Secretarul de stat, Ionel Oprea: „Spitalul (n.r. Judeţean de Urgenţă Suceava) nu a avut un plan de avertizare” – INTERVIU

Publicat de isoreanu, 2 mai 2020, 18:41

Conducerea Spitalului Judeţean Suceava a fost preluată de o nouă echipă, civilă, alcătuită din neurochirurgul Anatolii Buzdugan, în calitate de manager, chirurgul Valeriu Gavrilovici-director medical și asistenta Geanina Gorescu-director de îngrijiri.

O echipă de medici militari a condus spitalul începând de la două aprilie, când unitatea a devenit focar Covid 19.

Luni, va fi înaintat un raport oficial în care va fi identificată sursa focarului din Spitalul de la Suceava. În funcție de concluziile acestui raport, Ministerul Sănătății va lua o decizie privind responsabilii și eventualele sancțiuni care vor fi aplicate, a spus ministrul Nelu Tătaru.

Secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Ionel Oprea, s-a aflat în frutea echipei militare şi a vorbit, într-un interviu realizat de Ioana Soreanu, despre cauzele care au dus la situaţia gravă de la spitalul sucevean.

Ioana Soreanu: Aţi preluat conducerea Spitalului Judeţean de Urgenţă Suceava când se afla într-o situaţie foarte neplăcută, acest spital a devenit focar Covid. Mai exact, ce-aţi găsit la Spitalul din Suceava atunci când aţi preluat conducerea?

