Classix Festival Jurnal (18-25 februarie) partea I

Publicat de dvlad, 24 februarie 2024, 18:04 / actualizat: 28 februarie 2024, 14:59

Classix 2024. impresiile se aștern atât de puternice una peste alta, încât se cer neapărat notate,  fie și cu acestă mică distanțare, care ne ajută în felul ei.

La ora postării, mai avem două concerte extraordinare la Iași și luni, 26 februarie, Classix expandează pe o scenă bucureșteană:

• Sâmbătă, 24 februarie, orele 19:00, I Wish I were Water în Holul de Onoare al Palatului Culturii din Iași
• Duminică, 25 februarie, orele 19:00, Classix Desire la Sala Unirii, Cinema Victoria Iași
• Luni, 26 februarie, orele 19:30, Bohemian Jazz la Sala Gloria din București

Sunt atâtea zile de desfășurări superbe și momente de grație, care infuzează mediul artistic cu o mare inspirație, dar și spectatorul care a avut bucuria să fie prezent în sală, și care pleacă din Classix cu un amalgam de dorințe. Acum putem spune ce dorințe ne-a trezit Classix, fie de a asculta mai mult din muzica unui compozitor nou descoperit, fie de a căuta și alte înregistrări ale unui interpret invitat aici. Și mai ales sper să reînvie și mai puternică dorința de a păși mai des în sala de concert, acolo unde este captată cel mai bine energia vie a muzicii și muzicienilor. Într-o lume în care ne pândesc tot felul de dependențe, dorința de a asculta cât mai multă muzică în sala de concert este una dintre cele mai sănătoase dintre ele.  Fie ca această proiecție ideală a realității văzute prin ochii unor compozitori incredibili să rămână singura noastră dependență.

Dar apropo de tehnologie și de unele platforme menite să ne distrugă puterea de concentrare: azi, când mulți dintre noi ajungem să nu mai avem răbdare cu materiale mai lungi de un minut, prezența în sala de concert este ocazia ideală de a ne recupera.

După primul concert, Celestial, am plecat cu un nimb de fascinație care ne-a înconjurat și după ieșirea din Catedrala Romano-Catolică, un început promițător, care a anunțat într-adevăr un tir impresionant de alte și alte seri fermecătoare.

Știți Motto-ul Classix, „Muzica clasică se apropie de noi așa cum n-a mai făcut-o vreodată”. Cum ne aduce Classix mai aproape această muzică? Printr-un concept și un format mai complex, adaptat sec XXI, care poartă semnătura directorului artistic Dragoș Cantea.

Classix exploatează astfel mai multe feluri de a împrospăta percepția asupra genului clasic. Unul dintre ele este sinergia muzicii cu imagini și lumini, recte video mapping și light design, care a creat un plus de interes față de concertele clasice. Sunt stimuli, substanțe subtile care se întrepătrund cu muzica și îi potențează mesajul. Este trendul actual, potrivit pentru noi cei de azi. Care nu mai suntem atât de conservatori și nu mai avem aceeași putere de concentrare, iar aceste efecte exterioare mesajului muzical izbutesc să ne țină atenți un timp mai îndelungat. Dar nu beneficiază doar atenția de formula aceasta sincretică, învăluirea sălii cu stimuli vizuali impresionează plăcut o mulțime de alți parametri fizici și intelectuali.

În aceste zile, profilul Classix s-a întrupat din nou în repertorii îndrăznețe, care depășesc genul clasic, trec cu ușurință în sec. XX, contemporan, crossover. Classix reușește să ne dea fiecăruia  posibilitatea de a ne descoperi dorințele și preferințele muzicale într-un fel nou, prospăt și atrăgător. Explorarea propriilor dorințe muzicale la care ne invită acest Festival aflat acum la a 5-a ediție, este eterna călătorie personală și introspectivă către un sine în veșnică transformare și expansiune, modelat de muzică. Pentru că muzica are puteri nebănuite, care ne conectează minunat la noi înșine.

