„Câinele, prietenul meu”…
Publicat de nicolaetomescu, 27 iulie 2017, 09:28
Chiar în timpul vieţii (şi aşteptărilor), câinele i-a forţat pe unii oameni să-şi măsoare slăbiciunea, să-şi înfrunte zilele de minciună şi să-şi vindece raţiunea, chiar emoţiile…
Să pătrundem în inima lui, în frământarea acelor torente pe care nu le înţelegem întotdeauna, dar prin care cei buni (fără să fie din specia noastră) izvorăsc şi descoperă atingerea speranţei. Speranţa câinelui a rămas străină de singurătate şi s-a înălţat prin alegere: îşi însoțește, cât îi este îngăduit, prietenul-om…
Am pleca din nou la drum? Să schimbăm idei, să descoperim fiinţele pe care le iubim şi care ne iubesc?