(AUDIO) Trei actori și un regizor = „13”, premieră la Ateneul din Iași

Publicat de isoreanu, 20 iulie 2017, 15:09

Pe timp de vară, Iașul nu este obișnuit cu prea multe evenimente culturale, cu atât mai puțin cu premierele. Iată că Ateneul din Iași ne oferă această plăcută surpriză vineri, 21 iulie, la ora 19. Este vorba despre spectacolul 13, după un text prelucrat de Ovidiu Ivan, regizat de Ovidiu Ivan, un text care ne pune serios pe gânduri, un spectacol care ne lasă cu un zâmbet amar în colțul gurii și cu o lacrimă în gât.

Din distribuție fac parte Doru Aftanasiu, actor al Teatrului Național din Iași Vasile Alecsandri, profesor la Universitatea Națională de Arte George Enescu, Daniel Onoae și Codrin Dănilă, actori ai Ateneului. Ioana Soreanu a asistat la o repetiție, săptămâna aceasta, și a stat de vorbă cu cei patru artiști care își petrec vacanța acolo unde se simt cel mai bine: pe scenă.

Ioana Soreanu: Este vară și Iașul a intrat în letargia estivală obișnuită – neobișnuită pentru un oraș atât de mare cu teatre, operă, filarmonică și o universitate de arte. Teatrul independent, despre care am mai vorbit și promit că vom mai vorbi, este cel care ne scoate din acest leșin cultural. Iar Ateneul din Iași, care și-a creat propria trupă și își asigură o producție de evenimente, rămâne un partener de încredere al proiectelor independente. A fost conceput și un spațiu primitor, aici, o grădină de vară, unde sunt prezentate spectacolele. Pe 21 iulie – premiera spectacolului „13”. Ne întâlnim din nou cu Ovidiu Ivan, în postură de regizor și nu de actor, de această dată. După „Zaruri și cărți”, după „Undeva, aproape”, spectacole a căror regie a semnat-o, Ovidiu ne invită, de această dată, să reflectăm asupra unei teme de mare actualitate: comunicarea. Ovidiu Ivan, te rog, să ne vorbești despre acest spectacol.

Ovidiu Ivan: De pe vremea când lucram la „Zaruri și cărți” cu George Enescu, text pe care l-am luat dintr-o culegere pe care o primise de la un prieten din Canada, uitându-mă peste celelalte texte din acel volum, am găsit un fragmențel de câteva pagini, patru pagini cred că avea, și mi s-a părut foarte haioasă ideea. Nu bine scrisă, era o idee interesantă, nu bine scrisă, cumva… se simțea o oarecare chinuială de a fi haios. Ideea mi-a plăcut foarte mult și am preluat-o, am dezvoltat-o, anul acesta, la Facultatea de Regie, am avut un examen cu tema teatru contemporan și-am luat acel fragment, l-am dezvoltat și am făcut proba, cumva, ca să spun, la public, în fața profesorilor și a funcționat un concept ușor, o structură ușor diferită față de structura cu care sunt obișnuiți spectatorii în mod normal, și văzând că funcționează, am zis că ar fi o ocazie foarte bună, cu atât mai mult cu cât pe timpul verii, de obicei, murim de plictiseală, la modul cel mai serios, murim de plictiseală, am zis, numai bine putem să ne umplem timpul lucrând la un spectacol. Conducerea Ateneului a fost entuziasmată de propunere, cu atât mai bine, ar fi și prima premieră a Ateneului, ca stagiune estivală, și ne-am apucat de treabă cu entuziasm, am luat și-am dezvoltat mai departe, în proporții mari, textul îmi aparține, am foarte mari emoții din acest punct de vedere. Pe dramatizări sau lucru pe text, am mai lucrat, dar să dezvolt un text aproape de la zero, mai puțin.

Ioana Soreanu: Care este ideea textului?

Ovidiu Ivan: Un tată și un fiu la prima bere. Cert e că tatăl, cu munca, fiul, cu studiile, s-au cam îndepărtat, au început să se dezvolte, cumva, pe linii diferite, separate. Și, practic, această întâlnire la prima bere, e un fel de a le face cunoștință cu celălalt, încercarea de a restabili sau repune pe picioare o punte de comunicare. Acum, ce sorți de izbândă sunt față de acest proces, o să vedem, o să vedem. Cred că e o comedie, cred, cred că e o comedie, nu știu dacă e o comedie în adevăratul sens al termenului pentru că mai este un detaliu, teatrul trebuie să și deranjeze… puțin… trebuie să și deranjeze, dincolo de relaxarea pe care ar putea să o aducă o comedie, la un moment dat, trebuie să ridice și niște semne de întrebare, un oarecare disconfort să producă acolo. Că empatizezi mai mult sau mai puțin cu situația, un disconfort, cred că trebuie să fie acolo.

