UPDATE: DANIEL VAGNER – violă și JOË CHRISTOPHE – clarinet (Franța), soliștii Concertului Filarmonicii Moldova în 11 februarie

Publicat de dvlad, 6 februarie 2022, 13:25 / actualizat: 12 februarie 2022, 18:52

update:

Pentru a avea un etalon al valorii artistice, este nevoie de gust cultivat îndelung, de o sensibilitate nativă, dar și una formată, dacă se poate, direct în sala de concert. Asta nu înseamnă că oameni care nu ajung vreodată în sala de concert nu pot compara valoarea unor interpretări, ci doar că nu sunt expuși vibrației unice pe care o dă acel loc atunci când se umple de muzică.

La punctul 2, putem discuta despre locul ăla, „endroit” în franceză, dar la noi uite că nu se potrivește, că „en-droit de” ar fi „îndreptățit să…” ori la noi locul nu e îndreptățit să sune în el o orchestră simfonică… Până când vom vorbi și se va auzi asta, că ne-au căpiat demult promisiunile edililor. De vreo zece ani. Și tot spun, să se audă, această orchestră își ține repetițiile în sala veche a Filarmonicii, iar în ziua concertului, setările de sonoritate nu mai sunt aceleași, că se mută totul în Casa Studenților. Pentru un dirijor neobișnuit cu așa ceva este un nonsens să muncești patru zile ca să ajungi în ziua cinci la repetiția generală și să încerci să mai schimbi ceva, dar uite că la noi se poate, orchestra dă tot ce poate, iar publicul aude cât se poate în sala destinată acum concertelor simfonice. Cine își mai amintește, odinioară se țineau acolo doar spectacole studențești de umor, festivaluri de film, de poezie, concursuri, concerte de jazz sau rock, dar nu concerte clasice. Ce adaptări ar trebui ca să sune și acolo bine orchestra simfonică, poate că nici nu e prea greu pentru un bun acustician, dar nu cred că s-a găsit omul… Eu mă gândesc la niște pânze ample, întinse pe principiul umbrelei, care să ajute și corul să se audă, că e mereu prea în spatele scenei,  și să aducă toate sunetele mai mult către sală, să nu le lase să se disperseze în spate și prin spațiile laterale scenei. Se pare că așa numiții „pantaloni” ai scenei nu sunt de prea mare ajutor. Dar eu nu sunt acustician și nu pot da soluții.

Filarmonica are o istorie de peste un secol, începută încă de la înființarea Societății Enescu în timpul Primului Război. Devenită instituție oficială de stat în 1942, ce îi ura Enescu, dirijorul primului concert din 9 octombrie 1942, frază pe care o găsiți și pe prima pagină a site-ului filarmonicais.ro?

„UREZ FILARMONICEI MOLDOVA SĂ TRĂIASCĂ VEACURI PENTRU A-ȘI ÎNDEPLINI PREA FRUMOASA MISIUNE CE LE ESTE ÎNCREDINȚATĂ.”

Și care este această misiune, alta decât să facă inimile să vibreze într-o frumoasă uniune, să umple spațiul acesta plin de cultură cu rodul inspirației miilor de compozitori români și universali, să ne dea substanță spirituală și personalitate și să justifice valoarea culturală atât de mult clamată a orașului Iași și a Moldovei.

Mă întreb când se va înțelege că suntem unul cu toții, că toate nivelurile societății depind unele de altele și că arta ar putea fi cel mai puternic magnet pentru aceste locuri. Pur și simplu, ar putea antrena atragerea aici a unor investiții și ar da o nouă viață locurilor.

Acum vă invit să parcurgeți o addenda la acest concert din 11 februarie și la interviul în două părți cu soliștii invitați, Daniel Vagner și Joë Christophe, cu semnificațiile avute pentru mine.

