Geniile răspund așa cum nu se așteaptă ceilalți…
Publicat de nicolaetomescu, 14 noiembrie 2016, 16:59
ÎNTREBARE LA UN EXAMEN DE FIZICĂ (UNIVERSITATEA DIN COPENHAGA):
CUM SE POATE MĂSURA ÎNĂLŢIMEA UNEI CLĂDIRI CU UN BAROMETRU?
Răspunsul studentului: Se măsoară lungimea barometrului, se leagă barometrul cu o sfoară şi se coboară de pe acoperişul clădirii; înălţimea clădirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.
Studentul a fost invitat să plece din examen. În schimb, a facut contestaţie, iar aceasta a fost acceptată întrucât s-a considerat că întrebarea nu impunea o anumită soluţie. Însă cum răspunsul dat nu putea edifica examinatorul asupra cunoştinţelor de fizică dobândite la cursul respectiv, a avut loc o nouă examinare.
Răspunsul studentului: Se aruncă barometrul de pe clădire şi se masoară timpul până la impactul cu solul. Înălţimea clădirii = (g*t^2)/2.
Examinatorul a solicitat o altă soluţie.
Răspunsul studentului: Dacă este o zi însorită, se aşază barometrul pe clădire şi se măsoară umbra de pe sol. Cunoscând lungimea barometrului şi a umbrei, totul se reduce la o simplă problemă de asemănare.
Examinatorul, consecvent cu sine însuși, pretinde o altă soluţie.
Răspunsul studentului: Se leagă barometrul cu o sfoară şi este lăsat sa oscileze liber la sol şi pe clădire. Cum perioada de oscilaţie depinde de acceleraţia gravitaţională (g), se poate măsura înălţimea clădirii în funcţie de variaţia „g”.
Examinatorul îi atrage atenţia studentului că îi acordă ultima şansă.
Răspunsul studentului: Soluţia pe care o aşteptaţi de la mine bănuiesc că este măsurarea presiunii la sol şi pe clădire – presiune care variază cu înălţimea – şi determinarea înălţimii clădirii în funcţie de variaţia de presiune. Dar aceasta este o soluţie de-a dreptul plicticoasă. Se poate propune administratorului clădirii un tărg avantajos: „Îmi puteţi spune, în schimbul acestui frumos barometru, care este înălţimea clădirii…?”
Numele studentului? Niels Bohr… singurul absolvent al Universităţii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.
