Jocurile Olimpice de Iarnă /Beijing, 4-20 februarie a.c./

Publicat de nicolaetomescu, 3 februarie 2022, 19:30

• Pe 4 februarie 1934: Echipajul de bob alcătuit din Al. Frim și V. Dumitrescu a cucerit, la Engelberg-Elveția, titlul de campion mondial; pentru rezultatele obtinuțe, sportivilor li s-a decernat „Premiul național pentru sport”… „Deschidere falsă”?

Pe 3 februarie 2022, devenea realitate ștafeta flăcării olimpice (ceremonia deschiderii este programată pe 4 februarie, Stadionul „Naţional” din Beijing, cel care presupune și Ceremonia de Închidere, la ora 20:00 /R.P.Chineză/, 14:00 în România); JO /4-20 februarie a.c./ au parte de boicot diplomatic relativ extins (S.U.A., Australia, Marea Britanie şi Canada), „preocupări legate de pandemie”/testarea și izolarea sportivilor/, pârtii cu zăpadă 100% artificială (de altfel, acesta este trendul – Soci 80%, PyeongChang 90%, din cauza schimbărilor climatice, până în 2050 sub 50% dintre stațiunile care au organizat Olimpiada de Iarnă vor avea condițiile naturale necesare pentru a mai găzdui, încă o dată, evenimentul; potrivit profesorului de hidrologie la Universitatea din Strasbourg, Carmen de Jong, este „iresponsabil” să organizezi Jocurile într-o regiune cu un climat arid, foarte rece și expus la vânturi puternice, unde cad maximum 5 centimetri de zăpadă pe iarnă”)…

La a 24-a ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă participă 2.878 de sportivi (22 de români) la 15 sporturi (românii sunt înscriși în 8 probe). Zona Beijing găzduiește sporturile pe gheață (patinaj artistic, patinaj viteză, short-track, hochei pe gheață, curling); în zona Yanqing au loc întrecerile de schi alpin, bob, sanie și skeleton; în Zhangjiakou sunt organizate concursurile de la schi freestyle, snowboard, schi fond, sărituri cu schiurile, combinată nordică și biatlon.

***

Nu trebuie să iubești și să practici[1] sporturile pe zăpadă și pe gheață pentru a-ți aminti despre cea mai importantă manifestare sportivă de acum 4 ani…

A 23-a ediţia a Jocurilor Olimpice de Iarnă, desfășurată (9-25 februarie 2018) în Pyeongchang[2], a inclus 15 sporturi[3] cu 102 de probe, înregistrând și 4 debuturi[4].

Nu voi insista pe faptul divers (în sensul rubricilor care au prezentat, din abundență, evenimentele petrecute în cursul zilelor, nicidecum a întâmplătărilor banale)[5]. Coreea de Sud şi Coreea de Nord au concurat, în premieră, sub acelaşi drapel; nu știu pe cine poate să convingă decizia politică și, mai ales, cum ar putea fi uitat conținutul trist, dureros al unor gesturi învățate în totalitarism[6]. Rusia a primit interdicție[7]; niciun oficial nu a avut voie să asiste, steagul țării nu a fost arborat, imnul Rusiei nu s-a auzit; doar unii dintre sportivi au fost primiți să participe la întrecerile olimpice, sub drapel neutru[8]; cu toate măsurile coercitive și de precauție, un sportiv rus care participa la Jocurile Olimpice de la PyeongChang s-a trezit implicat într-un caz de dopaj[9]. Pentru prima oară în ultimii 20 de ani, Campionatul Naţional de Hochei american (NHL) nu s-a oprit pe durata olimpiadei, sportivii săi nu au primit încuviințarea să participe[10]. Ester Ledecka, din Cehia, a devenit prima femeie care adună aurul în două sporturi diferite (a câștigat medalia strălucitoare la schi alpin și la snowboard, s-a impus deci în proba de slalom uriaș paralel/snowboard, după ce triumfase în proba de slalom super-uriaș/schi alpin)…