Ionel Oprea: Ca să fiu înţeles, ar trebui să abordăm aşa… sistematic pentru că aşa am făcut şi analiza iniţială. În primul rând, pe lângă această situaţie nedorită de focar epidemic, deci, un spital declarat ca focar epidemic este ceva inedit, cel puţin, până acum a fost. În prmul rând, la nivelul conducerii şi a lanţului de coordonare. Deci, era o navă aflată în derivă, conducerea legală, Comitetul Director în frunte cu managerul, nu mai funcţiona pentru că managerul fusese suspendat, iar directorul medical şi directorul de îngrijiri erau în incapacitate de a lucra prin faptul că erau infectaţi, erau bolnavi, deci, la nivel de conducere, era un gol, un hiatus, iar la nivelul lanţului de coordonare, şefii de secţie, foarte mulţi, erau bolnavi sau lipseau din spital. De aceea s-a luat hotărârea, la nivelul Ministerului Sănătăţii împreună cu Ministerul Apărării, să aducă aici o echipă de conducere care să ocupe acest gol care, bineînţeles, era condiţionat obiectiv, dar care trebuia înlocuit cumva. Prima dată, am şi… după analiza de câteva zile, am şi început proiectul nostru de reoperaţionalizare a Spitalului Judeţean Suceava printr-o adunare extraordinară a Consiliului Medical. Adică, am adunat toţi şefii din segmentul medical, toţi şefii de secţie, de compartimente, de laboratoare, pentru a stabili nişte lucruri care, deja, se produseseră. Şi, mă refer la faptul că spitalul nu mai lucra în condiţiile în care fusese acreditat, nu mai lucra în condiţiile în care îşi contractaseră serviciile în contractul cu Casa de Asigurări. Deci, avea altfel de program şi, aici, trebuia să aprobe un nou program de funcţionare faţă de cel care fusese anterior crizei. De asemenea, era o nouă realitate: toate secţiile chirurgicale şi cele medicale fuseseră aglutinate în două structuri care, la rândul lor, aveau sector Covid şi sector non-Covid. Deci, această stare de lucruri neexistând într-un plan anterior de funcţionare a trebuit să fie analizată, avizată în Consiliul Medical şi după aceea, a trebuit să adăugăm modificările respective, circuite şi proceduri operaţionale, specifice noii situaţii, pe care le-am comunicat la Consiliul Judeţean, proprietaru spitalului. La nivelul spitalului, atunci, din punct de vedere al resursei umane, lucrau doat 10-15% din cei o mie cinci sute şi ceva de angajaţi. Majoritatea erau bolnavi, erau în carantină, erau în izolare, erau în imposibilitatea de a participa, alţii erau speriaţi, de fapt, toţi erau speriaţi, iar cei care erau la serviciu erau foarte obosiţi pentru că asigurau de zile întregi un sector foarte mare. Am avut şi nopţi în care o singură asistentă a asigurat o sută de pacienţi ceea ce este un lucru inexigibil. Pentru a fi asigurat un asemenea sector, este nevoie de mai multe cadre medicale, de personal de suport, auxiliar şi vă daţi seama că a fost o mare încercare pentru oamenii aceştia pentru a asigura, zile şi nopţi în şir, o astfel de situaţie. Numărul de pacienţi era de şase sute şi, până în şapte sute, deci, un număr destul de mare care, din fericire, încet, încet, prin externări, prin faptul că au trecut prin acel ciclu de boală de paisprezece zile, fiind testaţi, s-au negativat, am putut să îi ducem către patru sute în săptămâna aceasta de după Paşti, patru sute şi ceva de cazuri. În ceea ce priveşte Terapia Intensivă, era grevată de o încărcare foarte mare de cazuri, nu avea o capacitate organizatorică foarte bună pentru că mulţi colegi de-acolo, fiind în zona cea mai încercată, foarte mulţi erau bolnavi. Nu participau decât doi sau trei medici, cel mult. Şi, erau cazuri grele, capacitatea de ventilaţie încă nu era la nivelul la care am adus-o acum. Iar din punct de vedere logistic, un alt domeniu de preocupare, agăsit, totuşi, o situaţie îmbucurătoare. Deci, spitalul avea mijloace de protecţie, avea asigurare materială arhisuficientă, dar care, datorită lipsei de personal, nu era în întregime înregistrată în contabilitate. Mă refer la numeroasele şi, trebuie să subliniez numeroasele, donaţii generoase dinpartea locuitorilor Sucevei. Pentru că trebuie să vă precizez, plecăm impresionaţi de-aici de generozitatea acestor oameni, foarte mulţi care veneau, pur şi simplu, ne-asaltau: “ce să vă dăm?”, “ce doriţi?”, “vă dăm totul”, deci, şi ce nu aveam nevoie. Şi, asta de când am venit şi până acum, când plecăm. De aceea, asigurarea spitalului este arhisuficientă pentru a evolua în următoarele luni. Bun, revenim. Am avut o mare problemă cu identificarea resursei umane, a dispersiei acesteia. Cine e în concediu, cine e în spital, cine este bolnav, cine este în serviciu, cine e în autoizolare, cine lipseşte nejustificat? Am găsit foarte puţini lucrători. Şeful de-aici, de-atunci, nu a vrut să se implice, până la urmă, şi-a depus demisia sau a plecat şi a trebuit să aducem un coleg care răspunde de resursa umană de la Spitalul Militar Sibiu, tânăr, foarte capabil, bine instruit. A reuşit, într-o săptămână, cu ajutorul asistentelor şefe care au lucrat în sector şi care erau în serviciu, încet, încet, am putut să ne facem o imagine exactă asupra situaţiei întregului personal, care sunt resursele pe care putem să le aducem în serviciu încât să asigurăm mai bine serviciul, să stabilizăm situaţia. Aceasta a fost o mare problemă. Apoi, au mai fost unele evenimente pe care, din păcate, le-am aflat din presă sau din mass media, pe care verificându-le la locul faptei, foarte multe s-au adeverit. Aşa… aşa erau. Chiar şi situaţia aceea cu salvările care aşteptau. Oamenii de-acolo, din păcate, şi sunt trist să recunosc acest lucru, s-a confirmat situaţia de-acolo pe care am şi… am şi schimbat-o imediat. Incalificabil!

Ioana Soreanu: Care a fost motivul pentru care ambulanţele aşteptau atâta timp şi nu erau primiţi bolnavii în spital? Pentru că, într-adevăr, este incredibil şi nu înţeleg care poate fi justificarea.

