Iași: (AUDIO) Concurs în cadrul Masterclass-ului CANTOFEST și interviu cu profesorii invitați, partea I: Olga MAKARINA

Publicat de dvlad, 26 iulie 2024, 21:32

„Master-class Internațional de Artă Lirică, 21-31 iulie, organizat la Universitatea Națională de Arte George Enescu, în parteneriat cu Asociația CANTOFEST de la New York.

Soprana Olga MAKARINA, pianistul-dirijor Vlad IFTINCA, pianiștii Ugo MAHIEUX și Cezara PETRESCU, împreună cu optsprezece cântăreți din șase țări de pe trei continente, împart bucuria cântului vocal sofisticat, șlefuiesc glasuri superbe, îndreaptă toată atenția către capodopere și CEA MAI PROFUNDĂ MENIRE A OMULUI, DE A SLUJI ARTA ȘI CULTURA în beneficiul sufletesc și mental al tuturor”.

Am păstrat ca pe un motto această introducere a conf. univ. dr. Vasilica Stoiciu-Frunză, organizatoarea cursurilor aflate la a 5-a ediție cu Vlad Iftinca, a doua cu Ugo Mahieux (Ugo a mai fost la cursurile de la Ateneul Tătărași din 2018, în cadrul Festivalului de Operă Independentă) și prima împreună cu doamna Olga Makarina.

O nouă anvergură, cu mai multe forțe și cu participare internațională și din partea cursanților. O întâlnire deosebit de benefică tinerilor români, care se pot acorda la aceleași frecvențe și se pot antrena la fel de intens ca și colegii lor din alte țări.

Cursul este organizat astfel: sunt trei pianiști, prof. univ. dr. Cezara Petrescu lucrează cu doamna Makarina, iar cei doi pianiști și coach vocali lucrează fiecare separat, astfel încât fiecare cursant are trei profesori, pe parcursul a 10 zile.

Joi, 25 iulie, am avut plăcerea să particip cu microfonul deschis la un Concurs organizat în mijlocul perioadei de masteclass. Încă un prilej minunat de a învăța de la maeștri despre scenă și managementul emoțiilor, iar pentru mine, de a-mi măsura capacitatea de a sta în banca (deloc comodă, vă spun eu), a juraților. Din cei 18 cursanți au participat 13. Din juriu nu au făcut parte oficial cei trei corepetitori și coach vocali. Dar au fost prezenți, iar discuțiile de la final – elocvente.

Juriul a fost format din: Vasilica Stoiciu-Frunză (UNAGE), Daniela Vlad (Radio Iași), baritonul Mihail Frunză, balerinul Gheorghe Iftinca, profesorul și regizorul Alexandru Petrescu (UNAGE) și doamna Olga Makarina.

Iată rezultatele concursului, cu premiile acordate personal de doamna Makarina:

Premiul al III-lea ex aequo (fiecare câte 100 $): Eduard Benedic și Beniamin Moraru (UNAGE)

Premiul al II-lea ex aequo (fiecare câte 200 $): Brigita Celina Mateeș (UNAGE) și Samia Maria Saleh (din Iași, cu studii universitare la Cluj și Stuttgart)

Premiul I (400$): Olivera Krivokuca (Serbia)

Astăzi, 26 iulie, atât cursanții străini, cât și profesorii, au fost invitați să cunoască Iașul. Pe parcursul vizitei la Teatrul Național Vasile Alecsandri, am înregistrat un interviu din care vă ofer prima parte în continuare.

Avem aici o doamnă fantastică, nu știu cum a rămas atât de normală, cu o asemenea carieră. Olga, bun venit aici.

Mulțumesc foarte mult, Iași, oraș frumos, fabulos.

Aș întreba când, la ce nivel al carierei ai putut să te întorci în Rusia. Sau ai plecat din Uniunea Sovietică.

Da, am părăsit Uniunea Sovietică. Am fost invitată la Sankt Petersburg, să cânt Traviata. A fost prima mea întoarcere.

Și a fost un boom care ți-a adus și alte invitații

Apoi am fost invitată să fac masterslasses. Și în 2015 Obraztsova Academy s-a deschis la Skt Petersburg. Ea a visat să aibă o școală vocală a ei  și eu am avut norocul să o cunosc. Aveam același agent, asta a ajutat.

Care este procentul de studenți internaționali în Academia Obraztsova?

Când am deschis, cred că mai ales din Rusia și din fosta Uniunea Sovietică. Nu știu numărul, eram profesor asociat, pentru că locuiesc foarte departe.

Dar studenții din vest au acces?

Da, sigur, fiecare poate merge. Dar acum sunt timpuri dificile, țara este închisă. Dar da…

Dar ce ai recomanda: Mannes School, Jiulliard, Conservatorul din Moscova, Obraztsova Academy?…

Astăzi e greu de spus. Mai ales pentru cântăreți, cel mai bine este, când ai găsit un profesor, urmează-l. Pentru că școlile azi sunt cam la fel, unele sunt extrem de scumpe, altele mai puțin, cam acesta ar fi motivul unei alegeri.