Primul concert, Celestial, a fost o binecuvântare, o mare bucurie și prilej de emoție. Să asculți cvartete cu pian de Mahler și Enescu în Catedrala Romano-Catolică Sf. Fecioară Maria Regina este cu totul tulburător. Gustav Mahler – Cvartetul cu pian în la minor (1876) și George Enescu – Cvartetul cu pian în re major, op. 16 (1909) sunt două lucrări rarississime pe scenele noastre, alese în mod special de Dragoș Cantea. O provocare acceptată de tinerii interpreți Irina Nanushi, Iulia Gioană și Mircea Marian, membri ai Orchestrei Filarmonicii Enescu, alături de pianistul Andrei Licareț. Instrumentele de coarde au făcut o alchimie perfectă cu pianistica rafinată și sensibilitatea lui Andrei în aceste partituri complexe, iar rezultatul a fost punerea în lumină a două capodopere. Această muzică ascultată într-o Catedrală capătă și mai mult sens și adâncime. Cât de important poate fi locul în care se cântă! Imens. Mulțumesc tuturor celor care au avut ideea să organizeze acolo primul concert din festival și celor care au mereu deschiderea să găzduiască acest concert. Minuantă această reverență adusă la început de festival marelui Enescu, o mare invitație și o provocare pentru păstrarea vie a acestui repertoriu.

19 februarie, Concertul Magic Ritual partea I. Un alt repertoriu splendid, menit să atragă în mrejele lui un suflet sensibil la muzică. Un repertoriu ideal pentru cineva care vine prima oară la un Festival de muzică clasică. Și cred că este posibil să fi fost și astfel de spectatori. Am urmărit două formații de duo care ne-au arătat că excelența poate fi atinsă: în prima parte, piesele pentru vioară și pian de Brahms, Ravel, Suk, Sarasate, Dvorak, Ceaikovski cu Valentin Șerban – vioară și Mihai Diaconescu – pian. Nu e ușor să rămâi stăpân pe lirismul propriu la piesele acestea romantice și extrem de melodioase. Mulți artiști preferă să adauge interpretării lor un stil pasional vizibil, plin de învolburări și de înclinări ale corpului. Dar ceea ce am savurat noi, a fost o mare putere de stăpânire a mijloacelor, care ne ajută să percem spiritul elegant al muzicii într-o profundă interioritate. Iar la violonistul Valentin Șerban mai intervine ceva care îl face irezistibil, el transmite emoții fără a încerca să epateze și rămâne mereu extrem de atent la calitatea interpretării sale. Aș spune că are un fel de a rămâne umil în fața creației, ca un simplu transmițător între Creator și publicul său. Iar pianistul Mihai Diaconescu are o prezență minunată atât în liniile pianistice importante, cât și în acompaniamentul discret dar care oferă suport solid viorii. Deși nu l-am cunoscut pe Mihai înainte, îl felicit pentru tot ce am auzit.

Concertul Magic Ritual partea a II-a. Interpreți, pianiștii Dragoș Cantea și Grace Jee Eun Oh. Un duo care nu are nevoie de lucrări mai simple ca să-și consolideze osmoza, pentru că ea există oricum, organic și asta le permite să abordeze direct una dintre cele mai complexe lucrări, Ritualul Primăverii de Igor Stravinsky, în aranjament pentru două piane. Cine știe varianta originală, dar nu i-a ascultat pe ei, nu își poate închipui câte finețuri și subtilități au reușit să găsească în această partitură. Am fost martorii unei întrupări profunde, sensibile și pline de sens, și am descoperit că o lucrare de avangardă de acum un secol devine din ce în ce mai nuanțată, mai umană și mai plină de emoție, cu toate momentele ei de paroxism sau extravaganță. Iar asta dincolo de varianta coregrafică a Cristinei Todi, care ne-a oferit un fel de traducere a simbolurilor în limbajul dansului, cu tineri balerini din corpul de balet al Operei Naționale Române Iași, Alexandra Grigore, Rebeca Cristoreanu, Anna van Haaren, Robert Petre.

