Ziua Tatălui

Publicat de nicolaetomescu, 12 mai 2019, 22:53

În România, Ziua Tatălui și Ziua Mamei au fost legiferate, ca sărbători, începând cu anul 2010. Legea privitoare la aceste două festivități a fost aprobată de Senatul României în iunie 2009, la inițiativa Alianței Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA) și a unui grup de parlamentari români[1].

Ziua Tatălui a fost sărbătorită, oficial, pentru prima dată în România, pe 9 mai 2010 (a doua duminică a lunii menționate)[2]. Semnificația Zilei Tatălui este legată, direct, de poziția unui tată în familie, precum și în societate. Ziua Tatălui are semnificație întrucât ajută la recunoașterea contribuției individuale a fiecăruia dintre părinți la viața de familie, în particular, și la construirea societății, în general[3]. Aniversarea Zilei Tatălui oferă copiilor posibilitatea de a-și exprima dragostea și respectul pentru părinții lor, un sentiment care are ca țel consolidarea relației și, drept consecință, dezvoltarea emoțională a fiecărui copil.

***

Ideal…

Un tată iubitor este grijuliu și tandru, exprimându-și liber sentimentele. Știe cum să-și arate dragostea fară nicio jenă, știe ca iubirea lui îl va face pe copil mai sigur pe el și mai pregătit din punct de vedere emoțional. Îl încurajează să-și urmeze drumul, implicându-se în visele și interesele lui, fără a le deturna. Sacrifică din așa-numitele hobby-uri pentru a-și croi timpul datorat odraslei. Are compasiune, înțelege greutățile. Un tată iubitor încearcă să vadă lumea prin ochii copilului. Știe că trebuie sa fie puternic în multe feluri; nu doar forța fizică formează un copil, el trebuie să aibă, îndeosebi, tărie de caracter. Tatăl poate fi un exemplu de încredere, curaj, autocontrol, calm. Cea mai bună modalitate de a câștiga respect este să ofere respect…

Probleme

Destui adulți nu pot trece peste dificultățile vieții, din cauza faptului că au crescut în familii „toxice”. S-au deprins să rezolve chestiunile într-un mod greșit, de cele mai multe ori din cauza tatălui. Adultul echilibrat găsește, mai totdeauna, în memorie, frumoasele amintiri din copilărie…

Concret, într-o prima etapă

În învălmășeala provocată de autorul rândurilor de față și de lumea din jur, a bătut la poarta vieții primul meu copil. Câteva luni asiști la un spectacol de magie; privești, condamnat fără vină, perdeaua trasă și te macină întrebarea: cum arată ființa de dincolo de perdea? Deși o așteptasem, îmi era greu să accept scenariul. Au fost bulversate gândurile întregului meu univers. Șansa? Nu eram familiarizat cu noțiunea de tsunami… Tăcerea mea a început să vorbească. M-am obișnuit cu ideea (mai ales că îmi crescusem fratele), după marele act de curaj prin care, transpirat, surescitat, am luat în brațe mogâldeața, și după ce mi-am recunoscut fizionomia (ciudat sentiment să te regăsești în altcineva). Lapte, colici, pelinci, tot ce mai face un copilaș,  plânset, spălat, uscat, somn printre picături… Ce rol am avut? Poate că unul dintre cele mai nobile idealuri ale unui bărbat rămâne condiția de tată; nu am realizat acest lucru nici măcar din clipa în care am fost pus în fața faptului împlinit. La al doilea copil am reacționat mai responsabil și mai sentimental, oricât de greu ar fi fost…

Ce simt astăzi

Pentru mine, a fi tată este asemenea unui fluviu nestăvilit. Pari sortit să devii o oglindă în care și din care să crească alți oameni – copiii tăi. Nu este totuna ce și cum se întâmplă în actul de curaj, de noblețe. Gestul prin care, având puterea de a decide, ai hotărât să deschizi o cale către univers, pentru o nouă stea, înseamnă a conduce un destin pe drumul încă neștiut. A fi tată presupune să te transformi în călăuză. Înseamnă să dăruiești încredere, să devii un sens, o direcție, o imagine, o stea călăuzitoare. Când vei pleca, copiii vor privi către urmele lăsate de tine pe pământ, dar și către cer, cu dorința de a te păstra în suflet, cu mulțumirea de a te fi avut legat de destinul comun. Soarta de a ne descoperi unii pe alții, chiar dacă privim doar lucirea unei stele în miez de noapte…

***

[1] Printre care Ludovic Orban, Mircia Giurgiu și Liana Dumitrescu… Pe 29 septembrie 2009, legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților.

[2] 10 mai 2015, 8 mai 2016, 14 mai 2017, 13 mai 2018, 12 mai 2019, 10 mai 2020, 9 mai 2021 și 8 mai 2022…

[3] Fiecare copil are nevoie atât de tatăl cât și de mama sa, pentru a crește armonios. În etapele primare, atât tatăl și mama rămân responsabili pentru luarea unor decizii importante, legate de educație și de creșterea copilului. În lume, majoritatea țărilor, cu societăți patriarhale, rezervă tatălui rolul principal în luarea deciziilor. Stilul de viață al unui tată afectează copilul său. În cazul în care copilul este un băiat, acesta va încerca să imite unele comportamente ale tatălui, stilul său de viață. În cazul în care un tată poate stabili exemple bune de viață, într-un mod sănătos, este foarte probabil că băiatul le va urma. Un comportament parental și stilul de viață sănătos pot constitui modele pentru copii, modelând societatea într-un mod pozitiv. În acest fel, tații pot contribui la dezvoltarea societății întregi.

Nicolae Tomescu

Redactor-șef Radio Iași