Sunt copii pe care îi pregătești gratis?

Unii… te referi acum?

Da

Când plec la cursuri de măiestrie, timpul pe care îl petrec… și călătoria și tot restul… devine pe gratis, într-adevăr.

Dar am văzut, ești dispusă mereu să muncești, cu atâta bucurie și inspirație

Ce am făcut, în pandemie, când am văzut că unii cred că se închide lumea, după două luni mi-am spus că ei vor avea totuși nevoie să meargă la audiții și trebuie să ne ajutăm reciproc cumva. Ți tot ce puteam să fac au fost cursurile internaționale online. Care au fost total gratuite timp de aproape doi ani. Îmi amintesc că am dimineața devreme începeam cu Asia, apoi venea Rusia, apoi Europa.

Câți studenți ai acum?

Nu număr niciodată.

Dar când ai deschis agenția sau academia sau cum se numește școala ta? Studioul tău?

Eu am o companie, Grand Stage International și nu este o școală, ne ocupăm de alte lucruri, concursuri, avem un Festival care e cel mai mare proiect al nostru. Facem și masterclasses, dar nu controlez câți vin, am fost în Hong Kong în iunie, au fost puțini elevi, dar mulți au venit doar să asculte.

De ce călătorești atât de mult?

Îmi place. Pur și simplu îmi place.

Alegi cântăreți pe unde ajungi?

Ei mă găsesc, aud de la alții.

Dar nu îi alegi pe cei cu care să lucrezi?
Nu, organizatorii locului fac asta. Cred că dacă cineva vrea să studieze, mai ales că aceștia sunt deja adulți, și îi admir pe cei care vor să continue să învețe.

Am văzut că ai reguli de etichetă pentru cântăreți și muzicieni. Poți să ne spui măcar trei?

Sunt reguli specifice pentru un program ca acesta de acum. În primul rând, să vină cu o dispoziție bună, și dacă nu sunt, să se prefacă.

Am văzut, Olivera era în cea mai bună dispoziție (n.r. Premiul I în concursul din 25 iulie)

Da, da, exact. Da, cine ar fi crezut. Nu, nu, glumesc. (n.r. Olivera a venit la Iași cu bebelușul nou născut). Deci nu-ți aduce problemele în grup. Vreau să spun că ne găsim timp, te ajutăm, dar când suntem toți împreună pentru cursuri, e cam în tabără, avem nevoie să cunoaștem lumea reală, aceea în care te trezești și pleci să faci ce ai de făcut.

Deci nu te văicărești niciodată.

Da. Nu în grup. Putem vorbi separat și să te ajutăm. Așa că zâmbește, spune lucruri plăcute, chiar complimente, ce machiaj frumos, ce rochie.  Pentru că avem nevoie de aceste încurajări pozitive.

Cred că toți am putea învăța de la tine o mare lecție de diplomație. (n.r. și prietenie)

De acord. Și chiar dacă cineva crede că are o experiență de mare valoare atunci pe loc (și de obicei este un fel de critică, nu?) începe întotdeauna cu ceva frumos. „Mi-a plăcut cum ai cântat, dar de ce faci chestia aceea? A fost cam ciudat”.

Ai descoperit ingredientul care face ca vocea ta să fie specială? Și ce face ca vocile rusești să fie așa cărnoase și bogate?

Dar și vocile românești sunt mari

Eh… știm că de la est spre vest vocile sunt de cele mai multe ori din ce în ce mai mici

Sunt nivele…. Dar vezi, de fapt nu pui întrebarea cui trebuie, pentru că vocea mea n-a fost niciodată așa cărnoasă. Când am început să studiez în Rusia, chiar și la master…

Nu a fost niciodată o voce mică, sunt sigură!

Comparativ cu mărimea (vocilor) din Rusia, e mică.  Dar nu e vorba de mărime, ci de cum o proiectezi (direcționezi). Pot umple orice sală, datorită pregătirii mele. Pentru asta facem școală. Și cât ma fost în Uniunea Sovietică mi s-a tot spus că nu voi cânta niciodată operă.

De când am venit în State am dat audiție să fac Cantata 51 (Bach) și m-au acceptat, mi-au dat bursă, și mi-au spus că ei au de fapt și un program de operă. Și eu am spus „nu, nu, nu pot să cânt operă”. Dar și un profesor din Rusia, căruia îi plăcea mult vocea mea, mi-a spus „ești foarte, foarte bună, dar n-o să fii niciodată în stare să cânți la Met.” Și a fost teatrul în care am cântat cel mai mult. Deci singurul sfat pe care îl dau este, dacă crezi cu adevărat în ceva, dacă vrei să faci cu adevărat ceva, du-te și fă acel lucru. Pur și simplu, du-te. Am avut o conferință la Mannes (n.r. New York) și m-au întrebat „câte roluri trebuie să știm când absolvim școala” sau „ care sunt lucrurile pentru care trebuie să ne pregătim” și am spus „când terminați școala, după opinia mea, trebuie să aveți două lucruri cele mai importante: o tehnică destul de bună ca să supraviețuiți, pentru că la o vârstă așa de tânără bineînțeles că nu le poți știe pe toate, și să găsiți pe cineva care are ureche bună și vă cunoaște vocea.”

