10 martie 1959: Ziua Națională a Revoltei Tibetane

Publicat de nicolaetomescu, 10 martie 2020, 14:49

Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist, plin de forță, în secolele VII-VIII d.Cr. A fost condus de mongoli (în veacul al XIII-lea) și de „dinastia Manchu”  (din secolul al XVIII-lea). După „Revoluția Chineză” (1911-1912), a devenit regiune independentă aflată sub influența britanică. Comuniștii chinezi au invadat și ocupat[1] regiunea, în 1951; în 1965, a devenit, oficial, regiune autonomă în cadrul Chinei comuniste…

Regiunea autonomă este situată în sudul platoului tibetan și cuprinde cam jumătate din teritoriul cultural al Tibetului. Începând cu 2006, aproximativ 300.000 de tibetani, sufletul viu al satelor tradiționale, au fost mutați în orașe (dar și simulacre), lângă drumuri naționale, având apă curată și canalizare (plus alte facilități) – în aceste zone au fost construite case noi, cele vechi au fost reabilitate pentru a ajuta două milioane de oameni, cei care locuiau „sub standardele chineze” au fost obligați să treacă la modernizare (în mare parte, prin împrumuturi bancare)[2]…

Chinezii garantaseră autonomia, dar au exclus, treptat, limba tibetană din forurile educaționale și oficiale; în școlile primare, secundare și medii – din toate zonele conduse de guvernul regional autonom, tibetana s-a trezit înlocuită de chineză, documentele oficiale nu sunt, de obicei, disponibile în limba tibetană…

Capitala Tibetului îi îngăduie pe cei care ajung la 3.490 m altitudine (unul dintre cele mai înalte orașe ale lumii, cu peste 400.000 de locuitori; aici vezi descendenții grupului etnic tibetan, care formează majoritatea locuitorilor orașului, dar și populație Han sau minoritate Hui (prin intermediul reprezentanților acesteia, s-a desăvârșit procesul de acaparare economică – tibetanii sunt săraci, chinezii prosperă)…

mai multe, în filmul (aflat în pregătire) „Tibet, mister și certitudine” / de Nicolae Tomescu…

[1] Ziua Națională a Revoltei Tibetane, 10 martie 1959…

[2] Adepții culturii tibetane nealterate și grupuri ale drepturilor omului au criticat proiectul. O corporaţie din China a alocat, în perioada 2006-2010, 31,2 miliarde de yuani pentru dezvoltarea electricităţii; au fost rezolvate probleme privind lipsa apei pe timpul iernii şi primăverii, racordarea la curent electric a locuinţelor deţinute de 1,5 milioane de oameni. În 2011, a zguduit anunțul potrivit căruia 20.000 de „politicieni” din Partidul Comunist Chinez vor fi mutați în orașe…