Analiză Tranzacțională (II)

Publicat de nicolaetomescu, 1 iulie 2016, 08:30

TRANZACŢIILE

“O tranzacţie, constând dintr-un singur stimul şi un singur răspuns, verbal sau nonverbal, este unitatea de bază a acţiunii sociale (social action)” –  Berne, 1972

Tranzacţiile complementare (paralele)

În tranzacţia complementară se răspunde din acea stare a eului care a fost solicitată. Potrivit concepţiei lui Berne, prima regulă a comunicării precizează: “Atâta timp cât tranzacţiile rămân complementare (paralele), comunicarea poate decurge la nesfârşit”.

Exemple de tranzacţii complementare (paralele):

stimul Adult                  “Cât este ceasul?”
răspuns Adult               “Este ora 5.”
stimul Părinte               “Iar ai întârziat ” (spus cu o voce severă)
răspuns Copil               “Îmi pare rău, traficul era îngrozitor în această dimineaţă” (spus cu o privire neajutorată)

P
A
C
P
A
C
P
A
C
P
A
C

Tranzacţiile încrucişate

Dacă  întrebăm: “Cât arată ceasul?” şi ni se răspunde acru “Mă deranjezi”, Adultul nostru nu a primit informaţia pe care o cerea. În schimb, se pare că am fost mustraţi de către Părintele celui întrebat. Aceasta este o tranzacţie încrucişată, pentru că vectorii din diagramă se încrucişează. Când are loc, dobândim sentimentul că “ni s-a tăiat calea”, de aceea expresia tranzacţie încrucişată apare drept potrivită. De fiecare dată când vectorii tranzacţionali nu sunt paraleli sau starea eului căreia îi este adresată tranzacţia nu se identifică prin starea eului din care se răspunde, are loc o tranzacţie încrucişată. Berne precizează a doua regulă a comunicării:

“ Când o tranzacţie devine încrucişată, comunicarea este întreruptă”. Întreruperea poate fi percepută precum sentimentul (de moment) că tocmai a avut loc o neînţelegere.

Exemple de tranzacţii încrucişate:

Tranzacţiile ulterioare (ascunse)

Tranzacţiile ulterioare (ascunse) implică transmiterea unor mesaje “ascunse” sau “codate”. Întotdeauna implică mai mult de două stări ale eului. Mesajul de suprafaţă, aparent, la nivel social, este transmis ca un stimul verbal direct, iar mesajul ascuns, la nivel psihologic, este transmis de obicei non-verbal. Adesea, mesajul aparent este direcţionat de Adult spre Adult, în timp ce mesajul psihologic este emis de către Părinte sau de către Copil. După Berne, cea de a treia regulă a comunicării precizează: “Comportamentul rezultat în urma  tranzacţiilor ulterioare este determinat la nivelul psihologic şi nu la cel social”.

Există două tipuri de tranzacţii ulterioare: unghiulare şi duplex.

• Tranzacţiile unghiulare figurează în diagrama de mai jos:

stimul social Adult                     “Maşina aceea este foarte scumpă.”

stimul psihologic Adult           “Nu o poţi avea.”

răspuns Copil                               “E exact ce vreau eu. O voi avea.”

[column col=”1/4″]

• Tranzacţiile duplex:

Şeful Adult social            “Unde ai pus dosarul …?”(cu un ton aspru şi privire mânioasă)

Secretara Adult social      “L-am pus pe biroul Dvs.” (cu voce nervoasă, uitându-se timid)

Şeful Părinte psihologic      “Niciodată nu pui lucrurile la locul lor”

Secretara Copil Psihologic  “Mereu mă admonestaţi pentru lucruri pe care nu le-am făcut”

Urmează câteva exemple de tranzacţii ulterioare (ascunse)

A: “Ţi-ar place să vezi gravurile mele?”                             (Hai să facem ceea ce fac “oamenii mari.”)

B: “Da, aş fi foarte interesată.”                                              (Hai.)

P
A
C
P
A
C

A: “Ce-ai făcut cu hârtiile mele?        “                        (Mereu îmi încurci lucrurile.)

B: “Le-am pus în dosar, din nou.”                             (Mereu dai vina pe mine.)