Profesor universitar doctor George Poede: ”Europa, dacă nu rămâne unită, va pierde multe din avantajele pe care le are”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni” – realizator Horia Daraban (2.04.2017)

Publicat de hdaraban, 3 aprilie 2017, 09:20 / actualizat: 7 aprilie 2017, 20:05

Ultimele zile ale lunii martie au adus nu numai trecerea la ora de vară, ci și două evenimente extrem de importante pentru ceea ce însemnă Uniunea Europeană. Este vorba despre marcarea, la 25 martie, a 60 de ani de la semnarea Tratatelor care au pus bazele Uniunii Europene de astăzi, moment din 2017 care înseamnă și provocări pentru viitorul spațiului comunitar.

Dincolo de aceasta, la 29 martie, Marea Britania, la Bruxelles, a înmânat scrisoarea prin care este activat articolul 50 al Tratatului de la Lisabona, gest care oficializează dorința Londrei de a părăsi Uniunea Europeană.

Așadar, momente cheie pentru viitorul Uniunii Europene, văzut în moduri diferite. La emisiunea ”Weekend cu prieteni”, pe aceste teme,  a oferit câteva interpretări domnul profesor universitar doctor George Poede de la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.  Un interviu realizat de Horia Daraban.

Horia Daraban: Domnule profesor, la Roma spuneam, la 25 martie, a fost semnată o declaraţie care marşează, printre altele, pe o Uniune mai sigură şi securizată, mai puternică pe scena mondială prosperă şi durabilă. Nu apare atât de comentata formulă ”Uniunea Europeană cu mai multe viteze”, dar s-a precizat că membrii vor acţiona împreună cu ritmuri şi intensităţi diferite în aceeaşi direcţie. Cele scrise înseamnă un semnal că lucrurile se vor schimba când vorbim de Uniunea Europeană că se vor face paşi într-un alt mod decât s-a făcut până acum?

George Poede: Trebuie să vă spun că declaraţia de la Roma puţin „mai linişteşte” faţă de documentul Comisiei Europene publicat în 3 martie, un document care este asociat cu cinci scenarii legate de evoluţia Uniunii Europene şi, sigur, are o primă parte, un fel de analiză a situaţiei de fapt, în care prezintă sfidările cu care se confruntă Europa acum şi în perioada care urmează.

Sunt proiecţii până în 2040, 2060, legate de dimensiuni importante ale societăţii europene. De ce spun că mă bucură, pentru că, din momentul în care s-au publicat Carta Albă asupra viitorului Uniunii Europene, am avut o întâlnire la Paris la care a participat Germania, Italia şi Spania şi care s-a terminat cu o declaraţie în care liderii din aceste ţări au mers pe ideea unei Europe cu mai multe viteze sau cu cercuri concentrice în care va fi un miez al dezvoltării şi apoi celalalte state care se plasează spre margine.

Ideea aceasta, a unui centru şi unei margini în dezvoltarea Uniunii Europene, nu cred că este în spiritul tratatelor iniţiale, Tratatului de la Paris pentru constituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi nici a Tratatului de la Roma pe care noi l-am sărbătorit acum cu această declaraţie de la Roma din 25 martie, de sâmbăta trecută.

Cred că între liderii europeni de acum şi cei din 1957 de la Roma există o diferenţă destul de mare, în sensul că acei lideri se gândeau cum să construiască o Europă puternică care să conteze în lume şi care să evite toate pericolele care ar putea să reapară în cadrul Europei prin tensiuni sau revenire la vechi diviziuni specifice perioadei interbelice şi pe care eu îi consider nu numai vizionari, îi consider personalităţi deosebite ale construcţiei europene şi faţă de liderii de acum care se dau înapoi în faţa greutăţilor şi sugerează ideea „bun… o să rămânem vreo câţiva într-o zonă mai dezvoltată, iar pe ceilalţi îi lăsăm să hotărască cum vor ei să meargă”.

Ori, mi se pare că aici este unul din principiile fundamentale ale construcţiei europene de la bun început, acela al solidarităţii europene este afectat. Nu numai această întâlnire de la Paris a creat o serie de discuţii şi comentarii, legat de viitorul Europei, dar a urmat o întâlnire a statelor de la Vişegrad. Imediat cu participarea Ungariei, Poloniei, Cehiei şi Slovaciei, iar aici am avut o declaraţie foarte clară împotriva unei Europe cu mai multe viteze, cu cercuri concentrice, cu un fel de separare a ritmului dezvoltării.

