Maria Moreanu merită aducerea noastră aminte
Publicat de nicolaetomescu, 7 mai 2019, 14:33
Nu practic improvizația de formă scurtă, bazată pe modelul unui răspuns predeterminat; prefer, uneori, conținutul care pornește de la sugestia publicului.
Ion Filip Nicolau ne-a trimis următorul link:
O melodie din perioada „micului Paris”, cântată de Maria Moreanu
Compozitor: Elly Roman
Textier: Al. Bebe & E. Roman
Acompaniament: Orchestra „Elly Roman”
Maria Moreanu a absolvit, în 1936, „Conservatorul” din Bucureşti. În acelaşi an, profesoarele sale, Elena Anghel şi Lucia Cosma, i-au facilitat debutul (cronici favorabile)[1] – cu rolul „Orfeu” din opera omonimă de Chr. von Gluck.
Pe scena „Operei Române” din Bucureşti, în 1937, debuta[2] cu rolul „Charlottei” din „Werther” de J. Massenet, sub bagheta compozitorului Ion Nonna-Otescu. Tot în anul menționat, era angajată ca solistă permanentă la „Opera Română” și obținea Premiul I şi Medalia de aur la Concursul Internaţional de Canto din Viena.
A interpretat, pe scenele din ţară sau Viena, Frankfurt şi München, rolurile principale[3] din operele „Aida”, „Trubadurul”, „Rigoletto” şi „Falstaff” de Giuseppe Verdi, „Carmen” de Georges Bizet, „Tannhäuser” şi „Lohengrin” de Richard Wilhelm Wagner, „Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski sau opereta „Văduva veselă” de Franz Lehár. La acestea s-au adăugat recitaluri de lieduri de Hugo Wolf şi Franz Schubert, fiind acompaniată de George Enescu, Constantin Silvestri ș.a. A făcut parte[4] din cvartetul „Filarmonicii” din București, ceea ce nu i-a împiedicat pe comuniști să-i solicite retragerea, 1954; din 1957, a început să dea lecţii de canto.
[1] Cf. George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura „Meronia”, Bucureşti, 2012
[2] L. Pauk aprecia, într-un articol din ziarul „Rampa”, că reprezentase „o apariţie cuceritoare, interpretă care întruneşte calităţi de graţie, tinereţe şi feminitate sensitivă, cu o voce bine şlefuită, timbru sonor şi cald Maria Moreanu nu a cântat ca o simplă începătoare”; în „Curentul”, criticul muzical E. Ciomak exprima convingerea că „Maria Moreanu şi-a dovedit splendidele mijloace vocale de mezzosoprană, cu un registru egal, intens, cu un vădit gust în cânt şi în dicţiune, cu o emoţie continuă în glas”…
[3] Alături de soţul ei, Emil Marinescu, de alţi mari interpreţi…
[4] Împreună cu Arta Florescu, Mihail Ştirbei şi Petre Ştefănescu-Goangă…