Ioana Soreanu: Cine este tatăl? Tatăl este Doru Aftanasiu, un actor binecunoscut publicului ieșean. De ce ai acceptat să participi la acest proiect, Doru?

Doru Aftanasiu: Mi-a plăcut proiectul, simplu, e provocare. Îmi plac provocările în teatru, e inedit, e un exercițiu de actorie, un bun exercițiu de actorie, și am zis, hai să încercăm! Marea provocare nu era numai textul, era și faptul că voi juca în regia lui Ovidiu Ivan. Îl știu pe Ovidiu de… câți ani? Aoleu, câți ani au trecut! Chiar și el a îmbătrânit, nu numai eu. Da, paisprezece ani. Deci, în paișpe ani… îl știu de când era un puști în liceu, eu eram un tip de la Teatru cu fițe de profesor pe la… pe la Octav Băncilă (n.r. Colegiul Național de Arte din Iași), mă dădeam artist pe-acolo, pedagog… Și-am zis, de ce nu? E o provocare. Joci regizat de acel fost puștiulică… Ovidiu e aici și-ar trebui să nu fie aici când zic chestia asta. Am să te rog, du-te mai încolo… hai, hai, hai, hai, mergi, mergi, mergi, mergi! Cum mă așteptam: SUPERB!

Ioana Soreanu: Înțeleg că ați comunicat foarte bine. Fiul, Daniel Onoae, un tânăr actor. Cum te raportezi la rolul din 13?

Daniel Onoae: Nu am mai jucat niciodată un astfel de personaj. Am avut o tentativă în regia lui Cristi Avram, „Over the Rainbow”, a fost un travesti. Inițial, când mi-a povestit de ce-ar fi vorba în piesă (n.r. Ovidiu Ivan), mă gândeam că vrea să ne ducem direct în zona aceea de homosexualitate, gay, și m-am speriat un pic…

Ioana Soreanu: Joci un rol de compoziție, să-nțeleg.

Daniel Onoae: Asta vroiam să zic, că nu e chiar compoziție. Adică, nu mergem strict în zona aceea. Suntem doi oameni normali, care pentru prima dată, cum a zis și Ovidiu, eu cu tata stăm la o bere, să vorbim.

Ioana Soreanu: Și, am ajuns și la Codrin Dănilă, un actor tânăr care joacă mult, foarte mult, de curând a obținut premiul pentru cel mai bun actor în spectacolul „Cerere în căsătorie”, de Cehov, la un festival în Ucraina. Ce provocări noi ai întâlnit în rolul din „13”?

Codrin Dănilă: Cu Ovidiu mă știu de ceva timp, suntem colegi la trupa de teatru IDIOT, și știu că are un cap foarte bun de regizor, și m-am bucurat foarte mult că s-a gândit și la mine pentru acest proiect. E drept, rolul meu nu este unul atât de important, un rol de suport, și e provocator să iau parte la acest proiect și să văd un tânăr regizor cu doi actori foarte, foarte, foarte talentați, și cum se încheagă lucrurile, într-adevăr… asta este… cred că e cea mai frumoasă parte, partea de creație, cum… cum se nasc lucrurile și cum apare chimia asta care te răscolește. Sunt foarte fericit că fac parte din acest proiect, mai ales că joc cu colegul meu de la Ateneul din Iași, Daniel Onoae, și cu Doru Aftanasiu, l-am aplaudat în foarte multe spectacole și-acum, iată că și vorbim pe scenă.

Ioana Soreanu: E un vis împlinit al tău.

Codrin Dănilă: Este, să știi, este, așa este.

Ioana Soreanu: Detalii mai multe nu vă oferim despre spectacolul „13”. Este vorba despre comunicare, comunicare întrre tată și fiu. Mai multe aflați vineri, 21 iulie, la ora 19,00 în grădina de vară a Ateneului din Iași. Regia Ovidiu Ivan. În distribuție, Doru Aftanasiu, Codrin Danilă și Daniel Onoae.

Ovidiu Ivan: Vă așteptăm cu foarte mare drag, sperăm să vă placă acest spectacol cel puțin cât ne-a plăcut și nouă.

(Radio Iaşi/ FOTO Radio Iaşi şi Facebook)