***

Delegația României a numărat 28 de sportivi și… 27 de oficiali. La prezentare[11], Mihai Covaliu, președintele COSR, nu a fixat vreun obiectiv ci doar i-a îndemnat pe sportivii să dea totul pentru a-și depăși performanțele personale. Drept „consecință”, Raluca Strămăturaru a reușit cel mai bun rezultat, locul 7 în proba de sanie. Cu această sportivă în echipă, România s-a clasat pe locul 10, din 13 echipe, în proba de sanie ştafetă pe echipe mixte. Maria Adela Constantin şi Andreea Grecu s-au clasat pe locul 16 la bob două persoane. Maria Mazilu a încheiat pe locul 18, antepenultimul, proba feminină de skeleton[12]; același loc, 18 (din 30), a definit „performanța” ehipajului format din Mihai Cristian Tentea şi Nicolae Ciprian Daroczi în proba de bob-2 masculin.  Alin Florin Cioancă şi Paul Constantin Pepene (18 la total), rataseră calificarea în finală. Cosmin Atodiresei și Ștefan Mușei au ocupat locul 19, la concursul de sanie dublu. În rest, când scriu despre mediocritate, folosesc un eufemism[13]. Oare aceasta era și structura gândirii celor care au adus singura medalie obţinută de România[14] la Jocurile Olimpice de Iarnă?

Desigur, nu ne comparăm cu Mexicul[15], dar am ajuns în situația în care Ania Caill încheia proba de slalom super-uriaş din cadrul concursului de schi alpin pe locul 36 (din 45 de participante) și declara: „Sunt extrem de fericită de timpul pe care l-am scos. Patru secunde faţă de câştigătoare este cea mai bună cursă pe care am făcut-o vreodată. E superb că am realizat-o la Jocurile Olimpice.”

Numai de condiții naturale nu avem dreptul să ne plângem: 28% din întreaga suprafață a României este ocupată de munți[16], 42% de dealuri și podișuri (200-800 m altitudine). În schimb, au triumfat Ungaria[17] (cu 2/3 din suprafață hărăzite câmpiei, munții ocupând suprafețe mici, având altitudini reduse) și Ucraina[18]; Belarus, cu relief neted și jos, cu numeroase lacuri în nord și mlaștini întinse în sud (lanțul muntos străbate în diagonală[19], împărțind țara în două regiuni de terenuri joase), are linia de clasament 2 medalii de aur și 1 de argint plus locul 15 pe națiuni… Să mai invoc exemplele Australiei – 3 medalii (două de argint și una de bronz, la probe…), Noii Zeelande (bronz cu repetiție), Belgiei (1 argint), Liechtenstein-ului – bronz (cu adevărat, microstatul germanofon din Europa Centrală are locație alpină), Letoniei (țară cu relief predominant de câmpie, presărat cu lacuri) – medalie de bronz în proba de bob 2 masculin[20], Kazahstan-ului (50% din teritoriu este câmpie, în centrul țării găsindu-se o zonă deșertică, doar către est se găsește o zonă muntoasă cu un pisc de aproape 7.000 de m) – 1 medalie de bronz?

Să acceptăm, ca fiind pe deplin adevărată, afirmația potrivit căreia „România nu are tradiție în sporturile de iarnă!”? Acestea nu sunt ieftine; săniuța, cu care copiii se dau pe derdeluș, definește copilăria la care nu ar trebui să renunțăm, dar aici purtăm discuția despre echipamente performante care costă; popularizarea „este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”. Pe de o parte, clima temperat-continentală poate aduce destulă zăpadă în sezon (îndeosebi la munte, cu toată încălzirea globală); nu rămân la vorbele bunicilor mei care povesteau de ierni aspre, cu tuneluri săpate prin zăpadă, cu schiuri confecționate din doagele de la butoaie și cai înhămați la sănii. Partea esențială privește dezvoltarea infrastructurii pentru sporturile de iarnă, a infrastructurii privind transportul. Devine urgentă amenajarea de patinoare[21] (de preferință  olimpice); pe pârtii de altitudine (modernizate sau construite)[22] trebuie montate instalații de zăpadă artificială, telescaune, teleschiuri, trebuie achiziționate mașini de bătut zăpada; despre pârtiile de bob, sanie, skeleton nu poate fi susținută nicio discuție (campionatele naționale se desfășoară în alte țări). Într-adevăr, infrastructura nu și-au dat obștescul sfârșit. În 2013, România a organizat[23] Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European. Dacă ar fi să credem vreun politician, România dispune de o infrastructură pentru sporturi de iarnă[24]. Profitând de cea „ridicată”[25] la Cheile Grădiştei-Fundata (judeţul Braşov), România a intrat, nu doar aparent, în circuitul capabilităților de organizare a unor întreceri de talie internaţională; 3 ani după FOTE, România primea dreptul de a organiza două competiţii şi mai importante în sporturile de iarnă, Campionatele Mondiale de Biatlon, respectiv Schi Nordic…

