul Suceava) adăpostește cea mai veche biserică de lemn din România, datată 1401-1403, cu două prelungiri spre apus (prima în 1778, a doua în 1871)… În Moldova, pereții înalți și absidele laterale sunt elemente preluate din marile ctitorii de zid din mănăstiri…

În alte situații, subîmpărțirile au doar un substrat administrativ…

Biserici de lemn din Moldova, Biserici de lemn din Bucovina, Biserici de lemn din Transilvania, Biserici de lemn din Banat, Biserici de lemn din Crișana, Biserici de lemn din Țara Românească, Biserici de lemn din Dobrogea…

Bisericile de lemn caracteristice românilor sunt întâlnite și dincolo de hotarele actuale ale României (Republica Moldova, regiunile Cernăuți și TransCarpatia din Ucraina – unde apar numeroase influențe și împrumuturi reciproce inovatoare în formele lăcașelor de cult ale românilor și ucrainenilor); în Serbia, la sud de Dunăre, se păstrează câteva biserici de lemn în zona Morava-Timoc, asemănătoare celor din Oltenia și Banat…

[4] (Cristea și Dăncuș, 2000, p. 200)…

[5] (Man, 2007, pp. 239-242)…

[6] (Baboș 2004, p. 121)… În anul 1672, mitropolitul Transilvaniei Sava Brancovici sfințește mănăstirea cu hramul „Adormirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu” (Cristea și Dăncuș, 2000, p. 200)…

*

urmează

(FILM) Biserici de lemn din Maramureș

realizator: Nicolae Tomescu

imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea

montaj: Alexandru Iurea