Privire peste timp – Rudolf Nureyev

Publicat de , 17 martie 2015, 08:00

Rudolf Nureyev, unul dintre cei mai valoroși balerini ai scolului XX, s-a născut pe data de 17 martie 1938, într-un tren trans-siberian, în timp ce mama sa mergea să-și viziteze soţul, soldat în Armata Roşie.

S-a născut în Rusia, din părinți tătari musulmani, iar primele sale studii de coregrafie au fost făcute la Școala de Coregrafie din Leningrad, ambsolvind în anul 1958. Ulterior a fost dansator la Teatrul „Kirov” – cel mai mare teatru de balet din Uniunea Sovietică, chiar dacă tatăl său a fost total împotrivă, dorind să facă din acesta un inginer.
Debutul său la Paris a fost făcut în piesa „Lacul Lebedelor”, printr-un „Pas de Trois”, un balet în trei persoane, format, în mod obișnuit, din 6 părți.
În anul 1961, odată cu turneul Teatrului Kirov în Paris, a cucerit publicul francez cu spectacolul „La Bayadère”, o formă de balet formată din 4 acte și 7 tablouri. După terminarea acestui turenu, tânărul balerin a cerut azil politic, refuzând să se întoarcă în Rusia.
La scurt timp după finalizarea turneului și stabilirea sa în Franța, îl cunoaște pe Erick Bruhn, un dansator al baletului regal danez, cu care pleacă la Copenhaga, unde studiază stilul de dans Bournonville, urmând ca la scurt timp, în anul 1962, să aibă primul spectacol cu Baletul Regal, la Covent Garden.
A continuat colaborarea la Covent Garden timp de 15 ani, ca artist invitat, până în anul 1977.
De-a lungul timpului, Rudolf Nureyev a participat la numeroase turnee internaționale în Europa, Australia și Statele Unite, a încercat toate stilurile de dans cunoscute la acea dată, a dansat toate marile baleturi din secolul al XIX-lea, printre care: Spărgatorul de nuci, Frumoasa adormită, Lacul lebedelor, Don Quijote și multe altele, a realizat coregrafii pentru Tancredi de Rossini sau Manfred, iar activitatea sa nu se oprește aici.
Dată fiind pasiunea pentru filme, Rudolf a abordat și industria cinematografică, jucând în filme ca: Valentino (1977), The King And I (1989), The Muppet Show,The Soldier’s Tale, etc.
Cele 3 nume ce l-au inspirat în cariera muzicală pe balerinul tătar sunt: Karl Böhm, Herbert von Karajan și Leonard Bernstein. Oameni care l-au remarcat și încurajat să studieze Școala de Muzică „Julliard”, din New York, mai apoi ajungând să dirijeze concerte în egală măsură cu pasiunea cu care dansa, îndrumat fiind de Wilhelm Hübner, profesor la Academia de Muzică din Viena.
În 1981 devine director de balet la Opera din Paris, funcţie pe care o va deţine până în anul 1989, aducând un suflu nou baletului parizian prin invitarea de coregrafi și profesori moderni, turnee, etc.

În 1987 s-a întors în țara natală (Rusia), primind aprobarea autorităților, ocazie cu care își revede pentru prima dată familia, după emigrarea din 1961, totodată dansând, după 26 de ani, pe scena Teatrului Kirov din Leningrad, prima sa dragoste în materie de artă .
Anul 1992 a marcat sfârșitul relației sale cu arta, dansând pentru ultima data, „La Bayadère”, pe scena Palatului Garnier, fiind decorat de către ministrul francez al culturii cu titlul de „Cavaler al Artelor și Literelor”.
Un an mai târziu, în Ianuarie 1993, Rudolf Nureyev decedează, fiind diagnosticat cu HIV.
Artistul nu a fost niciodată căsătorit, iar în cursul vieții sale a fost un noncoformist, frecventând în deosebi barurile de homosexuali, în ciuda realităților sociale de la acea vreme, deloc prietenoase homosexualilor.
Totuși, homosexualitatea lui era un secret știut de toți,păstrat în în umbră, tocmai datorită talentului să extraordinar.
Era caracterizat ca fiind un bărbat exemplar, de o frumusețe deosebită și de o priză la public nemaipomenită, încât a intrat în cartea recordurilor pentru cele mai multe rechemări în scenă. Atât femeile, cât și bărbații erau fermecați de frumusețea și personalitatea artistului.