Țările și națiunile sunt diferite; asemănătoare și diferite; firește, România intră în jocul asemănărilor și deosebirilor, pare chiar că se situează „excentric” în raport cu o relativă normalitate (lucrurile nu merg, sub tot felul de aspecte – organizare, mentalitate, atitudine, comportament etc.). Chiar dacă țara numită Coreea de Sud a pierdut candidaturile pentru JO din 2010 şi 2014, în regiunea Pyeongchang-gun au continuat planurile de ridicare a arenelor capabile să găzduiască întreceri olimpice; în general, cu toate scandalurile de corupție[26] și conflictele violente din parlament, coreenii de sud au consolidat a douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia în Asia, realitate pusă în evidență și cu ocazia Jocurilor Olimpice[27]…

[1] Schiul alpin oferă energie, pune în mişcare numeroase categorii de muşchi (cvadricepși, fesieri, ai picioarelor, mușchii abdominali şi ai braţelor), îmbunătăţeşte echilibrul, flexibilitatea, agilitatea, rezistenţa musculară. Snowboardingul pune în mișcare muşchii gambei şi pe cei ai picioarelor (pentru a ghida); și încheieturile sunt folosite pentru a cărmui placa de snowboarding, iar muşchii abdominali – pentru a-ţi păstra echilibrul; pe lângă faptul că arde, cu rapiditate, numeroase calorii, acest sport de iarnă se dovedește benefic și pentru sănătatea mentală; specialiştii sunt de părere că persoanele care îl practică sunt mult mai sănătoase din punct de vedere cardiac. La patinaj, lucrează majoritatea grupelor de muşchi; pare ideal pentru întârirea muşchilor inferiori ai corpului, ajută la dezvoltarea masei musculare, stimulează echilibrul, flexibilitatea, agilitatea, este de mare ajutor pentru cei care vor să slăbească, contribuind la arderea rapidă a caloriilor… Desigur, sporturile de iarnă presupun și anumite riscuri; dacă accidentările survenite pe pârtie sau pe gheață nu sunt atât de frecvente pe cât ne-am putea închipui (atunci când se respectă protocolul de siguranță, cu o tehnică/un antrenament corect, combinate cu un echipament adecvat), problemele principale provin în urma căderilor sau coliziunilor – pot apărea și leziuni de suprasolicitare (dureri articulare sau musculare)…

[2] Regiunea Pyeongchang-gun (cu orașul-reședință care a găzduit JO de iarnă din 2018) este localizată într-o regiune muntoasă; cel mai faimos centru pentru sporturile de iarnă din Coreea de Sud adăposteşte, deopotrivă, numeroase temple budiste; în regiune, altitudinea medie variază între 700 şi 1.000 de metri, iernile sunt lungi şi reci (temperatura medie în februarie, luna în care am asistat la competiție, coboară la -5,5 grade Celsius)…

[3] Biatlon, bob, combinata nordică, curling, hochei pe gheață, patinaj artistic, patinaj viteză, patinaj viteză pe pistă scurtă, sanie, sărituri cu schiurile, schi acrobatic, schi alpin, schi fond, scheleton, snowboard…

[4] Snowboard, schi freestyle, patinaj viteză cu start în masă şi curling dublu mixt…