Ceea ce m-a bucurat foarte mult este că preşedintele României şi-a exprimat aceeaşi opinie şi la Roma legată de opoziţia faţă de această idee a unei Europe cu mai multe viteze, ceea ce înseamnă o abandonare, aşa cum spuneam a principiului solidarităţii, dar şi a principiilor de construcţie comună europeană care au fost asumate prin tratate europene.

Noi avem Tratatul de la Maastricht, Tratatul asupra Uniunii Europene, apoi celelalte tratate, Tratatul de la Amsterdam, apoi cel de la Nisa şi Tratatul de reformă a instituţiilor europene de la Lisabona în care avem principii extrem de importante legate de procesele de decizie, de obiectivele dezvoltării şi atunci, dintr-odată discuţiile şi scenariile legate de o dezvoltare cu mai multe viteze, nu prea sunt de acord chiar cu formula aceasta, să apară într-un asemenea context în care noi sărbătorim 60 de ani de la Roma şi de la semnarea Tratatului de la Roma şi în condiţiile în care dorim să vedem cât de bună a fost ideea aceasta a unei Europe integrate, iar acum vorbim despre dezintegrare.

Horia Daraban: Vă propun, domnule profesor, să găsim cauzele care au condus la lansarea unor formule precum cele enumerate de dumneavoastră: mai multe viteze, ritmuri şi intensităţi diferite, cercuri concentrice.

George Poede: Eu consider că pot exista în cadrul acestui proces de construcţie europeană o serie de momente în care unele dintre statele europene care au intrat în procesul de integrare mult mai devreme şi au obţinut poziţii mult mai adâncite în procesul acesta de integrare europeană şi statele care au intrat în 2004, cele 10 state, 2007 – România şi Bulgaria şi, apoi Croaţia.

Sunt economii diferite care au venit dintr-o zonă a economiilor centralizate care au trecut apoi printr-un proces de slăbire pentru că revenirea la economia de piaţă a însemnat pentru foarte multe dintre aceste state transformări în structura economică. Şi de aici, şi transformări sociale, o confruntare cu probleme sociale şomaj mult mai mare, faptul că procesele de integrare reprezintă o soluţie pentru problemele acestor state din centrul şi estul Europei a condus la atitudinea şi la determinarea acestor state să ia obiectivele construcţiei europene cu foarte mare seriozitate.

Evident, există această diferenţă între statele, cum sunt cele din centrul şi estul Europei, şi cele care, sigur, se situează în miezul procesului de construcţii aşa cum a fost el început prin Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului şi apoi prin Tratatul de la Roma.

Horia Daraban: Păstrând întrebarea, lansez ideea că situaţia de acum este cauzată şi de faptul că unele state au fost refractare la ceea ce înseamnă valul de migraţie din ultimii doi ani, la unele măsuri care au fost propuse şi care au fost respinse, mai ales de statele din estul Europei, în ideea de a primi migranţi, refugiaţi din statele din vest. Gesturile Poloniei, iată, cu alegerea lui Donald Tusk la şefia Consiliului European, atitudinea Ungariei în mai multe chestiuni ce ţin de Uniunea Europeană.

George Poede: Probleme legate de migraţie sunt probleme complicate pentru întreaga Europă şi ele afectează în primul rând statele din vestul Europei care sunt atractive pentru cei care migrează în Europa tocmai datorită posibilităţilor mai mari economice pe care le au la dispoziţie.

Eu cred că pentru economia europeană valul acesta de migranţi este un val care poate aduce prosperitate unor ţări, tocmai pentru că una din problemele mari cu care confruntă Europa şi acum şi în viitor şi care este expusă în declaraţiei Comisiei asupra viitorului Europei este problema demografică.

Europa în raport cu alte zone ale lumii îşi pierde foarte mult din populaţie, scade populaţia foarte mult, se consideră că până în 2030, 2035 vom avea o pierdere cam de 50 de milioane. Ori, în dezvoltarea sustenabilă a unei regiuni în principiu, elementul demografic contează foarte mult în analiza şi strategiile de dezvoltare.

