Ajunul Crăciunului. Tradiţii creştine. Vestea Naşterii Domnului

Publicat de Andreea Drilea, 24 decembrie 2022, 06:36

Ajunul Crăciunului, zi de post aspru

Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Nașterii Domnului. Acest post, care începe în ziua de 15 noiembrie și se încheie în ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii și drepții Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post și rugăciune, așteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.

Dacă primele 39 de zile ale acestui post sunt mai ușoare, din punct de vedere alimentar, între ele existând mai multe zile în care Părinții Bisericii au randuit „dezlegare la peste”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspră postire, adică de ajunare. Obiceiul de a ajună în această ultima zi a postului este consemnat încă din secolul al IV-lea.

Astfel, în ajunul Crăciunului, fiecare credincios ajunează după putere, până la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mâncând. În unele zone, credincioșii ajunează până mai târziu, așteptând răsăritul luceafărului de seară, în amintirea stelei care a vestit magilor Nașterea Domnului.

După ceasul prânzului, spre seară, se obișnuiește să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Prorocului Daniel și al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Această zi de post aspru mai amintește și de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seară acestei zile, erau botezați și împărtășiți pentru prima dată cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.

În seară zilei de ajun, credincioșii obișnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor „Scutele lui Iisus”. Cu făînă, apă și sare se frământă niște lipii subțiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) și se presară cu nuca măcinată.

Ajunul Crăciunului, zi de colindat

Nașterea Domnului este anunțată în lume de creștini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineață de Ajun, fiind copiii și tinerii. Aceștia sunt primiți de creștini cu mere, nuci, covrigi și cu acele turte numite „Scutecelele lui Hristos”. Pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie și ei primiți cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).

Ajunul Crăciunului, când preotul vesteşte Nașterea Domnului

Tot în ultima zi a postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioșilor cu icoană Nașterii Domnului, spre a vești maritul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune că această tradiție, a umblatului cu icoană, este un fel de slujba în afară zidurilor bisericii. Este o slujba săvârșită pe ulițe și pe străduțe, prin curți și prin case, pe la ferestre și pe la uși. Precum odinioară făcea crainicul, părintele se străduiește a anuța în tot locul și pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arată vrednic de o asemenea mare vestire.

Fiecare preot vestește Nașterea Domnului în parohia lui. În funcție de mărimea parohiei, preotul poate începe să umble cu icoană mai devreme sau mai târziu. Astfel, la sate, această vestire se petrece chiar în ajunul Crăciunului, pe când la orașe, unde parohiile sunt mai mari și credincioșii mai numeroși, preoții încep să umble cu icoană ceva mai devreme.

Ajunul Crăciunului modifică rânduiala liturgică

În ajunul Crăciunului se citesc „Ceasurile Împărătești” și se săvârseste Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. În cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profeții din Vechiul Testament privind Nașterea Domnului.

Dacă ajunul Crăciunului cade într-o zi de sâmbătă sau dumnica, slujba numită „Ceasurile Împărătești” se mută în vinerea dinainte, această zi devenind „zi aliturgica”, adică zi în care nu se săvârseste Sfânta Liturghie”. Această slujba a Ceasurilor este numită astfel deoarece, în lumea bizantină, la această participau și împărații, iar la noi se adună în biserica toată familia domnească.

Dacă ajunul Crăciunului cade în zilele de luni până vineri, în ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în ziua praznicului se va savarsi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur. Dacă ajunul va cădea însă într-o zi de sâmbătă sau duminică, în ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua praznicului se va savarsi cea a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.

Ajunul Crăciunului, prilej de bucurie și rugăciune

După noaptea de ajun, trei zile la rând, în toate bisericile se săvârseste Sfânta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nașterii Domnului, s-a randuit că în perioada cuprinsă între Crăciunului și Bobotează să nu se facă ingenuncheri și plecăciuni. Excepție fac însă canoanele primite de la duhovnic, săvârșite în taină camerei fiecăruia.

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc și magii cu steaua călătoresc, că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”

„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că întru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Ține, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție!”

(crestinortodox.ro/FOTO arhivă upload.wikimedia.org)