[5] Din cauza unor hackeri, au fost întâmpinate probleme cu transmisiunea pe internet și la TV în timpul festivităților… Au făcut înconjurul lumii imaginile cu Antti Koskinen (Finlanda), antrenorul de snowboard cu pasiune pentru tricotat (împletește pe arena olimpică pentru a scăpa de emoții), la fel cum s-a dovedit și povestea patinatoarei Yura Min/ deși născută în S.U.A., a reprezentat Coreea de Sud/ – aceasta risca să rămână fără rochie în timpul unei probe, atunci când închizătoarea costumului a cedat (și-a aranjat bluza, de mai multe ori, în timpul exercițiului, pe care l-a dus cu bine până la final). Echipa de patinaj viteză a Statelor Unite a stârnit controverse pe rețelele de socializare, din cauza costumelor purtate (predominant negre, au ieșit în evidentă din cauza modelului care părea să evidențieze zona intimă, unde materialul era de culoare albă). decider.com scria: „Doar dacă ai trăit până acum sub o pojghiţă de gheaţă nu ai auzit nimic despre Tessa Virtue şi Scott Moir, perechea canadiană care a reuşit cumva să facă evenimentul infinit mai atractiv şi sexy decât ar fi trebuit să fie. Dansul pe muzica din Moulin Rouge a stârnit controverse din cauza unei mişcări extrem de sexy, de face-sitting. După ce presa canadiană a fost scandalizată de această mişcare, se părea că aceasta va dispărea din program pentru totdeauna(…) Când cei doi au dansat din nou(…), ridicarea a rămas în program şi le-a adus canadienilor medalia de aur”…

[6] Acceptat pe lista participanţilor din motive diplomatice, nord-coreeanul Kwang Bom Jong a încercat, în două rânduri, să-şi doboare un adversar din proba de 500 de metri/short-track (patinaj viteză pe pistă scurtă); Jong primise un loc suplimentar în calificări, unde a căzut după câţiva metri; în cădere, nord-coreeanul a întins mâna pentru a-l împiedica pe japonezul Ryosuke Sakazume; nord-coreeanul a fost descalificat de arbitri…

În contrapartidă, o majoretă nord-coreeană a fost surprinsă în timp ce aplauda (din reflex sau din confuzie) perechea americană (formată din Alexa Scimena-Knierim și Chris Knierim) la proba de patinaj artistic); imediat, o colegă a oprit-o cu o împunsătură de cot; scena a durat doar câteva secunde…

Nu trebuie să te fi născut într-o lume-antiteză a valorilor liberale, a pluralismului ca să fii deviant… Canadianul Dave Duncan, deci „reprezentantul” unei democrații, a fost reținut în dimineața lui 24 februarie 2018, fiind acuzat de poliția sud-coreeană de faptul că, împreună cu soția sa și cu managerul, au furat o mașină, că unul dintre ei a condus sub influența alcoolului…

[7] Comitetul Olimpic Internațional a luat decizia, fără precedent în istoria Jocurilor Olimpice, ca urmare a unei investigații care a durat mai mult de un an…

[8] 168 de sportivi ruşi, consideraţi curaţi de către CIO, au fost admişi să participe la JO 2018 sub drapelul olimpic (din cauza suspendării Comitetului olimpic rus, decisă pe 5 decembrie 2017, din cauza sistemului de dopaj instituţionalizat care a existat timp de mai mulţi ani în Rusia, în special în timpul JO 2014 de la Soci)… A impresionat Alina Zaghitova, patinatoarea în vârstă de 15 ani dominând programul scurt feminin din cadrul concursului de patinaj artistic și aducând primul aur pentru delegația acceptată…

[9] Cu meldonium, produs aflat pe lista de substanţe interzise (sursa: AFP, care citase surse din proximitatea cazului); lui Alexander Krushelnitsky, component al echipei masculine de curling, i s-a retras medalia de bronz…. Nu ascund faptul că japonezul Kei Saito a devenit primul caz de dopaj de la PyeongChang; conform oficialilor competiţiei, specialistul în short-track (patinaj viteză pe pistă scurtă) fusese depistat pozitiv (acetalozamidă, un produs diuretic considerat drept mascant)…

