Laurențiu Cazan, live în Iași

Publicat de nicolaetomescu, 9 noiembrie 2019, 19:30

Îndelung aşteptată de ieşeni, întâlnirea cu Laurenţiu Cazan şi cu îndrăgitele sale melodii, are loc loc pe 10 noiembrie a.c., la „Underground Club” din Iași.

LIVE = realizat, transmis în direct, pe scenă, în fața publicului…

Putem asculta şi cânta, împreună, „Hai, spune-mi…”, „Uită tristeţea…”, „Te caut…”

*

© Nicolae Tomescu, Radio Iași decembrie 2017

realizator: Nicolae Tomescu (redactor-șef); operator imagine: Dumitru Lupu

Unii adolescenți de odinioară, care ascultau melodiile cu tot atâta nesaț ca și acum, la maturitate, nu au pierdut niciunul dintre concertele lui Laurențiu Cazan și au trăit iubiri pe note…

Şansa lui Laurenţiu Cazan de a se afirma a venit în anul 1982. Cânta cu trupa „Litoral” şi a fost remarcat într-un spectacol de Mihai Constantinescu, care l-a recomandat lui Titus Munteanu pentru show-urile de la televiziune. „Fusesem chemat în studio pentru înregistrări, să acompaniez vedetele de atunci, Mirabela Dauer, Nicu Alifantis şi alte nume mari. Mult timp n-am ştiut cum de i-am atras atenţia lui Titus Munteanu, am aflat abia după vrei 15 ani cine a pus o vorbă bună pentru mine”. În primă etapă, Titus Munteanu l-a apreciat pe artist pentru că ştia să cânte foarte bine la mai multe instrumente, dar a fost dezamăgit de piesele pe care i le-a propus. Salvarea a venit de la o compoziţie care avea să facă furori: „Atunci mi-am adus aminte de o compoziţie de-a mea, intitulată «Uită tristeţea». O compusesem într-o pauză de la Teatrul de Comedie cu dedicaţie unei fete care a vrut să se sinucidă. Titus Munteanu a fost foarte încântat şi a ales-o. Aşa am debutat la tv ca artist solo, în 28 octombrie 1982, la emisiunea «Meridianele Cântecului»”…

Și-a descoperit vocaţia de muzician în primii ani ai copilăriei, şi-a început cariera ca instrumentist; cânta la ghitară, vioară, pian, muzicuţă („Cam de la vârsta de trei ani cântam la muzicuţă. Tatăl meu cânta foarte bine la acest instrument şi îmi pare rău că n-am reuşit niciodată să-l aduc la o emisiune tv. La şase ani am intrat la şcoala de muzică şi destinul meu era deja trasat”), fiind şi un bun percuţionist. Deşi s-a născut la Bacău, primele lecţii de muzică luându-le de la profesori din orașul natal, Laurenţiu Cazan este acum un brand al Buzăului. „Foarte puţini ştiu că eu de fapt m-am născut la Bacău (n.n.: 28 decembrie 1957). Acolo am avut noroc de nişte profesori extraordinari, care mi-au dat primele lecţii de viaţă, mai importante decât cele despre legile care te conduc către succes în muzică”. Artistul a povestit despre rolul fundamental pe care l-a avut educatoarea de la grădiniţă în viaţa sa: „La insistenţele educatoarei, părinţii mei m-au dus la Liceul de Artă, să dau concurs cu toate că înscrierile se terminaseră iar locurile erau ocupate. Profesorii au fost foarte entuziasmaţi în momentul în care au văzut ce pot să fac, astfel că la şase ani ani am început să studiez vioara, iar în clasa a cincea pianul”. Se consideră un autodidact pentru care secretul succesului a fost învățarea continuă. „Am studiat foarte mult şi o fac şi acum. Cred că întotdeauna am fost un autodidact. Contează foarte mult să studiezi tu, să ai ambiţia ca tu să fii propriul tău profesor”…

Care au fost cele mai importante momente din cariera lui Laurențiu Cazan? 1982,1983 și 1992. Primul se suprapune melodiei „Uită tristeţea”, care a avut un succes nebun la public. „Toată lumea pe stradă cânta piesa asta şi se ţineau după mine de parcă eram Michael Jackson. Peste alte câte luni a urmat un alt succes la public, cel avut cu melodia «Sunetul Ploii». Apoi, în 1992, a fost «Say Something», piesa cu care am obţinut locul doi la finala naţională pentru Eurovision”…

Care au fost situaţiile cu grad de dificultate? „A existat un moment delicat la «Cerbul de Aur» din 1993, când un finlandez din juriu m-a acuzat că am făcut play-back. Cu toate că au retractat după festival, am rămas fără niciun premiu. A fost o aberaţie pentru că nu aveai cum să păcăleşti atâta lume şi atâţia ingineri de sunet”…

Preferințe? „Îmi place foarte mult să fac sport(…) Îmi place foarte mult să desenez caricaturi. Îmi plac foarte mult filmele de comedie şi desenele animate de calitate din anii ’60-‘80” (n.n.: secolul al XX-lea)…

Ce nu-i place? „Nu-mi place că noi nu mai avem patrie şi că suntem foarte dezbinaţi”…

Palmares: Locul II în finala naționala „Eurovision” din 1993, cu melodia „Say Something”; Locul II în Irlanda, la „Song Festival”; Locul II la „Cerbul de Aur”/ediţia din 1996…

„Say something” rămâne unul dintre cele mai cunoscute şlagăre… A rezistat și rezistă (iar aici nu discutăm doar despre fanii artistului). De-a lungul anilor, (de șapte ori) la „Cerbul de Aur”, diferite trupe și diferiți soliști, din străinătate, au cântat melodia, între ei remarcându-se americanul Worhy Davis, care a câștigat trofeul cu interpretarea sa extraordinară, în maniera lui Stevie Wonder…