Filă de calendar/16 februarie

Publicat de nicolaetomescu, 15 februarie 2020, 10:55

• 1886, 16/28: S-a născut inginerul Constantin Budeanu, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de electrotehnică. Membru al Academiei Române…

În 1903, era admis la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, obţinând diploma de inginer în 1908. A aprofundat domeniul electrotehnicii şi în străinatate. La reîntoarcere în ţară, începea lucrul la atelierele CFR şi Societatea de Tramvaie Bucureşti. Curând, a devenit director tehnic al Societăţii Electrice din Bucureşti şi, în 1916, profesor de Măsurări Electrice şi Electrotehnică în catedra de Electricitate şi Bucureşti). Asistent al lui Nicolae Vasilescu-Karpen, din 1 octombrie 1916, devine – în 1926 – profesor titular la cursurile Măsuri şi Tractiune electrică. Pe lângă apartenenţa la Academia Română, a fost activ în alte societăţi ştiinţifice internaţionale /Société Française d`Electriciens şi Conférence Internationale des Grands Réseaux Electrique (CIGRE)/. A participat la adoptarea sistemului internaţional de unităţi. A avut preocupări legate de metrologie. A introdus noţiunile de putere reactivă şi deformantă. Principala contribuţie ştiinţifică o reprezintă studiul stărilor electrice deformante. A publicat o monografie intitulată Puissances réactives et fictives, care este citată de majoritatea studiilor despre regimul deformant. A realizat unele tipuri de reostat cu lichid…

• 1902: S-a născut pomicultorul Teodor Bordeianu. A elaborat primele lucrări de pomologie în ţara noastră. Membru al Academiei Române…

  

• 1906: S-a născut matematicianul Tiberiu Popoviciu, fondatorul şcolii româneşti de analiză numerică. A înfiinţat (în 1946), la Universitatea din Cluj, Seminarul de Teoria Aproximării şi Analizei Numerice. Este membru al Academiei Române.

A urmat liceul în Arad (astăzi, Colegiul Naţional „Moise Nicoară”). A absolvit cursurile Facultăţii de ştiinţe din Bucureşti, cu un doctorat susţinut la Paris (1933), apoi a fost cadru didactic la universităţile din Cernăuţi, Bucureşti şi Iaşi. În 1946, a fost numit profesor la Universitatea din Cluj (catedra de analiză matematică), întemeind aici – în 1957 – Institutul de calcul al Academiei Române (filiala Cluj), fiind, totodată, decan între 1950-1953. Prin stăruinţele sale, se va relua, în 1959, publicarea revistei „Mathematica”. În anul 1948, a fost ales membru corespondent al Academiei, iar din 1963 devenea membru titular. Începând cu anul 1993, în onoarea sa şi a însemnatei contribuţii la întemeierea informaticii româneşti, Liceul de Informatică din Cluj îi poartă numele.

• 1910: S-a născut Lucia Demetrius, prozatoare, poetă, autoare dramatică şi traducătoare…

Lucia Demetrius (16 februarie 1910-29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare şi autoare dramatică română. A fost fiica lui Vasile Demetrius şi a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la şedinţele cenaclului „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului (pare-se că au fost legați chiar printr-o relaţie amoroasă). A urmat şcoala centrală Maria Brâncoveanu (între 1921-1928), apoi şi-a luat licenţa în litere (în 1931) şi filosofie (în 1932), urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, la clasa lui Ion Manolescu. Pe scenă, a debutat cu trupa dramaturgului G. M. Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ca dramaturg. A studiat Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 a fost funcţionară la Uzinele Malaxa, profesoară la Conservatorul de artă dramatică (1944-1949) şi regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Braşov şi Bacău, între anii 1950-1952. Ca dramaturg, în perioada stalinistă, după 1949, a îmbrăţişat teatrul realist socialist; după 1965, a revenit la teatrul de idei sau de analiză sufletească…

• 1926: Înfiinţarea Fundaţiei culturale „Regele Ferdinand I”.

