(FILM) Cascada „7 Izvoare” și alte atracții ale Munților Bucegi

Publicat de nicolaetomescu, 23 noiembrie 2021, 18:02

Considerând drept inutilă orice alegere care nu se dovedește, în același timp, cunoaștere liberă, am ales, pe 13 noiembrie 2021, una dintre mașinile de teren, tolănite ca niște „tigri” lângă „telecabina Bușteni”/cu program „domestic”/; „dresorul”, limbut (dar simpatic), pasionat de mașini, internet, fotografie, tehnologie, politică ș.a.m.d., nu a urcat pante la inclinații care sfidau gravitatea, nu a trecut prin apă, dar a respectat drumul, ne-a propus o experiență mustind a adrenalină, Soare, stânci, a organizat, practic, zbuciumul ieșit din haos, destinat celor care vor să cunoască Natura cu flora și fauna ei, celor care vor să aprofundeze istoria, celor care vor să cunoască, energic, locurile și legendele.

Au fost și două cascade – imposibil de controlat, chiar dacă nu mi-am pierdut concentrarea asupra celor care țineau, strict, de mine (în acest caz, fotografierea locurilor, de la distanță, ghidul susținând că nu au suficiente precipitații): „Obârșia Ialomiței” și „Vânturiș”…

Cascada „7 Izvoare”, a cărei apă are un volum mare de litri pe secundă[1] (unii invocă și formarea „mării subterane”), se află (pe „Valea Ialomiței”) între Lacul „Bolboci” și Lacul „Scropoasa”…  Șuvoiul ar trece printr-un „câmp magnetic” (anomalii de acest fel fiind descoperite în zonă), fie străbate un „zăcământ de argint” care purifică apa; studii microbiologice (primele teste au fost realizate în 1927[2]) ar indica „nivelul 0 al bacteriilor”, „fapt nemaiîntâlnit la nicio altă apă din lume”; cert este că apa care curge pe stâncă, „fără azotiți și azotați”, țâșnește chiar din măruntaiele munților…

Lacul „Scropoasa”, lac de baraj artificial /construit (1929) în scopuri hidroenergetice[3]/, situat la aproape[4] 1.200 de metri altitudine, cu o suprafață de aproximativ 6 hectare, alimentează, în inima Munților „Bucegi”, pe Valea „Ialomiței”, hidrocentrala din Dobreşti, una dintre cele mai vechi din România[5]…

Nu numai apa este „o emoție care curge”, după cum nu pare suficient să vezi pentru a înțelege. Lipsa de înțelegere reduce viziunea. Natura, în ansamblu, poate fi interpretată ca „un element mut”, dar, de fapt, se prezintă ca „o carte deschisă” care (îți) vorbește fără întrerupere…

Deasupra orașului Sinaia se înalță, în deplina lui monumentalitate, „Masivul Bucegi”. Deși părăsit, Cantonul „Schiel”, care, pe vremuri, găzduia „Casa Naturaliștilor”[6], reprezintă o construcția solidă, degradată ce-i drept, situată într-un loc cu o vedere, greu de descris în cuvinte, asupra orașului Bușteni și a Munților „Baiului”; am ajuns într-o poziție la limita abruptului, ceea ce mi-a oferit priveliștea impresionantă asupra „Văii Prahovei”, „Bucegilor” și „Baiului” – de aici se observă vârful „Caraiman”, cu „Crucea Eroilor”, vârful „Jepii Mici”, „Claia Mare” și alte culmi[7]…

„Babele” și „Sfinxul” nu sunt doar nume date unor formațiuni stâncoase. Spre exemplu, situată[8] pe platoul „Bucegi”-lor, la o altitudine de 2.206 metri, sub Vârful „Babele”, reprezintă baza turistică centrală a munților invocați, aici încrucișându-se principalele drumuri; aspectul cabanei[9], a fost modificat¸ ușor, în anii comunismului; postdecembrismul a avut și mai puține de oferit, cabana devenind, practic, de nerecunoscut – din cauza „mutilării volumetriei și aspectului inițial”; vecinătatea unor fenomene litografice salvează ceea au stricat oamenii[10]…