[10] Numai astfel poate fi explicată finala olimpică între Germania (învingătoarea Canadei) și sportivii olimpici din Rusia/OAR/… Nemții au fost la 45 de secunde de câștigarea titlului 2018 (rușii au egalat la 3 și au făcut 4-3 în overtime), eu unul sunt cuprins de o nostalgie (fie ea stupidă), îmi amintesc de Jocurile Olimpice din Lake Placid/1980, de ultima participare a hocheiului pe gheaţă românesc la o asemenea competiţie, de meciul câştigat în faţa RFG-ului (scor 6-4)…

[11] De la Izvorani… Ulterior (23 februarie 2018), Mihai Covaliu a declarat că pentru următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă va fi creat un program special, astfel încât România să se prezinte mult mai bine decât la PyeongChang…

[12] Numele probei olimpice provine din anul 1892, atunci când construcţia saniei era asemănătoare cu structura unui schelet uman; un spectator a remarcat respectiva realitate, de atunci numele sportului a rămas astfel…

[13] Nu așteptam minuni de la sportivii români, dar… Alexandru Barbu a venit în Coreea de Sud pentru a fi descalificat la slalom; Eva Tofalvi a ocupat locul 84 în proba de biatlon/15 kilometri, aceasta fiind ultima ei participare la o competiţie olimpică (a bifat ediţiile din 1998, 2002, 2006, 2010, 2014, 2018); Paul Constantin Pepene – locul 58 în proba de bitalon urmărire 12,5 km; la biathlon/ 20 km individual masculin/, George Răzvan Buta – locul 37 – se laudă cu „cea mai bună clasare”, Cornel Puchianu a ocupat locul 55, Gheorghe Pop s-a clasat pe poziţia 69, Remus Faur pe 74; Timea Lorincz – locul 53 la schi fond 10 km; Alin Cioancă – locul 48 la schi fond – sprint clasic; Paul Constantin Pepene şi Alin Florin Cioancă – locurile 37 şi 43, la schi fond în proba de 15 km; Ania Monica Caill – locul 28 în proba de coborâre din cadrul concursului de schi alpin şi locul 36 la Super-G; Alexandra Ianculescu – locul 31 la 500 m patinaj viteză; Andrei Turea – locul 31 la sanie; Valentin Creţu – locul 29 la sanie; Dorin Velicu – locul 25 în proba de skeleton individual masculin Daniela Haralambie – locul 25 la sărituri cu schiurile…

Noi privim către medalii ca la un teritoriu interzis, alții le aruncă dacă încearcă frustrări… Joycelyn Laroque, jucătoare de hochei din Canada, supărată că echipa sa a pierdut finala, a renunțat la medalia de argint, gestul său fiind interpretat ca o jignire adusă fair-play-ului; spectatorii au protestat vehement, fanii i-au cerut să pună medalia la gât, dar Joycelyn Laroque a refuzat; sportiva a realizat gravitatea gestului său după câteva ore, şi-a cerut scuze și… atât.

[14] Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la prima și singura medalie obținută de România în întrecerea olimpică de iarnă. Nicolae Neagoe și Ion Panțuru au cucerit, la Grenoble/la JO de iarnă din 1968, medalia de bronz la proba de bob două persoane… De altfel, în 1968, România a avut cea mai productivă prezenţă la JO de iarnă, cu medalia de bronz amintită, dar şi cu şapte puncte în total, rezultate în urma cărora a ocupat locul 15 pe medalii şi 16 în ierarhia pe puncte… Să nu uităm că echipajul de bob (4 persoane) a devenit campion al Europei în 1967 și 1971…

[15] În 2018, a fost pentru prima oară (în cuprinsul unei ediţii a Jocurilor de Iarnă) când calificarea Mexicului s-a realizat cu mai mult de un sportiv…

[16] 8 vârfuri între  2000-2100 m, 64 de vârfuri între 2.101-2.200 de m, 76 între 2.201–2.300 de m, 46 între 2.301-2.400 m, 47 între 2.401-2.500 m, 13 piscuri peste 2.500 de m. Total: 254 de piscuri aflate la o înălțime de peste 2.000 de metri!