• 1930: Asociaţia cluburilor de fotbal din România (fondată în anul 1909, cu sediul în Bucureşti) a luat denumirea de Federaţia Română de Fotbal Asociaţie şi s-a afiliat la FIFA. Din august 1990, FRF a devenit organ independent de conducere al mişcării fotbalistice din România…

• 1956: A murit chimistul Constantin V. Gheorghiu. A adus contribuţii la dezvoltarea şcolii de chimie organică din Iaşi. Membru corespondent al Academiei Române din 1955…

• 1987: Manifestaţie a studenţilor ieşeni împotriva condiţiilor vitrege din cămine şi, îndeosebi, împotriva limitărilor draconice la consumul de energie…

• 1995: A murit Victor Kernbach, prozator, poet, eseist şi traducător. S-a născut în 1923, la Chişinău, scriitorul român de science fiction şi specialist în mitologie, autor al unor lucrări din acest domeniu, între care se remarcă Dicţionarul de mitologie generală. La începutul carierei, Kernbach se simțea atras de literatura rusă clasică şi sovietică, pe care o cercetase şi din care traducea. A manifestat un interes faţă de literatura gruzină şi a transpus, în româneşte, epopeea Viteazul în piele de tigru (1956) a celui mai important poet gruzin, Şota Rustaveli, apoi traduce din Konstantin Gamsahurdia, Nikolai Barataşvili etc. Afinităţile cu Gruzia s-au concretizat şi într-o carte de reportaje, Ţara dintre zăpezi şi portocali (1958). Ca poet, debutează în volum cu Rime (1957), dar mai ales cărţile următoare, Freamăt galactic (1966) şi Tabla de oricalc (1971), vor atrage atenţia asupra unei foarte personale îmbinări între lirism şi SF. Mitul Atlantidei, reluat în romanul Luntrea sublimă (1961), va sta la baza unor studii viitoare despre vizitele extraterestrilor. Prozele din Povestiri ciudate (1967) s-ar putea înscrie în seria celor cu final neaşteptat. Astfel, un împătimit de teoria paleoastronautică, descoperind consemnări ale prezenţei astronavelor în texte vedice sau în poemul lui Etana, are până la urmă privilegiul de a vedea un OZN (Dacă totuşi noaptea). În Oglinzi paralele un pictor îşi schimbă identitatea, luând actele unui mort; după ce îşi suportă noua identitate timp de un an, se demască; povestirea, care urmărise până aici analiza creatorului cu îndoieli asupra propriei opere, îşi schimbă brusc cursul, iar personajul descoperă, cu ajutorul unui prieten biochimist, posibilitatea unor biomutări în timp. Triunghiul echilateral a orbit şi Enoh pleacă în cer sunt prozele cele mai neobişnuite…

• 1996: A murit Nicolae Carandino, scriitor, gazetar (cronicar dramatic, director al ziarului „Dreptatea” în perioada 1944-1947 şi director de onoare la reapariţia acestuia, în 1990) şi om politic (membru de onoare al PNŢCD). A făcut parte din grupul celor patru oameni politici din conducerea Partidului Naţional Ţăranesc desemnaţi de Iuliu Maniu să părăsească ţara pentru a crea un nucleu credibil şi competent al rezistenţei româneşti în Occident, grup arestat la Tămădău, în zorii zilei de 14 iulie 1947. A fost gazetar, traducător şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Debutase editorial, în 1939, cu Viaţa de glorie şi de pasiune a marii cântăreţe Darclee, o evocare romanţată, în care documen­taţia riguroasă se dizolvă în pagini literare de bună calitate. Următoarele volume, cuprin­zând comentarii şi însemnări critice privitoare la viaţa teatrală, dar şi memorialistică, apar după revenirea lui Carandino în zona preocupărilor gazetăreşti. De la „Electra” la „Dania cu camelii” (1971) include corespondenţe fanteziste cu actriţe inexistente, prilej de meditaţie lucidă şi avizată pe marginea unor partituri dramatice importante. În 1973, publică alte două cărţi din aceeaşi zonă tematică: Autori, piese şi spectacole şi Actori de ieri şi de azi, mărturii dense în idei asupra unor oameni de teatru pe care i-a cunoscut şi asupra spectacolelor în care au fost implicaţi. Radiografii teatrale (1976) este o carte definitorie pentru personalitatea criticului. File dintr-un jurnal teatral (1974-1975), include articole şi eseuri pe probleme de imediată actualitate, vizând repertoriul unei stagiuni, probleme specifice scenografiei sau regiei artistice, relaţia modă-modernism. De la o zi la alta (I, 1979) este o scriere cu caracter memorialistic, în care evocarea anilor copilăriei şi ai tinereţii se alătură meditaţiei asupra vieţii în general, asupra profesiunii de gazetar şi de critic teatral în mod deosebit. Volumul Teatrul aşa cum l-am văzut (1935-1945), apărut în 1986, reuneşte o parte din publicistica teatrală semnată într-un deceniu dominat de o acută criză economică, politică, dar şi repertorială. Nopţi albe şi zile negre (1992) cuprinde amintiri din perioada care a urmat anului 1944. Anterior acestei cărţi, Carandino publi­case, la New York, volumul de amintiri intitulat Zile de istorie (1986).