Aminteam de nevoia de a avea un etalon pentru a putea aprecia o interpretare muzicală și iată, acești doi artiști ni l-au oferit cu brio, cu talent, cu grație, cu cea mai fină cizelare a detaliilor, la un nivel de excelență demn de orice scenă din lume. Sigur, au avut în spate o orchestră tânără, extrem de atentă și bine condusă de dirijorul Cristian Oroșanu. Dar când am auzit dantelăria primei părți a Concertului pentru clarinet de Mozart, pianissimo extrem de delicat din Adagio și apoi bucuria acelui Rondo Allegro… am mulțumit că mi-a dat Dumnezeu inspirația să fiu acolo și să simt că fac parte din acea minune. Joë Christophe a câștigat Premiul I și alte 6 premii speciale la marele Concurs ARD de la München pentru că are toate ingredientele necesare să emoționeze, să impresioneze și să dea viață intensă muzicii interpretate. Adagio din acest KV 622 de Mozart este monumental de profund, te întrebi cum pot oameni atât de tineri ca Joë să-l exprime cu atâta înțelepciune, cum poate Joë să îmblânzească o sală întreagă, să ne impună tuturor puterea sa de concentrare și să ne facă să ne resetăm și noi la aceeași frecvență. Dar asta este forța marilor interpreți, să ne aducă în starea aceea de trăire a muzicii, la înălțimea necesară. Nu știu dacă îi putem mulțumi destul pentru această seară lui Joë, dar și lui Daniel Vagner (a propos, dacă noi toți din sală am fi insistat, sigur ne-am fi căpătat și cu vreun bis… Joë a colaborat cu grupul francez Sirba și a cântat acolo și muzică tradițională românească… dar putea fi și orice altceva, poate din albumul său Idylle, lansat după Concursul ARD).

Daniel Vagner nu uită niciodată să ne facă părtași ai descoperirilor sale muzicale. Nu uită că aici e locul care l-a pregătit pentru marile provocări artistice, de la Orchestra Studenţilor din Ţările de Est dirijată de Sir Yehudi Menuhin, din care a făcut parte, până la reușita lui la Conservatorul Superior de Muzică şi Dans din Paris, apoi locul de violist în formații de cameră alături de mari artiști ca François Leleux, Renaud şi Gauthier Capuçon, Nicolas Dautricourt, Cvartetul Castagneri, în paralel cu locul său de violist al orchestrei Operei din Paris, prim solist al orchestrei Colonne și astăzi al Orchestrei Filarmonicii Radio France, astăzi, al treilea solist al OFRD. În urmă cu câțiva ani îl ascultam la Iași împreună cu concertmaestrul orchestrei Operei din Paris, Frédéric Laroque, în duetele cele mai dificile din lume. Singur, ne-a dat măsura celei mai frumoase interpretări a Concertelor de Walton sau Bartok. Nu putem uita minunea de concert de acum fix 20 de ani, în care interpreta împreună ci tatăl său exact acest Dublu concert pentru clarinet și violă de Bruch. Deși îl ascultasem în atâtea solo-uri pe Ludovic Vagner, clarinetist al Filarmonicii Moldova, atunci am înțeles cel mai bine de unde vine talentul lui Daniel. Și acum, iată, exact „vingt ans après”, vine cu acest magician al clarinetului de numai 28 de ani, care cântă de parcă ar avea o experiență de decenii, dar cu o prospețime, o carismă, o emoție și o naturalețe absolut geniale. Iar sunetul violei lui Daniel are acea căldură aparte care dă și mai multă culoare acestei partituri unice în repertoriul concertelor pentru două instrumente. Făcut pentru a sta în fața orchestrei și nu doar parte a ei, oricât de importantă, Daniel Vagner ne arată, pentru a câta oară, că este un solist de mare clasă, care dă strălucire instrumentului său și oricărei partituri abordate.

Să știți că Filarmonica ne face mereu cadouri din acestea. Vi l-am descris doar pe unul dintre ele, dar îndemnul meu este să treceți peste aversiunile date de locul nepotrivit. Știu, aveți perfectă dreptate, este total nedrept, dar acum sala nu poate fi ocupată decât 30%… Dar mulți oameni nu au mai venit la concerte ba pentru că erau la Colegiul Băncilă, ba la Teatrul Luceafărul și acum, pentru că sunt la Casa Studenților. Știu, mulți oameni preferă Teatrul Național, pentru că acolo simți că ești într-un mediu artistic. Pentru că arta este un lux și dacă o plasezi într-un loc care nu prezintă asemenea indicii, nu se potrivește. Dar haideți să facem abstracție de asta, cel mai important este conținutul evenimentelor oferite de Filarmonică. Și aici, „chapeau”, să ne minunăm în continuare că în condițiile acestea vitrege se întâmplă lucruri atât de frumoase.