Deci cred că valul acesta afectează sau a pus probleme unor state mai puţin dezvoltate, unor state cu posibilităţi mai puţine de integrare şi asta a făcut ca şi unele din ele să fie foarte dure în legătură cu valul acesta de migranţi.

E o problemă complicată pentru Europa şi care solicită un efort deosebit pentru guvernele europene, dar nu cred că asta le-a făcut pe ele să se gândească că ”ne dezvoltăm noi altfel şi dacă estul şi centrul Europei doreşte să se angajeze atunci depinde de ei”. Viziunea aceasta a unei Europene scindate este neprofitabilă pentru Europa.

Horia Daraban: În virtutea textului adoptat la Roma, cum ar trebui să reacţioneze România, Bucureştiul? Vorbim de chestiuni de ordin pragmatic, paşi spre o integrare mai puternică, spre o integrare mai rapidă şi mă refer aici adoptarea, spre exemplu, a monedei euro sau paşi mici rezervaţi şi o atitudine foarte, foarte pragmatică?

George Poede: Cred că ceea ce contează pentru noi este să avem un grup critic de specialişti care să fie capabili să promoveze interesele României în cadrul Uniunii Europene, acesta este un aspect. Al doilea, ar trebui să ne perfecţionăm structurile guvernamentale astfel încât să putem să utilizăm toate aceste posibilităţi oferite de integrarea europeană prin acordurile pe care le-am încheiat pentru dezvoltare regională, spre exemplu, sau pentru dezvoltarea infrastructurii pentru că în ministere lipseşte această resursă.

Ea a fost iniţial pregătită, dar cred că în diversele strategii politice ale guvernelor care s-au succedat din 2007 până acum nu a existat o grijă deosebită pentru această resursă pe care noi, universităţile, o pregătim cu gândul că integrarea lor pe piaţa forţei de muncă va reprezenta un plus pentru ţara noastră.

În continuare cred că atât preşedintele, cât şi Guvernul trebuie să se situeze pe o poziţie mult mai clară în legătură cu rolul în cadrul Uniunii şi responsabilităţile României, dar şi pe o poziţie în care să folosească oportunităţile existente. Deci sunt două elemente importante: promovarea intereselor şi o atitudine activă, nu pasivă în care aştepţi să vezi ce hotărăsc alţi lideri. Adică ar trebui o discuţie permanentă la nivelul Guvernului şi Preşedinţiei, cu partenerii din Uniunea Europeană pe probleme şi proiecte punctuale astfel încât interesul ţării să fie permanent promovat şi în final realizat.

Horia Daraban: Domnule profesor, Brexit-ul intră în faza negocierilor. Londra şi Bruxelles-ul au doi ani la dispoziţie pentru a ajunge la o înţelegere. Care sunt în opinia dumneavoastră marile temeri de negociere?

George Poede: Poziţia britanică este exprimată în scrisoarea pe care primul ministru britanic Theresa May o trimite preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk.

Este o scrisoare extrem de importantă şi foarte interesantă în care sunt precizate căile pe care doreşte să le urmeze Marea Britanie; evident doreşte în primul rând un parteneriat puternic şi special cu Uniunea Europeană pentru că, chiar din al doilea aliniat al acestei scrisori, se arată că Regatul Unit doreşte să părăsească Uniunea Europeană, dar să nu părăsească Europa şi că doresc să fie parteneri, să rămână parteneri ai Uniunii Europene; dar pe de altă parte avem poziţii în cadrul Parlamentului European, elemente care vor fi discutate pe baza unei rezoluţii săptămâna viitoare în cadrul Parlamentului European, sesiunea de la Strasbourg, în care se spune că mai întâi se negociază Tratatul de retragere şi apoi urmează problema unui acord ulterior după ce se rezolvă toate problemele de ordin financiar, instituţional, juridic, între Uniune şi Marea Britanie.

