(FILM) De-a lungul „Transfăgărășanului”, către Cascada „Capra”

Publicat de nicolaetomescu, 8 iulie 2022, 10:32 / actualizat: 26 iulie 2022, 14:56

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=oMbQpeqUS7M&t=6s[/youtube]

(FILM) De-a lungul „Transfăgărășanului”, către Cascada „Capra”

Proiectele „Locuri incredibile, povești de împărtășit” și „Cascadele României”

©Nicolae Tomescu

Imagine, text, voce: Nicolae Tomescu

Montaj: Alexandru Iurea

Aventura imaginației, deopotrivă credința, pot încuraja sistematica pregătirilor, dinamica acțiunilor…

Treceam – pe ruta Nucșoara-Corbi-Valea Iașului-Curtea de Argeș-Albeștii Pământeni-Ungureni-Căpățâneni… – de Lacul și Barajul „Vidraru” (la data finalizării, locul 8 în Europa și locul al 20-lea în lume, ar costa în zilele noastre aproximativ 500 de milioane de Euro); tăcere, distanță, rigiditate sau… plăcerea de a fi văzut enigmatic, misterios, puternic și amenințător?

Cu puține clipe înainte, am început să răspund altei întrebări: sunt, cu adevărat, solidar cu animalele sălbatice? Poate fi dovedită percepția pozitivă în privința sălbăticiei, dar nu știu dacă am avut comportamentul adecvat filmând pe Drumul Naţional 7C Transfăgărăşan, prima dată la vreo 2 km de Poenari  (deplasare către Vidraru), primul „episod” dintr-un „vârtej” de 8 urși întâlniți pe durata unei singure ore…

Toți facem parte din Natură; avem responsabilități, s-ar cuveni să știm cat mai multe despre mediul înconjurător, despre toate formele de viață; „limbajul” presupune și uimire în fața Naturii (dacă suntem atenți la imagini, și în fața creațiilor omului), diversitatea ne „vorbește” dacă o ascultăm; nu numai orice om, fiecare animal are de spus o poveste, fiecare floare înflorește amintindu-ne de creație, fiecare copac „șoptește” secrete; România a primit din toate formele geografice, diversitatea, dincolo de măreție, reprezentând /prin ea însăși/ o posibilă definiție a frumosului; iar formele de relief sunt populate de lumea fascinantă a animalelor; aici ar trebui să intervină echilibrul între instinct și libertate, or, vedem cum anotimpurile devin capricioase ca urmare a unor excese amorale ale omului (principiile fiind valabile nu doar între oameni, ci și în relație cu Natura)…

Inițial, drumul pe care mergeam (Liviu Atodiresei având rol de gestionare a deplasării autoturismului în siguranță) trebuia să dețină o singură bandă de circulație plus acostament; totodată, era prevăzută continuarea drumului în sud, spre Curtea de Argeș, pe conturul malului vestic al lacului „Vidraru”  (care ar fi urmat să lege și noua cabană „Cumpăna”, relocată în urma creării lacului de acumulare); însă, în 1971 s-a hotărît realizarea conform normativelor de drum național în zonă montană/două benzi de circulație, cumulând 6 m și acostament de 1m, de pământ, cu supralărgiri și supraînălțări în curbe); s-a hotărât schimbarea, din mers, a proiectului și mutarea drumului pe traseul actual, prin lărgirea și consolidarea vechiului drum forestier de contur (se explică și lipsa unui viaduct care ar fi scurtat, simțitor, traseul, deoarece, odată cu modificarea, nu se aprobase suplimentarea bugetului alocat; astfel, până în 2000, drumul de contur al țărmului vestic al Lacului Vidraru a fost trecut în nomenclatorul rutier ca DN7D, atunci când clasificarea a fost reatribuită drumului Câineni-Perișani-Curtea de Argeș)… S-a lucrat în fiecare zi a perioadei 1970-1974, în condițiile climatului alpin (la peste 1.600 de metri altitudine, cu vânturi vijelioase și viscole frământate), la care s-a adăugat specificul Munților „Făgăraș”; situația nu permitea, în mod normal, decât 4-5 luni de muncă pe an… Drumul a presupus eforturi imposibil de susținut în așa-numita democrație și a cerut tribut uman/viața unor soldați și muncitori; sute de oameni pierduți în acest proiect – pe cât de fascinant, pe atât de infernal)… Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, s-a desfășurat la 20 septembrie 1974, dar lucrările, pentru asfaltare și alte activități conexe, au continuat câțiva ani (finalizate, în forma actuală, în 1980)…

Adăugând trecut… trecutului, mi-am amintit că ne așteaptă, pe înserat, o cascadă precum misterul la îndemâna tuturor: „Cascada Iezerului” (Iezer = lac adânc de munte), așezată în județul Argeș, pe „marginea” drumului național DN7C – Transfăgărășan, între „Cabana Capra” și „Lacul Bâlea”[1]…

Înainte de a-i găsi zgomotul și după ce am cunoscut apa Cascadei „Capra”, filmasem alte două căderi de apă impresionante…

Revenind la destinația finală a zilei de 27 iunie 2022, debitul de apă o face rezistentă și în condiții de ger/, provine din Lacul „Capra” (2.241 m)… A doua ca dimensiune după Cascada „Bâlea”, poziționată pe versantul sudic al Munților „Făgăraș”[2], la altitudinea de 1.690 metri, denumirea zonei provine, în special, datorită prezenței masive, în locurile respective, a caprelor negre, acestea rămânând un simbol pentru România/motiv pentru care sunt protejate prin lege…

[1] „Lacul Bâlea” este unul dintre cele mai des vizitate lacuri/datorită particularităților sale; altitudinea de 2.034 m, o lungime de 360 m, o adâncime de 11.35 m, o suprafață de 46.508 m²/; face parte din rezervația naturală a țării; din 2006, în apropierea sa, a fost construit primul hotel de gheață din Europa de Est (are forma unui iglu, cu o capacitate de 16 locuri, ridicându-se în fiecare an/perioada ianuarie-martie/ din blocurile de gheață din lac)…

[2] Munții „Făgăraș”, cunoscuți și sub numele de „Alpii Transilvaniei”, apreciați pentru peisajele unice (alcătuite din lacuri glaciare, cascade, vârfuri montane) care formează trasee destinate iubitorilor de munte, cuprind și „Gol(ul) Alpin”/o rezervație naturală, atât vegetală, cât și animală, protejată prin lege/.