CONCERT SIMFONIC – 11 februarie 2022

Vineri, 11 februarie 2022, ora 19,00, Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Moldova” din Iași va susține la Casa de Cultură a Studenților, un concert simfonic sub bagheta dirijorului CRISTIAN OROȘANU.

Soliști:

DANIEL VAGNER (Franța) – violă

JOË CHRISTOPHE (Franța) – clarinet

În program:

Wolfgang Amadeus Mozart

Concertul pentru clarinet și orchestră în la major, KV 622

Simfonia nr.32 în sol major, KV 318

Max Bruch – Dublu concert pentru clarinet și violă, op.88, în mi minor

Biletele se găsesc la Casa de bilete a instituției din str.”Cuza Vodă” nr.29, iar în ziua concertului, ele pot fi procurate și de la Casa de Cultură a Studenților, începând cu ora 18,00.

Joë Christophe avea doar 25 de ani când a explodat pe scena internațională prin câștigarea premiului I și a altor 6 premii speciale la marele Concurs Internațional ARD de la München. Asta s-a întâmplat în 2019 și, cu toată povestea nefastă cu pandemia,  cariera lui este practic lansată. Are invitații să cânte cu orchestrele cele mai mari și în cele mai prestigioase săli europene.

Înainte de ARD, Joë era deja cânștigătorul Concursului Toamna Tinerilor Interpreți din 2017, al Concursului Fundației Safran 2018 și a obținut premiul I la Concursul Muzical International de la Cluj în 2019. În 2020 a încheiat cu cele mai înalte distincții studiile sale la Conservatoire National Supérieur de Musique din Paris, clasa profesorilor Philippe Berrod și Arnaud Leroy. Philippe Berrod este clarinetist principal în Orchestre de Paris.

Joë Christophe a cântat deja pe scene ca Filarmonica din Paris, Opera Garnier, Konzerthaus și Musikverein din Viena, Filarmonica din Köln, Konzerthaus și Philharmonica din Berlin, la München a avut concerte la Prinzregententheater și Herkulessaal, a mai cântat în Basel și la Tokyo International Forum. A avut de asemenea un concert cu Filarmonica Transilvania din Cluj Napoca. 

Joë Christophe a fost invitat într-o emisiune tv prezentată de celebrul Rolando Villazón, ”Stars von Morgen”, iar în cadrul programului „Debut la canalul Deutschlandfunk Kultur” din Berlin a interpretat Concertul de clarinet de Aaron Copland împreună cu orchestra Deutsches Symphonie.  

Primul său album, „Idylle”, realizat împreună cu pianistul Vincent Mussat și apărut la casa germană Genuin Classics explorează culorile frumoase, sentimentele adânci și umorul unor piese aparținând repertoriului francez și britanic. Alături de repertoriul classic, Joë Christophe iubește deopotrivă jazzul, muzica contemporană sau pe cea tradițională, gen în care a colaborat cu Ansamblul francez Sirba Octet.

Fost membru, în studenție, al Orchestrei Studenților din Țările de Est, condusă de Sir Yehudi Menuhin, și format ulterior la Conservatorul Superior de Muzică și Dans din Paris, Daniel Vagner a devenit în 2008 prim violist solist în Orchestra Filarmonică Radio France, alături de care susține o activitate prodigioasă, inclusiv turnee în toată lumea, din Hong Kong până în Statele Unite. Dar începuturile sale se leagă de orașul natal, Iași, iar marele său talent vine din familia de muzicieni din care cel mai apropiat este tatăl său Ludovic Vagner, strălucit clarinetist în Orchestra Filarmonicii Moldova. Daniel nu uită niciodată să ne împărtășească proiectele sale, dintre care amintesc doar Concertul de Bela Bartok (2009 dirijor Ghe. Victor Dumănescu, 2017 dirijor Urs Schneider), Concertul cameral împreună cu violonistul Frédéric Laroque (concertmaestru al orchestrei Operei din Paris) și violoncelistul Filip Papa (2013) sau Sonata per la Grand Viola de Paganini, Suita ebraică de Ernest Bloch și Kol Nidrei de Bruch (2018, dirijor Radu Postăvaru). Astăzi, Daniel Vagner este al treilea violist solist în Orchestra Filarmonică Radio France.

Din interviul realizat cu cei doi artiști, aici prima parte: https://www.youtube.com/watch?v=naspRB9paLg