În această scrisoare, Theresa May subliniază în foarte multe rînduri ideea aceasta a unui parteneriat, a unui acord. Şi iată cum doreşte să arate că va acţiona: în primul rând e vorba de o legislaţie specifică prin care să se anuleze actul Comunităţilor Europene din 1972 care pune în aplicare legea Uniunii Europene în Marea Britanie, dar, atenţie, şi acesta este argumentul în favoarea Theresei May, legislaţia europeană va fi transpusă în legislaţia Marii Britanii acolo unde este practic şi potrivit, ceea ce înseamnă ca va exista o siguranţă pentru cetăţenii din Marea Britanie şi pentru oricine din Uniunea Europeană care face afaceri cu Marea Britanie.

Sigur, asta va însemna liniştirea unor temeri exprimate deja de către cetăţenii europeni care lucrează în Marea Britanie. Şi sigur avem şi britanici care lucrează în celelalte state membre ale Uniunii şi este important ca tratamentul care este aplicat de Marea Britanie cetăţenilor europeni să fie simetric cu cel pe care-l aşteaptă de la guvernele europene în legătură cu cetăţenii britanici.

Horia Daraban: De ce credeţi că negocierile vor fi dificile? Jean Claude Junker, preşedintele Comisiei Europene, a vorbit de cele 60 de miliarde de euro.

George Poede: Da. Oettinger spunea că nu este chiar greşit să vorbim de cele 60 de miliarde. Jean Claude Junker spunea că în jur de 60 de miliarde dar trebuie făcute calcule ştiinţifice. E vorba de contribuţiile care trebuiesc vărsate în continuare la bugetul Uniunii; anul acesta Marea Britanie trebuie să verse cam 158 de miliarde, încă nu a făcut-o până acum, ceea ce crează o serie de probleme financiare, iar comisarul pentru buget Günther Oettinger arată că va trebui în viitor să se discute care să fie poziţia Uniunii în legătură cu reducerea fondurilor Uniunii.

Dificultatea este legată de pătrunderea mărfurilor britanice sau e vorba de cele patru libertăţi importante pe care Marea Britanie doreşte să le păstreze oarecum şi, în primul rând, piaţa unică şi accesul pe piaţa unică. Pentru că, în momentul în care se retrag, evident, acest acces încetează şi el va trebui să fie negociat într-un alt spirit sau, eu ştiu, poate în spiritul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Dar există şi posibilitatea ca, aşa cum se arată într-o discuţie în Camera Lorzilor de săptămâna aceasta, este şi posibilitatea ca să nu se ajungă la un acord şi dacă nu se ajunge, ce se întâmplă?

Nu s-ar întâmpla nimic decât, sigur, ar exista o serie de măsuri de retaliere; dar Phillip Hammond care este ministrul de finanţe în Guvernul britanic spune că Marea Britanie întotdeauna şi-a asumat şi şi-a plătit toate datoriile astfel încât din punctul acesta de vedere se contează pe o atitudine constructivă a negocierilor.

Horia Daraban: Spuneaţi că Bucureştiul ar trebui să fie activ în relaţia cu Bruxelles-ul, cu instituţiile europene. În cazul acesta ce interese ar trebuin să aibă Bucureştiul, sunt chestiuni de ordin economic cele privind prezenţa românilor în regat. Pe ce ar trebui să marşeze Bucureştiul în spaţiul acesta al negocierilor privind Brexit-ul?

George Poede: Ceea ce exprimă preşedintele României este un lucru extrem de important şi anume: angajamentul ţării noastre de a face în aşa fel încât negocierile să aibă în vedere protecţia drepturilor lucrătorilor români care sunt deja în Marea Britanie.

Procesul de negociere este complicat. De ce? Pentru că odată obiectivele sunt dificile, apoi interesele sunt complexe. Pe de o parte, Marea Britanie doreşte să încheie acorduri tranzitorii în perioada de discuţie de doi ani de zile, iar negociatorii europeni vorbesc despre acorduri care pot fi încheiate dar nu mai mult de trei ani de zile, să nu aibă o durabilitate mai mare de trei de ani de zile.

Dacă Marea Britanie doreşte un acord comprehensiv, ceea ce înseamnă un acord în toate domeniile cu Uniunea Europeană, acest lucru poate fi negociat după ce se termină negocierile de retragere din Uniune, evident avându-se ca per faptul că acordul se va încheia dacă se respectă plăţile care trebuiesc făcute în această perioadă de Marea Britanie.