*

Altădată, luasem drumul Târgoviștei, numai că, după aproximativ 10 km, am agățat drumeagul spre dreapta, către o cabană, și încă 2 km distanță de construcția propriu-zisă, pe drum forestier, urmând aventura de 19 km, prin zone cu bolovani sau șanțuri săpate, acolo unde este vitală tracțiunea integrală. Am învățat, mai presus de toate, să menținem și să cultivăm respectul pentru întreg mediul înconjurător  nu numai pentru „Babele” – monumente ale naturii, fenomene eoliene care au îmbrăcat stânca în forma ciupercilor, pentru „Sfinx” – monument despre originea căruia se afirmă că poate desemna fie un fenomen natural, fie „o creație moștenită de la daci”, pentru „Peștera Ursului” – situată pe versantul stâng al „Văii Tătarului” (afluent al Ialomiței), cea mai înaltă stațiune paleolitică din România, locul unde au fost descoperite rămășite ale lui Ursus Spelaeus, pentru „Peștera Ialomicioarei”  – aflată la 1.600 de metri altitudine, pe o suprafaţă de peste 220 de hectare, are mai multe „săli” mari, decorate cu stalactite şi stalagmite…

*

Sunt multe fapte înregistrate de camera video, de aparatul foto sau de reportofon. Jurnalul, oricum atipic, a relatat – în scris, prin intermediul filmului, a dimensiunii online – doar fragmente din întregul care ține de călătorii…

(FILM) Cascada „7 Izvoare” și alte atracții ale Munților Bucegi

Realizator: Nicolae Tomescu

Imagine: Nicolae Tomescu (foto și cameră video)

Montaj: Alexandru Iurea

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=NmRJfMHWXEQ[/youtube]
 

[1] Locul ar avea „cea mai pură apă din lume”; potrivit unor păreri, aceasta a vindecat bolnavi și „l-a răcorit pe Zamolxe însuși”…

[2] Reluate fiind în 1930 și 1935…

[3] Construit, între așezările Scropoasa şi Dobrești, în scopuri hidroenergetice, lacul corespunde şi conceptului de agrement; are o lungime de 2,5 km și o adâncime de 15 metri (diminuată, în prezent, din cauza aluviunilor și a nisipului care l-au colmatat); cu o cădere de 304 m şi un volum de apă de 0,55 milioane m³, lacul de baraj antropic, construit în anul 1929, asigură regularizarea săptămânală a râului „Ialomița”; are un potențial hidroenergetic de 1.500-2.000 kw/km, fapt care a determinat construirea primei hidrocentrale românești (la Dobrești)…

[4] Altitudinea de 1.197 m…

[5] Construită în anul 1936, are 27 de metri înălțime și 6 metri lățime; Hidrocentrala din Dobrești a fost, până la amplasarea uzinei hidroelectrice de la Bicaz, cea mai mare din România/ca putere instalată; uzina hidroelectrică de la Dobrești, proiectată, în 1929, de inginerul român Dorin Pavel (întemeietorul școlii hidrotehnice autohtone), a fost pusă în funcțiune (august 1930)…

[6] Datează din 1910 și a fost construit de frații Schiel, fondatorii și proprietarii (de atunci) ai „fabricii de hârtie” din Bușteni…

[7] Din locul amintit, traseul continuă, prin jnepeniș, înspre „Cabana Piatra Arsă”; tot de la canton se mai poate merge, pe „platoul Bucegi”, spre „Cabana Babele” sau către „Cabana Caraiman”…

[8] (latitudine – 45,40617; longitudine – 25,47201)…

[9] Construită, în 1937, de societatea turistică „Asociația Drumeților din Munții Înalți ai României” (A.D.M.I.R.), după proiectul arhitectului Octav Doicescu…

[10] Babele”, se află în fața/în spatele cabanei și a „Sfinx”-ului (în imediata ei apropiere)… Păstrând legătura cu Sfinx-ul, au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman”; legendele și teoriile nu ocolesc, ci explică „apariția lor”: unii cercetători afirmă că „agenți modelatori au fost apa și vântul, cu sprijinul înghețului și dezghețului”…