Iaşi, 27 aprilie, ora 19: celista Alina Holender în concert sub bagheta îndrăgitului dirijor Sabin Păutza la Filarmonica Moldova (Casa de Cultură a Studenţilor)

Publicat de dvlad, 27 aprilie 2018, 19:10 / actualizat: 2 mai 2018, 19:53

Stagiunea 2017-2018 dedicată Centenarului Marii Uniri

Filarmonica Moldova Iaşi, Orchestra simfonică

Dirijor: Sabin Păutza
Solistă:
Alina Holender, violoncel

Program integral Joseph Haydn
Simfonia nr. 49 în fa minor, Hob. I:49, La passione
Concertul în re major pentru violoncel și orchestră, Hob. VIIb:2
Simfonia nr. 88 în sol major, Hob, I:88

Alina Holender este fiica cea mai mică a celebrului ex-director al Operei din Viena, Ioan Holender. A început studiul violoncelului la vârsta de 9 ani la şcoala de muzică, a continuat la clasa pregătitoare de la Universitatea de Muzică din Viena  şi astăzi este studentă a aceleiaşi universităţi, la clasa marelui interpret şi professor Reinhard Latzko.  Pasionată de violoncel, merge la cursuri de măiestrie cu maeştri precum Marin Cazacu, Frans Helmerson, David Geringas, Wolfgang Emanuel Schmidt, Troels Svane, Gustav Rivinus şi Marko Ylönen şi spune că îşi doreşte să ajungă să studieze şi la Universitatea de Muzică din Berlin. Desigur că până şi la o repetiţie poţi avea emoţii, dar s-a dovedit că le poate stăpâni atât de bine, încât cineva din sală cu greu le poate detecta. Dimpotrivă, serenitatea şi calmul ei ajung să domine ascultătorul si să-l impresioneze profund. Sunetul cald şi siguranţa, limpezimea, acurateţea, te conving că are control total asupra emoţiilor şi instrumentului, care de altfel este minunat, fabricat în şcoala italiană şi cu o vechime de peste 100 de ani. Alina nu are foarte multe concerte cu orchestra până acum, dar în România a debutat în 2011, cu orchestra Filarmonicii Banatul din Timişoara, în partea a doua a Concertului pentru violoncel şi orchestră de Johann Christian  Bach. Tot la Timişoara, dar şi la Iaşi, a interpretat în 2012 Concertul nr. 1 pentru violoncel şi orchestră în la minor, de Camille Saint-Saens. În octombrie 2013 a interpretat Concertul de Dmitry Kabalevsky, iar în mai 2016 Concertul de Edward Elgar, la Timişoara. Tatăl ei ne spune că următorul concert pe care îl va aborda în public va fi cel de Dvorak.

Ioan Holender despre fiica sa Alina Holender, interviu de Daniela Vlad:

Sabin Păutza este pentru ieşeni nu doar marele compozitor, orchestrator genial şi dirijor plin de har, ci şi profesorul drag a cel puţin 17 generaţii de studenţi ai Conservatorului, unde a venit adus de rectorul Achim Stoia, în 1965 şi de unde a plecat în 1984, pentru a se opri tocmai în Statele Unite, unde a devenit în scurt timp directorul muzical al Plainfield Symphony, cea mai veche orchestră din statul New Jersey (1987-2011) şi apoi Conductor Emeritus for life. Între 1986 – 2005, Sabin Păutza a fost professor asociat la Atlan Institute din New York, între 1984 – 2010 Profesor la New York University, între 2009 – 2014 Profesor la „St. Rose” University – Albany, N.Y., 1991 – 2005 Profesor la Rutgers University – New Jersey, 2005 – 2013 Profesor universitar – Universitatea ”Emanuel”din Oradea.

Revenit definitiv în România după 33 de ani, locuieşte în casa bunicilor săi din apropiere de Reşiţa, pe care a restaurat-o, iar acolo compune în linişte, în puţinul timp rămas după ce răspunde tutror rugăminţilor venite de peste tot din lume, de a transforma în lucrări simfonice mari lucrări vocale, pentru pian sau cvartet. La Reşiţa, marele Sabin Păutza cultivă roşii şi acolo şi-a amenajat un atelier extrem de modern de tâmplărie, unde şi-a făcut singur mobila, tăind-o cu laserul.

Sabin Păutza este absolvent al Conservatorului din Bucureşti, dar spune că orchestraţie a învăţat cel mai mult de marele său prieten, Richard Oschanitzki. În 1970 a studiat la Academia Chigiană din Sienna, cu marii compozitori Luciano Berio, Bruno Maderna şi Franco Donatoni.

