Adjana Odajiu, o voce de calitate…

Publicat de nicolaetomescu, 12 mai 2019, 11:36 / actualizat: 27 mai 2019, 16:31

ADJANA ODAJIU s-a născut pe 29 septembrie 1992, în Briceni-Republica Moldova. Este studentă, în anul IV, la Universitatea de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți, Facultatea de Stiințe ale Educației, Psihologie și Arte. Profesoară de Canto, interpretă (,,liber profesionist”), solistă a orchestrei de muzică populară ,,Frunze de dor” a Consiliului Raional Briceni, pe parcursul activității sale artistice a evoluat în cuprinsul mai multor concursuri, spectacole, evenimente, emisiuni radiofonice și televizate.

Muzică: Grigore Onoico;

Text: Dumitru Matcovschi (Dumnezeu să-l odihnească pe unul din marii poeţi[1] ai acestui spațiu);

Aranjament/Orchestraţie: Alexandru Focşa;

Mix/Mastering: Corneliu Panainte;

Copertă: Ion Pleș Alexandru;

Producție: Veaceslav Tatar Slayk

ADJANA ODAJIU știe că la realizarea și interpretarea unei creaţii folclorice îşi dau concursul mai multe tipuri de artă care, prin mijloacele specifice, asigură complexitate exprimării trăirilor emoţionale dorite a fi transmise. M-a impresionat colorarea vocalelor, determinată de stilul de emisie al sunetelor care poartă o amprentă locală, fiind, în acelaşi timp, şi consecinţa unei practici care a evoluat diferenţiat pe zone[2]. Este o voce în care se simte, dincolo de lirica de dragoste, patosul pentru tradiţii (româneşti); într-adevăr, nu discut despre un cântec din care să izvorască, precum altădată, bucuria clăcilor (cei tineri învăţau meşteşugurile populare, cântecele rituale şi bunacuviinţă a ţăranului); astăzi, pare greu să mergi și să primești răspuns străbătând uliţele satului, în căutarea bătrânilor care ştiau vorbele vechi şi melodiile aproape uitate, să le interpretezi în felul tău, dându-le viaţă pentru mult timp; dar, în contextul multiculturalității, conservarea valorilor specifice, precum şi valorificarea creatoare a acestora reprezintă un deziderat comun de afirmare şi etalare a bogăţiei şi diversităţii valorilor; iată de ce am invitat-o pe ADJANA ODAJIU la Radio Iași – astfel, viitorul unor experiențe ne stă la dispoziție, surprindem clipa (imagine/VIDEO LIVE și cuvânt/frecvențele cunoscute), păstrând timpul viu, unic în felul său, în care viața freamătă…

https://www.facebook.com/RadioIasi/videos/1016335415221884/

[1]  Să nu uităm lirica de dragoste, sinceritatea sentimentului, simplitatea monologului autoricesc, sonoritatea imaginilor, puritatea și valoarea etică a mesajului comunicat de scriitor (1939-2013), care au asigurat textelor o originalitate excepțională; drept consecință, firească, Dumitru Matcovschi s-a bucurat de atenția compozitorilor/iată că producția lui Veaceslav Tatar Slayk asigură continuitate tendinței de a pune pe note poeziile sale (Ion Aldea-Teodorovici şi Petre Teodorovici, Eugen Doga, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Constantin Rusnac), care au devenit şlagăre de la prima audiţie; nu mai este vorba despre contribuția la dezvoltarea cântecului de estradă de dincolo de Prut, ci de ce anume obţii atunci când combini sunetele, temele şi motivele unei ,,societăţi agrare” cu tehnologia modernă, de melodia tradiţională cântată monodic, organizarea melodică şi a ritmului fiind strâns legată de text, de sistemul de versificaţie care derivă din posibilităţile limbii vorbite şi de preferinţa pentru o anumită desfăşurare intervalică…

[2] Nu se cuvin exacerbate diferențele… Chiar în perioada dominației țariste, în satele româneşti din Basarabia se întâlneau aceleaşi doine sfâşietoare, aceleaşi hore pline de viaţă şi aceleaşi balade ca la toţi românii; legenda şi basmul aveau aceeaşi ţesătură ca şi în celelalte părţi româneşti. Dar rușii au ,,nuanțat” poezia populară basarabeană; nota pesimistă era mai ,,adâncă”  în doina din Basarabia, iar subiectele acestei poezii oglindeau, în bună parte, drama sufletească; în snoavele şi basmele basarabenilor era des întâlnit tipul rusului, asemănător cu cel zugrăvit de Ion Creangă în ,,Ivan Turbincă”, dar cu trăsături ceva mai aspre; se regăseau, însă, variante ale tuturor creaţiilor populare româneşti: ,,Mioriţa”, ,,Toma Alimoş”, colinde, ,,Pluguşorul”, horele şi doinele, proverbele şi zicătorile, strigăturile etc. Cei care s-au ocupat cu distrugerea, sistematică, a tradițiilor românești au fost sovieticii și continuatorii lor ,,suverani”…