Marți, 20 februarie, Concertul The Classic Theory a avut loc în Holul de Onoare al Palatului Culturii din Iași. Eleganța vieneză și stadiile unei călătorii  care redefinesc limitele a ceea ce numim îndeobște muzica clasică. În prima parte, lucrările a două compozitoare aflate la distanță de două secole între ele, Fanny Mendelssohn, care a trăit în prima jumătate a sec. 19 și Caroline Shaw, născută în 1982. Ideea cvartetului de coarde Chaos de a începe cu o lucrare modernă cu o atmosferă mai rarefiată a fost extraordinară. Paradoxal, ei ne-au pregătit pentru a primi cu mare bucurie muzica unei femei compozitoare de o mare forță de expresie, pe care azi o adorăm, deși cât era în viață a stat mai mult în umbra celebrului ei frate, Felix Mendelssohn. Bas Jongen este violoncelistul olandez care în urmă cu 10 ani făcea parte din Cvartetul Giocoso, venit la Iași în Festivalul de Cvartet al Filarmonicii. Pe atunci, din Giocoso făcea parte violistul ieșean Adrian Stanciu, și în frumoasa tradiție de cvartet de la Iași, Giocoso a trecut la rândul lor prin școala Voces, dar mai ales prin școala Johannes Meissl, magul care dă duh muzicii de cameră și tinerilor ei interperți la Viena. După această mare paranteză de 10 ani, l-am regăsit pe Bas într-un cvartet majoritar feminin, alături de Sussane Schaffer, Eszter Kruchio și Sara Marzadori. L-am întrebat cât de greu face față, s-au făcut glume, dar trebuie să spun că am ascultat totul prin această cheie de interpretare fină, feminină. Fantasmele colorate care alunecau pe coloanele din holul Palatului au însoțit minunat și discret inclusiv dramaticele armonii crepusculare ale ultimului cvartet de coarde al lui Beethoven, op. 131.

Ziua de miercuri, 21 februarie, a început la Palatul Braunstein, cu masa rotundă (panel-ul) Women in Music, în care am admirat verva și inițiativa tinerelor muziciene invitate, Cristina Uruc – Manager Artexim / Festivalul Enescu; Corina Ciuplea – Artist Manager Bucharest Film Orchestra / Cellist Muse Quartet; Patricia Brohanschi – Director și Co-Fondator Classix Festival și Rocanotherworld; Andra Andriucă – Artist & Mentee în programul Women in Music Mentorship Program și Iulia Pop – Co-fondator Overground Music / Manager de Comunicare Mastering the Music Business și Women in Music România. Ar trebui intrat pe facebook watch la Classix Festival 2024, pentru că n-o să reușesc eu să vă spun tot ce s-a discutat acolo. În orice caz, nu atât despre discriminare, cât despre activitatea fiecăreia și posibilitățile de a avansa într-o carieră muzicală. Am aflat, printre altele, că echipa Artexim, cea care face să existe marele Festival Enescu, este formată din 90% femei cu vârsta sub 35 de ani. Din nucleul de 25 de persoane, doar doi sunt bărbați. Echipa se mărește în timpul Festivalului până la 100 de membri, iar pentru concurs participă aprox. 40. Un alt subiect a fost mamele muziciene și programele de muzică clasică pentru copii, amintindu-se inclusiv de filarmonicile lumii care includ și bebelușii printre auditorii lor. În România există deja programul Madrigal for babies, Anca Floroiu – director de comunicare la Classix a prezentat proiectul ei Stradivarius în școli, iar Iulia Pop ne-a vorbit împreună cu Andra Andriucă despre programul lor de mentorat adresat unui număr de 10 femei pe o perioadă de 7-8 luni, menit să dezvolte cariere și să descopere pârghiile lor în societatea contemporană.

Seara de miercuri a marcat la Classix Anul muzici Cehe 2024, Concertul Bohemian Jazz fiind realizat cu sprijinul Centrului Ceh din București. Astfel, seara ne-a oferit prilejul de a cunoște un mozaic de stiluri practicate de Trio Bohémo: Matous Peruska, Kristina Vocetkova și Jan Vojtek au avut o rețetă eclectică, formată dintr-o piesă contemporană de Martin Brunner (născut în 1983), Anotimpurile la Buenos Aires de Astor Piazzola și Café Music de Paul Schoenfield, iar împreună cu violistul român Răzvan Popovici au interpretat piesa de rezistență a programului, Cvartetul cu pian în la minor op. 1 de Josef Suk, o muzică minunată de la final de secol 19, lucrare de tinerețe a uneia dintre cele mai impunătoare figuri ale muzicii cehe, încă influențat la acea vreme de marele său profesor, Antonin Dvorak. Programul se înscrie perfect în misiunea atât de reușită a Festivalului Classix, de a atrage public mai puțin obișnuit cu genul clasic.