• 2007: A murit Virgil Cândea, istoric al culturii române medievale şi moderne. A întreprins cercetări despre umanismul românesc, imaginea culturii româneşti în lume, creaţii româneşti în colecţii străine. Membru titular al Academiei Române din 1993, vicepreşedinte al acestui for…

EVENIMENTE EXTERNE

• 1896: S-a născut Alexander Brailowsky, pianist american de origine rusă. A fost un mare interpret al muzicii lui Frédéric Chopin, câştigându-şi renumele între cele două războaie mondiale. Brailowsky a fost primul pianist din istorie care a cântat integral muzica pentru pian de Frédéric Chopin într-un ciclu de recitale.

• 1907: A murit Giosuè Carducci, scriitor şi critic literar italian. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură/1906…

După ce şi-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orăşel unde şi-a publicat în 1857 prima colecţie de poezii, Rime. În calitate profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, Carducci a fost foarte popular. Interesat de viaţa politică a Italiei, s-a manifestat ca anti-regalist şi partizan al înnoirilor pentru ca, spre sfârşitul vieţii, să vadă în monarhie o posibilitate fericită de împlinire a unităţii naţionale. Senator (1890), Carducci a activat consecvent în linia progresului social şi a democraţiei. În ultimii ani ai vieţii, bolnav, Carducci s-a retras din învăţâmânt în singurătatea bibliotecii, dar înconjurat de admiraţia lumii intelectuale italiene şi de un prestigiu european pe care atribuirea Premiului Nobel l-a confirmat amplificându-l. Conflictele din Risorgimento, momentul din secolul al XIX-lea marcat de unitatea politică italiană, este prezent în opere precum Juvenilia (1860) şi Versuri noi (1887). Volumul său anticlerical şi rebel Inno a Satana (Imn Satanei – 1865) a stârnit multe controverse. Pentru Carducci, Satana nu reprezenta întruchiparea răului şi a corupţiei, ci era sinonim cu progresul nestăvilit. Printre celelalte opere publicate ale lui Carducci, se numără monografii şi eseuri, precum şi alte lucrări în proză despre literatura italiană. Deşi reputaţia lui se datorează poeziei, opera sa poetică are numai patru volume din Operele complete ale lui Carducci (1939-41, 30 volume).

• 1925: S-a născut chitaristul portughez Carlos Paredes…

• 1936: S-a născut regizorul argentinian de film Fernando E. Solanas /o bogată experienţă în filmul documentar…

• 1961: S-a născut Andy Taylor, chitaristul formaţiei Duran Duran.