La ce vârstă ai învățat primul rol întreg?

Bună întrebare. Nu știu. (hahaha)

În anii studenției?
Nu. Am încercat și știu mulți care au învățat în studenție, dar problema este că vocea ni se schimbă atât de mult, și tot ce înceți în studenție te va bântui toată viața. Și profesorul (coach) meu preferat, Henry Lewis, a fost un dirijor, soțul lui Marylin Horne (marea soprană care i-a fost profesoară), și el mi-a spus „învață rolul când ai cun contract pentru el”

O! Dar astăzi e altceva.

De aceea totul pare un circ. Ei aduc ceva copt pe jumătate. Pentru că ceva făcut pe sărite nu e un rol. Rolul e atunci când știi fiecare notă. De aceea facem acest program foarte intens, și îi întreb ce notă cântă și care e următoarea, de multe ori după o respirație e același sunet. Dar nimeni nu știe asta.

Câte roluri ai avut?
Cred că în jur de 40.

Nu 50?

Nu nu.

Îți amintești, cred că erai foarte tânără când ai cântat un vocal simfonic sub bagheta lui Sir Yehydi Menuhin.

A fost primul meu contract de muzician profesionist. Eram în ultimul an la Mannes, ei m-au plăcut și mi-au dat o bursă și mă lăsau să merg să cânt și da, acela a fost primul meu angajament.

Ți-a spus maestrul ceva special?

Imediat după aceea m-a invitat într-un turneu sud american. Am fost cu el. Cred că m-a plăcut. Și am fost foarte… și acum când vorbesc mă emoționez. A fost incredibil. Pentru că eram din Uniunea Sovietică. Pentru noi Menuhin era un semizeu. Și când am primit contractul și m-am uitat pe el…. Era Missa în si minor de Mozart.  Era ceea ce știam cel mai bine la vremea aceea.

Am găsit pe spotify trei CD-uri, din 2002, 2003 și 2004. De ce au apărut atunci și așa bine organizate: Mozart, arii italiene și Liszt-Ceaikovski-Rahmaninov?

A fost o companie care mi-a produs discurile. Ei mi-au spus, poți cânta orice, poți cânta și cartea de telefon, că noi îți facem discul. Dar pentru mine a înregistra e o responsabilitate prea mare. De aceea sunt doar trei.

Au fost în studio?

Da, în studio, dar pentru CD-ul cu Mozart am avut doar trei zile. Mai rău decât live. Îmi amintesc ce stresată era, veneam din Asia unde am cântat Otello de Verdi. Și era tare cald acolo. Am zburat la New York și cred că era noiembrie când am înregistrat la Skt Petersburg. Și era foarte frig. Călătoream tot timpul și am avut doar trei zile pentru înregistrare.

Strong woman

Doamne, am fost atât de stresată. Am înregistrat Martern aller Arten (Răpirea din serai) dintr-o singură încercare. De la început la final. Aceea a fost ca și în concert. De fapt, sunt câteva fragmente din concerte pe youtube, dacă scrieți numele meu și Les Huguenots (Meyerbeer), este de la Carnegie, nimic corectat, exact din concert.

Mă bucur că ascultătorii noștri pot afla mai mult despre tine ascultându-te. Mulțumesc că ești aici, Ești uimitoare.

Aveți aici un grup uimitor de cântăreți, noi – grupul nostru, nu doar eu Olga, pentru că aici sunt și Ugo și Vlad – am făcut deja câteva festivaluri.  Și vorbesc mai ales despre cântăreții români, pentru că cei veniți din alte țări ne cunosc metoda și vin special pentru noi, și știu că facem ceea ce spunem. Însă de multe ori se întâmplă să începi să le spui ce să facă, și dacă nu te cunosc, e posibil să nu accepte, să aibă uneori o atitudine de respingere.

Sunt prea tineri.

Da, dar fiecare și din prima zi… a doua zi deja ne știam, n-am auzit nicodată, „dar mi s-a spus să fac altfel” și încep să-ți povestească toată viața lor, că acum trei ani i s-a spus să facă așa, dar aici nimeni nu a venit cu propria lui cunoaștere (expertiză). Și a doua zi au venit și mi-au spus „mulțumesc că mi-ați spus asta, noi suntem ca buretele și vrem să învățăm cât se poate de mult. Și a fost de fapt prima oară când mi-a spus cineva literal asta, în toți anii mei de cursuri. Vă mulțumesc foarte mult pentru asta.

(Va urma)

Daniela Vlad