Vă dezvălui și ceva foarte subiectiv: ziua cea mai grea pentru mine la Classix a fost joi, 22 februarie. Dar ce poate fi greu, când este atât de palpitant??? Primul panel a dezbătut subiectul viitorului muzicii clasice, Classical Inside Out. Invitați Răzvan Popovici – violist, Director Executiv al SoNoRo; Ioan Dragoș Dimitriu – pianist, Manager Filarmonica Brașov; Florin Estefan – bariton, Manager Opera Națională Română Cluj-Napoca; Andrei Fermeșanu – tenor, Manager Opera Națională Română Iași, Sabin Penea – violonist, Director Artistic al festivalurilor JazzUP, moderator Dragoș Cantea – pianist, Director Artistic Classix Festival.

Printre teme:

-cum afectează tehnologia modernă producția și percepția muzicii clasice, cum se poate ajunge la un public mai larg cu ajutorul tehnologiei;

-proiecte muzicale din care se desprind noi lideri culturali, cel mai bun exemplu fiind bursele SoNoRo Interferențe;

-o altă temă a fost discriminarea în viața muzicală, la nivel de distribuții (casting), de programe muzicale sau angajarea unor artiști de alte naționalități;

-spațiile de concert conformiste sau nonconformiste, situația sălilor de concerte și discuțiile privind noul sediu al Operei ieșene. Managerul interimar Andrei Fermeșanu asigură că există preocupări pentru o acustică de calitate a noii clădiri, iar Florin Estefan dezvăluie planul său de a amenaja un parc de industrii creative pentru Opera Picnic, o alternativă de vară pentru perioada în care sediul Operei Române din Cluj intră în renovare. Pentru întreaga discuție, intrați pe https://www.facebook.com/classixFestival/videos/367771292698213

În al 2-lea panel de joi, 22 februarie, Cristina Uruc, Manager Artexim / Festival Enescu a prezentat Concursul Internațional George Enescu, alături de doi dintre laureații români, pianista Adela Liculescu și violonistul Șerban Vasile. S-au aflat printre invitați managerul general al Filarmonicii Moldova, violonistul și profesorul Bujor Prelipcean și directorul artistic al Filarmonicii, violonistul Șerban Mereuță. În public am regăsit studenți ai Universității de Arte George Enescu. A fost abordată tema beneficiilor participării la concursuri internaționale de prestigiu și contribuția acestora în dezvoltarea personală și profesională a tinerilor muzicieni. Concursul Internațional George Enescu este un catalizator pentru dezvoltarea și afirmarea tinerilor interpreți și compozitori pe scena internațională a muzicii clasice.

Seara de joi, 22 februarie a prilejuit noi momente de grație și revelații ale unor preferințe și dorințe muzicale. În Concertul Romantic Whispers (Șoapte romantice) am regăsit sursa inepuizabilă de nostalgie din romanțele lui Serghei Rahmaninov, interpetate de baritonul Florin Estefan și pianistul Dragoș Dimitriu.

Au urmat două piese cu o sonoritate aproape acvatică, de o mare prospețime, pentru patru flaute, de Eugène Bozza  și Ji Won Kwon, compozitor corean contemporan. Interprete impecabile, Soyoun Kim, Jie-Youn Lee, Hyunim Yoon, alături de flautistul elvețian Philipp Jundt, unul dintre cei mai remarcabili artiști contemporani ai acestui instrument. În piesa coreană li s-a alăturat și marea surpriză (pentru mine) a serii, pianistul Ulrich Koella. Fost profesor la Univeristatea de Arte din Zurich, dl Koella susține masterclassuri în toată lumea. Printre studenții săi s-a aflat și Dragoș Cantea. A treia parte a programului s-a dovedit cea mai răvășitoare, mai ales prin calitatea interpretării. Philipp Jundt și Ulrich Koella au ales pentru noi Variațiunile lui Beethoven pe tema lui Mozart „Se vuol ballare”, Sonata pentru flaut și pian de Francis Poulenc și supriza absolută (iar, numai pentru mine, pentru că am aflat apoi că este un standard în repertoriul pentru flaut), Sonata pentru flaut și pian a compozitorului georgian Otar Taktakishvili. Classix îndrăznește, Classix reușește și Classix ne aduce la Iași o mare deschidere către noi orizonturi muzicale. O notă scurtă pentru o admirație mare, față de pianistica de mare rafinament și precizie a maestrului Koella, pe care îl regăsim și în programul zilei de vineri.

Va urma