A început să cânte la chitară încă de la 11 ani iar până la 16 ani cânta în diverse trupe şi chiar era producător. Renunţă la şcoală pentru a concerta prin Marea Britanie şi Europa alături de diferite trupe. Andy Taylor intră în Duran Duran în anul 1980 – fiind considerat muzicianul cu cea mai mare experienţă din trupă. În timpul unei pauze a trupei a alcătuit împreuna cu basistul John Taylor – formaţia The Power Station care a avut două hituri şi care, în cele din urmă, a ajuns să cânta la concertul Live Aid din 1985. După acest proiect colegii din Duran Duran îl doreau în trupă, chiar dacă semnase deja contracte pentru a se lansa ca artist solo. În cele din urmă trupa îl dă în judecată pentru a-l convinge să termine înregistrările pentru albumul Notorious. Album pe care va cânta în doar câteva piese – după care părăseşte Duran Duran definitiv. Între timp s-a întâlnit cu fostul chitarist de la Sex Pistols – Steve Jones – şi au înregistrat hitul Take it easy ce a fost inclus pe coloana sonoră a filmului American Anthem. După acest cântec apare şi primul său album solo Thunder din 1987. În ani 90’ a devenit producătorul mai multor trupe. În 1997 a participat la o reuniune a grupului Power Station iar în 2001 la una cu Duran Duran alături de care va înregistra în componenţa originală alături de care nu mai cântase din 1985 – albumul Astronaut. În 2006, Andy părăseşte, din nou, Duran Duran deoarece nu a fost de acord cu decizia trupei de a apela la serviciile producătorului american Timbaland (ce urma să compună un cântec pentru ei, împreună cu Justin Timberlake); se spune că nu a fost prea fericit la auzul veştii că trupa va adopta R&B şi a plecat… În 2019, punea capăt unui hiatus de 10 ani în ceea ce privește muzica, începând un nou turneu…

• 1998: A murit scriitorul şi eseistul Ernst Jünger, una dintre cele mai complexe şi contradictorii figuri ale literaturii germane a secolului al XX-lea.

S-a născut la Heidelberg într-o familie de intelectuali (tatăl său era doctor în chimie). A crescut la Hanovra, unde a urmat şcoala între 1901 şi 1913. A studiat biologia la Leipzig şi Napoli, şi ulterior, în calitate de entomolog a descoperit numeroase specii de insecte. A servit o perioadă în Legiunea străină din Africa de Nord şi s-a remarcat în Primul Război Mondial, a fost rănit şi decorat cu Medalia de Merit. Între 1919 şi 1923 a fost ofiţer al Armatei Republicii de la Weimar. În 1927 s-a mutat la Berlin. Iniţial a simpatizat mişcarea nazistă, dar deja în 1933 s-a distanţat de regimul lui Hitler, care tocmai preluase puterea. A colaborat la numeroase ziare de dreapta, precum „Standarte”, „Die Kommenden” şi „Der Vormarsch”. A participat la al Doilea Război Mondial, având gradul de căpitan. Aderenţa sa la ideologia nazistă din anii douăzeci s-a transformat ulterior într-o acerbă critică a acesteia, mai ales după ce prietena sa, Else Lasker-Schüler, a fost molestată de Gestapo. În pofida controversatei sale relaţii cu nazismul, Jünger este considerat ca unul dintre cei mai importanţi gânditori şi scriitori germani ai secolului XX. Lucrările sale (proză artistică, eseuri, jurnale) s-au bucurat de o audienţă extrem de mare în lumea întreagă. De-a lungul îndelungatei sale vieţi (a trăit 103 ani) a scris mai bine de 50 de cărţi, inclusiv romanul autobiografic Furtuna de oţel (In Stahlgewittern, 1920) în care povesteşte despre experienţa sa din Primul Război Mondial. Romanul l-a inspirat pe Camil Petrescu în momentul când acesta a scris Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

• 2000: A murit medicul brazilian Carlos Chagas. De numele său se leagă descoperirea unui important protozor (organism al regnului animal, compus dintr-o singură celulă) patogen, agent al bolii ce-i poartă numele (boala Chagas), gravă afecţiune viscero-sangvină. În 1945, a înfiinţat Institutul de Biofizică din Rio de Janeiro, pe care l-a condus, cu unele întreruperi, până în 1973. Membru de onoare străin al Academiei Române…

• 2005: A intrat în vigoare „Protocolul de la Kyoto” privind respectarea angajamentelor de limitare cantitativă şi reducere a gazelor cu efect de seră, semnat la 11 decembrie 1997, la Conferinţa de la Kyoto/Japonia (este un protocol adiţional la Convenţia-cadru din 1992 privind schimbările climatice)…