Mănăstiri din România (PowerPoint comentat)

Publicat de nicolaetomescu, 26 decembrie 2017, 09:00

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=cxDCNi1ofvE&feature=youtu.be[/youtube]

Prezentarea este, cu adevărat, importantă… Nu îmi aparține, dar știu, totodată, faptul că Povestea României a întregit campania S.R.R. din 2014 – Eu aleg România. 100 de locuri –, fie şi în mod paradoxal (dat fiind primatul proiectului meu/înregistrat la ORDA[1]); a presupus, ani în șir, călătoriile mele în 30 de județe ale țării. Jurnalul / sub forma celor 30 de clipuri, de albume foto (circa 5.000 de imagini)/ a relatat întregul care ține de călătorii; am descris un spațiu incredibil, fapte înregistrate de aparatul foto sau de camera video… Iată de ce textele și fotografiile mele sunt la îndemână și pot întregi ceea ce vedeți mai sus…

*

La Mănăstirea Curtea de Argeș totul devine un dialog al luminii, care abia atinge pământul, cu rotirea prin aer a părții din Cartea Cuvântului. Înălțată de Neagoe Basarab, pe fundațiile unui locaș mai vechi, distrusă în 1611 de armatele lui Bathory Gabriel, restaurată de Matei Basarab, considerată de Paul de Alep (în 1654) „una dintre minunile lumii”, devine, pentru o scurtă perioadă, sediu al Episcopiei Argeșului, fiind refăcută, în forma actuală, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. Suntem, și astăzi, prizonierii legendei meșterului Manole: întemnițăm tot ce este mai drag inimii, între ziduri exterioare, pentru a fi siguri că vom reuși să ducem la bun sfârșit cariera; odată terminată lucrarea noastră, suntem abandonați pe acoperiș, ca alții să se asigure că nu vom repeta isprăvile; disperați, ne facem o pereche de aripi (din șindrilă?); încercînd să zburăm, ne prăbușim alături de propria creație și murim; poate că din acel loc va țâșni, vreodată, un izvor cu apă limpede…

Cozia, una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran, cunoscută, inițal, sub numele de Mănăstirea Nucet[2], a primit numele conform altei realități[3]. In Biserica Mare, cu hramul „Sfanta Treime”, se poate vedea pictura originară, anume în naos, unde, pe pereții de vest, sunt pictați Mircea și fiul sau Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Șerban Cantacuzino. În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea și al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului, trecută la cele veșnice în 1605…

Mănăstirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate creștină, din Eparhia Râmnicului, așezată într-un loc retras pe malul stâng al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de Mănăstirea Cozia.

Fost schit de călugări, Mănăstirea Cornetu este amplasată pe șoseaua Râmnicu Vâlcea-Sibiu, în satul Călinești/oraș Brezoi; a fost ctitorit de vornicul Mareș Băjescu și de soția sa, Maria, în anul 1666, iar altarul a fost pictat în 1741…

Mănăstirea Stănișoara, cu viața de obște aflată în localitatea Călimănești, pe versantul muntelui Cozia, pe malul stâng al râului Olt, mai sus de Mănăstirea Turnu, a fost numită, până în secolul al XVIII-lea, mănăstirea „Nucet”, după numindu-se „Stănișoara” (de la stânele de oi din locurile înalte)…

Mănăstirea Frăsinei este singura din România unde femeile nu au voie să intre…

Schitul Iezer se găsește pe teritoriul satului Cheia, orașul Olănești, în stransă legătură cu viața Sfântului Antonie de la Iezeru Vâlcea, care a sihăstrit într-o peșteră ascunsă…

Vâlcea este destinația obligatorie și pentru Horezu – pe linia de centură, urmând indicatorul de Târgu Jiu, ajungi pe șoseaua principală care duce într-o zonă istorică, monahală, orientată către activități de artizanat specific românesc, precum olăritul, țesăturile executate manual, pictura religioasă; Mănăstirea Hurez, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, mare centru de pregătire al copiștilor, diecilor, gramaticilor, a dat naștere unui curent și unei comunități artistice în cadrul cărora s-a cristalizat stilul brâncovenesc…

*

Sunt și alte județe reprezentate în PowerPoint (deopotrivă cu proiectul meu Povestea României)…