Primele sale creaţii au fost corale, influenţate de marele său prieten şi susţinător, maestrul Marin Constantin. Asistent al acestuia la Corul Madrigal cu diverse prilejuri, el înfiinţează la Conservatorul din Iaşi Corala Animosi, cu care va susţine nenumărate concerte, inclusiv alături de Corul Madrigal. Creaţia sa „Ofrandă copiilor lumii“ din 1971 a fost interpretată de Corul Madrigal peste tot în lume, cu un success uriaş. În 1974, i-a adus autorului ei Premiul George Enescu al Academiei Române.

În creaţia sa se întâlnesc toate genurile musicale: recent, a adunat într-un album toate cântecele de muzică uşoară cu influenţe de jazz create până în 1974 şi interpretate de marile nume ale genului, Cornel Constantiniu, Anca Parghel, Eva Kiss ş.a. În perioada ieşeană, Sabin Păutza a creat 15 musicaluri pentru copii, iar opera “Poveste de dragoste”, a cărei partitură a regăsit-o recent, va fi pusă în scenă la Opera din Cluj-Napoca. Din muzica de cameră, amintim cele trei cvartete create pentru Cvartetul Voces, seria de lucrări diverse “Jocuri”, dintre care  Jocuri V, „In Memory of Martin King Jr.“ din 1995 i-a adus  Marele Premiu „Doctor Martin Luther King Jr.” pentru compozitie.

Piesa „Hayku“ – trei cântece pentru soprană şi orchestră din 1981 a fost un mare success cu prilejul debutului său dirijoral în Statele Unite, la Carnegie Hall din New York. Au urmat concerte la „Santa Cecilia” din Roma, Richard Wagner „Jugendfestspieltreffen” din Bayreuth, Sala „Chopin” din Varșovia, „Philarmonic Hall” din Sydney.

Sabin Păutza a creat mai multe concerte pentru solişti şi orchestră: Dublu Concert pentru violoncel, pian şi orchestra (1996), creat pentru marii săi prieteni din perioada ieşeană, Alexandru şi Tatiana Moroşanu. Concertino pentru violoncel, dedicat lui şi interpretat în primă audiţie de Alexandru Spătărelu la Iaşi (2009), Jocuri IV, concert pentru vioară şi orchestră, interpretat la Iaşi în Festivalul Muzicii Româneşti ediţia XVI din 2012 de Florin Croitoru, Concert pentru saxofon şi orchestră (sopran, alto, tenor) (1995, creat în Statele Unite şi adus la Iaşi în 2003), solist Nicolas Simion. Pentru Nicolas a fost creat şi Bassklavierkonzert (2004). Concertul pentru flaut a fost darul de nuntă al maestrului pentru flautist Cristina Bojin de la Sibiu (2008).

Dintre lucrările simfonice: Cinci piese pentru orchestră din 1972, interpretate în primă audiţie absolută de orchestra Filarmonicii Moldova dirijată de Ion Baciu, au fost reluate mai târziu de Filarmonica Enescu sub bagheta lui Cristian Mandeal. Simfonia nr. 1 „In memoriam“ (1982, revizuită în 1988-89, auzită la Iaşi în 2003), Simfonia nr. 2 „Sacră“ pentru cor, soprană şi orchestră (1991-92), Jubilee Simfonieta (1995), ambele au fost interpretate şi împreună cu orchestra Filarmonicii Moldova sub bagheta autorului.

O mare pasiune şi pricepere şi un mare volum de muncă au fost investite de Sabin Păutza în orchestraţiile realizate în timp, la Cele Şapte Cântece pe versuri de Clement Marot şi Suita în re major op. 10 de George Enescu, Passacaglia în do minor de Johann Sebastian Bach, Due canzoni de Girolamo Frescobaldi, Marea Fugă op 133 de Beethoven, Viziunile Fugitive de Prokofiev sau Colţul copiilor de Debussy. În perioada americană, timp de 6 ani a orchestrat pentru Leonard Bernstein, exemplul cel mai elocvent fiind suita din musicalul West Side Story.

Activitatea sa internaţională de dirijor şi de compozitor i-a adus lui Sabin Păutza în 1995 titlul onorific de Doctor în Muzică, acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. Este cetăţean de onoare al oraşului Plainfield din New Jersey şi al oraşului Resiţa, Caraş-Severin, precum şi al Judeţului Caraş-Severin. Liceul de Artă din municipiul Reşita îi poartă numele. Sabin Păutza este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, al Uniunii Compozitorilor Americani şi al GEMA, Uniunea Compozitorilor din Germania.

Astăzi, Sabin Păutza susţine cursuri de măiestrie la Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea din Piteşti, Universitatea din Târgovişte, Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi şi continua să dirijeze peste tot în ţară. Între 23-26 aprilie, studenţii claselor de compoziţie de la Iaşi s-au bucurat de carisma expunerilor maestrului Păutza, care le-a dezvăluit secrete de compoziţie, a explicat geneza şi structura unora dintre cele mai mari lucrări proprii şi lucrări orchestrate de domnia sa şi, printre toate acestea, a presărat destule bancuri încât audienţa să fie complet cucerită.