Horia Daraban: O chestiune care probabil se va regăsi în strategia de negociere, cel puţin din punctul de vedere al Londrei: faptul că statele membre ale Uniunii au interese cu intensităţi diferite în ceea ce priveşte relaţia cu Marea Britanie şi Londra va încerca să aducă pe segmente aceste interese. Nu credeţi că va deveni o slăbiciune pentru Bruxelles în a impune anumite elemente?

George Poede: Michel Barnier care este negociatorul şef din partea Comisiei a spus foarte clar că negocierea va fi în bloc şi că nu vor fi negocieri sau acorduri bilaterale între guvernul britanic şi ţări membre ale Uniunii. Nu vor fi acceptate asemenea situaţii şi se discută şi se negociază în numele Uniunii.

Eu înţeleg, pentru că nu poţi discuta un acord global şi în acelaşi timp să închei acorduri care uneori pot submina procesul de asigurare a eficacităţii negocierii.

Horia Daraban: S-ar mai putea repeta acest scenariu, un stat membru să opteze pentru un exit pentru ieşirea din Uniunea Europeană?

George Poede: Cred că nu, pentru că lucrurile care se petrec acum în Marea Britanie dau de gândit acelor grupuri care poate avea în minte un astfel de scenariu. A rămâne în Uniune înseamnă să fii mai protejat de toate aceste ameninţări de natură economică, de natură securitară, existente în lume.

Şi apoi , Europa dacă, şi acum folosesc o expresie generală „va vorbi cu o singură voce”, asta înseamnă că rolul ei în raport cu celelalte centre de putere din lume va fi serios şi legitim şi susţinut de către statele membre, pentru că procesele de globalizare, în acelaşi timp competiţia din centrele economice de putere fac ca Europa, dacă nu rămâne unită, să piardă foarte mult din avantajele pe care în momentul de faţă le are.

Noi acum suntem în faţa unor procese în care se stabilesc mega structuri economice în lume, şi atunci, în această lume atât de complicată, discuţiile sectare de părăsire a Uniunii de către unele state sunt neavenite pentru că sunt împotriva intereselor statelor respectiv şi împotriva intereselor Uniunii ca şi o consecinţă a acestui proces.

Horia Daraban: Anul acesta au avut loc alegeri în Olanda şi a câştigat forţa care în continuare susţine Uniunea Europeană, Partidul Liberal. De asemenea, vor fi alegeri în Franţa, Marine Le Pen în discursurile sale anunţa iminenta moarte a Uniunii Europene, este a doua în preferinţe după Emmanuel Macron. Ce ar însemna o eventuală victorie a populismului pentru Uniunea Europeană?

George Poede: Să spunem că Marine Le Pen ajunge să fie aleasă preşedinte. Sigur că preşedintele are forţă, este o republică prezidenţială Franţa şi preşedintele e o parte importantă a lidership-ului francez. Nu o să se poată transpune în practică tot ce spune Marine Le Pen acum.

Nu aş vrea să asist, dar dacă se întâmplă aşa, cu siguranţă unele din atitudinile de până acum se vor schimba. De ce este totuşi complicată situaţia franceză? Pentru că globalizarea ridică probleme foarte complicate, delocalizare, transferul unor activităţi productive din firme şi companii franceze în alte ţări pentru a le face profitabile fac să crească şomajul în Franţa, interesele agricultorilor la fel sunt afectate şi acesta este bazinul electoral al lui Marine Le Pen.

În acelaşi timp, aşa cum se exprimă acum strategiile politice ale candidaţilor francezi la preşedinţie, cred că Macron va fi cel care va câştiga şi va câştiga cu ajutorul altor candidaţi, cel socialist, aşa cum s-a văzut acum doi ani la alegerile regionale din Franţa, în al doilea tur de scrutin partidele de centru dreapta s-au unit împotriva Frontului Naţional tocmai datorită mesajului politic sectar, xenofob şi uşor antieuropean.

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]PLACE_LINK_HERE[/youtube]

#FutureOfEurope – In these times of change,aware of the concerns of our citizens,we commit to the Rome Agenda: https://t.co/TsTaHhSqWT #EU27 pic.twitter.com/TKJ6MClgVP

— European Commission (@EU_Commission) April 2, 2017