Când atingem rezonanța tulburătoare a Moldovei, bisericile dau măsura permanenței unui profil.  Simțim zvâcnirea tematicii picturilor murale a bisericii de la Voroneţ. Totul vorbește, într-un mod alegoric, despre sacrificiul lui Hristos şi simbolizează Euharistia. Dintre toate reprezentările „Judecăţii de Apoi”, cea de la Voroneţ este, prin amploarea sa, prin structură, prin echilibrul şi valoarea artistică de ansamblu, o compoziţie magistrală şi irepetabilă. Rezistenţa de care a dat dovadă fundalul albastru al Bisericii Sfântul Gheorghe, supranumit metaforic „Albastru de Voroneţ” (deşi se întâlneşte la alte mănăstiri cu pereţii exteriori zugrăviţi) i-a împins pe cercetătorii italo-belgieni Paolo şi Laura Mora şi Paul Philippot să presupună că pigmenţii de azurit trebuie să fi fost aplicaţi pe pereţii ctitoriilor medievale moldave după o tehnică specială, cunoscută doar zugravilor acelei epoci. Investigaţiile restauratorilor români Ioan Istudor şi Ion Balş, se pare să fi dezvăluit secretul acestei tehnologii medievale. În straturile superioare de mortar de culoare albastră restauratorii au depistat prezenţa proteinelor de origine animalieră, amestecate cu var, care fixa pigmenţii de azurit. Era vorba, deci, de o întărire a frescei tradiţionale prin adăugirea de lapte sau cazeină. Folosită în doze moderate, pentru a evita exfolierea în momentul uscării, această cazeină sau lapte amestecate cu var, constituie, după părerea restauratorilor români, un liant extrem de rezistent la intemperii/cazeinatul de calciu. Trebuie de remarcat şi momentul executării fondurilor albastre. Nota Geana de speranță revine și când întrevezi un vechi simbol al lui Hristos, interzis timp de veacuri în iconografie ortodoxă, dar reapărut în pictura mai multor biserici din Moldova în prima jumătate a secolului XVI (Neamţ, Humor, Moldoviţa). Biserica mare a Mănăstirii Humor este primul monument din epoca lui Petru Rareş, în care pictura exterioară a faţadelor s-a păstrat aproape integral. Cultul sfinţilor în programul iconografic al frescelor exterioare fusese accentuat şi de prezenţa imaginii „Rugăciunea tuturor sfinţilor”, situată pe faţada estică a locaşului. Partea esenţială a programului iconografic de la Humor a fost păstrată şi la Moldoviţa, dar au fost amplificate unele subiecte din ciclul hristologic. Totodată, a fost modificată gama cromatică a picturilor murale, cărora li s-au conferit nuanţe majore. Aspectul exterior al monumentului de la Moldoviţa tinde către mai mult fast şi mai multă somptuozitate (caracteristice curţii domneşti de pe timpul lui Petru Rareş). Complexul de picturi murale de la mănăstirea Suceviţa încheie îndelungatul proces de evoluţie a frescei moldave, început încă pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Fondată de familia boierească a Movileştilor, Suceviţa a fost un adevărat cântec de lebădă al picturii monumentale moldoveneşti din secolul al XVI-lea. Admirabil conservate, frescele, atât cele din interiorul locaşului, cât şi cele exterioare, dezvoltă şi îmbogăţesc canoanele iconografice tradiţionale, le diversifică în detalii şi le amplifică, atestând o erudiţie teologică şi hagiografică extrem de rafinată. Spre deosebire de Voroneţ, culoarea dominantă a fundalurilor frescelor exterioare de la Suceviţa nu este albastrul, ci „verdele” stins al fundalului; dominanta cromatică a ansamblului, conferă celorlalte culori (utilizate în redarea figurilor, peisajelor, accesoriilor etc.) strălucirea unor adevărate pietre scumpe…

Într-o combinație a diferitelor forme de conținut (date vizuale, audio, text, formate lingvistico-literare etc.), dar și aidoma albumelor în care ne (re)vedem străbunii sau locurile dragi, am publicat – în preajma Sărbătorilor de Iarnă – documentare despre Mănăstirile Sucevița și Putna; acestea vor fi urmate de altele, întrucât, prin caracteristicile sale, Bucovina este angrenată unor procese cu rol important în fenomenele culturale și spirituale ale Europei. Istoria locurilor este scrisă de timp și cu sufletul nostru (nu mai vorbesc despre pricepere), toate puse la temelie…

[1] Copyright Povestea României partea I a fost înregistrată la ORDA sub numărul 7355/16.08.2012 ORDA a înregistrat partea a II-a sub numărul 381/16.01.2013

[2] Clădită într-o regiune prielnică pentru creșterea nucilor…

[3] Între Lotru și Călimănești, la Cozia, defileul Oltului separă masivul cu același nume de culmile altor munți; marginea Masivului Cozia este atât de fragmentată, încât versanții abrupți cad direct în apele lacului de acumulare de la Turnu, iar calea ferată a trebuit să străpungă un șir de tunele în culmile prăpăstioase ale Coziei…