[17] Proba de ştafetă pe distanţa de 5.000 m în concursul de short-track (patinaj viteză pe pistă scurtă)…

[18] Oleksandr Abramenko, în cursa freestyle la categoria bărbați…

[19] Belarus nu are cum să dobândească renume pentru stațiunile de schi de top, tocmai din cauza caracteristicilor geografice (fără munți înalți și pante abrupte); cu toate acestea, eforturile antreprenorilor privați au dotat sporturile de iarnă mai multe centre…

[20] Nu la sanie, acolo unde Martins Rubenis, primul care a adus țării sale mândria de a i se intona imnul la olimpiada de iarnă/2006, a ajuns antrenor…

[21] Bucureștiul desemnează singura capitală europeană fără un patinoar în care să se poată organiza competiții, de când a fost dărâmat fostul „Mihail Flamaropol”. Patinoarul de la Otopeni, construit de fostul hocheist Ion Țiriac, nu poate fi considerat ca aparținând capitalei României investiția este una exclusiv privată. În restul țării, găsim un luciu de gheață cu o capacitate a tribunelor de măcar de 1.000 de locuri la Brașov, Galați, Miercurea Ciuc și Gheorghieni; doar în aceste localități pot să apară și să funcționeze echipe de hochei, doar aici se pot practica patinajul artistic și cel de viteză…

[22] Fără îndoială că ne puteam prezenta mai onorabil, dar cele mai multe sunt construite după ureche, conform intereselor locale, în zone care au zăpadă puține zile pe an sau nu sunt dotate corespunzător cu teleschiuri sau zone de protecție – drept consecință, nu se pot organiza competiții de un nivel înalt…

[23] La Brașov, Râșnov, Fundata, Predeal și Poiana Brașov; investițiile ar fi depășit 55 de milioane de euro, bani care provin și din fonduri europene; de atunci ne-au rămas și trambulinele de sărituri de la Valea Cărbunării; totodată, din inițiativă privată, a fost construit, la Cheile Grădiștei, un traseu de calitate pentru schi fond și biatlon; …

[24] A spus Traian Băsescu, fostul președinte al României, cu ocazia primirii, la Palatul Cotroceni (2013), a flăcării olimpice FOTE (Festivalul Olimpic al Tineretului European)…

[25] De Ovidiu Gârbacea, investitor privat…

[26] A trecut vremea când victimele predilecte erau foștii președinți…

[27] Stadionul Olimpic din Pyeongchang, înzestrat cu o capacitate de 35.000 de locuri, a costat 109 milioane de dolari; pe ansamblu, devizul pentru organizarea Jocurilor din Coreea de Sud a atins 15 miliarde de Euro (57 de miliarde de Euro au „investit” rușii în ediția precedentă); coreenii (de sud) au construit două sate olimpice – 3.800 de locuri şi, respectiv, 2.900 de locuri; totodată, au inaugurat, special pentru Olimpiadă, un tren de mare viteză, care acoperă distanţa dintre Seul şi PyeongChang în numai 69 de minute, faţă de timpul „firesc” de 2 ore şi jumătate)…

*

În clasamentul pe medalii, Norvegia a ocupat primul loc, cu un total de 39 (14 de aur, 14 de argint, 11 de bronz), După disputarea întrecerilor din ultima zi a Jocurilor Olimpice de iarnă de la PyeongChang, Norvegia a fost urmată de Germania 31 (14-10-7), Canada 29 (11-8-10), S.U.A. 23 (9-8-6), Olanda 20 (8-6-6), Suedia 14 (7-6-1), Coreea de Sud 17 (5-8-4), Elveţia 15 (5-6-4), Franţa 15 (5-4-6), Austria 14 (5-3-6), Japonia 13 (4-5-4), Italia 10 (3-2-5) ș.a. În total, 30 de naţiuni au cucerit medalii la JO 2018…

Nicolae Tomescu

redactor-șef