Ionel Oprea: Au fost mai multe cauze care nu justifică, dar explică ceea ce s-a întâmplat. În primul rând, activitatea de la UPU nu era bine planificată. După aceea, printr-o simplă dispoziţie, de a se nota fiecare salvare care vine şi câte minute staţionează aici în spital, s-a rezolvat imediat, încât, acum, stau maxim zece, cincisprezece minute. Maxim. Era şi o organizare a circuitului în care pacientul era dus să fie investigat imagistic, am înlăturat şi acel lucru, staţionau foarte mult în mod nejustificat şi, de asemenea, mai erau şi uniii colegi care nu erau obişnuiţi să lucreze disciplinat sau lucrau inadecvat, ca să spunem, în mod real care a fost situaţia. De aceea, am putut să schimbăm prin dispoziţii corespunzătoare şi acum, nu mai se regăseşte această situaţie. Vă daţi seama că resursa aceasta de transport medicalizat este destul de limitată şi, mai ales într-o situaţie dintr-aceasta epidemică în care un număr imens de solicitări… era foarte greu pentru colegii de la Salvare să poată să facă faţă. Blocarea unor mijloace de transport, unor capacităţi de transport este, de departe, inacceptabilă. Aşa că s-a revenit asupra acestei situaţii şi am reuşit s-o rezolvăm. Bineînţeles că şi personalul de acolo, care făcea faţă cu greu solicitărilor fiind şi obosiţi şi mult necorespunzător ca număr, a avut justificările sale. Dar, încet, încet, cu readmisia unei părţi a personalului care a revenit din concediu medical… Deci, am început testarea şi am avut posibilitatea să demonstrăm cine este sănătos şi apt de a lucra şi cine încă îşi face titlu de boală sau de convalescenţă sau este în carantină, e în izolare pentru că fusese contact. Din o mie cinci sute de angajaţi ai spitalului, o mie sunt testaţi negativ, deci, pot participa la ei în serviciu, şi, în plus, putem să realizăm o planificare exactă nu numai a sectoarelor care funcţionează acum, pentru că acum, avem aproape şase sute de bolnavi, cinci sute şi ceva Covid, dar avem un proiect de operaţionalizare în trepte a spitalului în funcţie de solicitări. E vorba de asigurarea asistenţei medicale în caz de atingere a vârfului epidemie, a PEK-ului. Însă, din fericire, estimările pesimiste nu s-au adeverit, atunci era vorba de o asigurare la nivel de două mii de pacienţi, cele optimiste la nivel de şapte sute-opt sute de pacienţi, se pare că vor fi cele care vor fi, în mod real, aplicate spitalului.

Ioana Soreanu: Au fost medici, cadre medicale, care au dorit să intre în concediu pe această perioadă sau, dacă am înţeles bine, chiar au înaintat demisia. Care au fost motivele invocate?

Ionel Oprea: Au fost foarte multe motive invocate. Fiecare avea motivul sau motivele lui. Însă, vă daţi seama că aceste lucruri nu se pot rezolva eficient decât cu ajutorul unei comisii în care participa automat asistentul şef sau directorul de îngrijiri, medicul de medicina muncii, juristul, reprezentantul sindical, deci, foarte mulţi care au analizat fiecare situaţie şi care au respins majoritatea solicitărilor, cele care nu erau întemeiate. Dar, să ştiţi că au fost şi colegi care veneau la serviciu cu nişte comorbidităţi înfiorătoare, unele de natură oncologică şi, totuşi, aceşti oameni au muncit, ani la rând, târând această povară la serviciu, forţându-se, cu o sănătate precară şi care, acum, în aceste situaţii, cred că este inacceptabil, nici nu se discută, nu putem să le punem viaţa în pericol. Şi, bineînţeles, acei colegi fie au lucrat pe sector de non-Covid, fie li s-a dat concediu medical de către medicul de medicina muncii, depinde ce a recomandat comisia. E uşor de înţeles acest lucru…

Ioana Soreanu: Cu siguranţă.

Ionel Oprea: Iar, pe de altă parte, nu vă supăraţi, erau speriaţi. Nu, nu, nu au avut o consolare sau o susţinere. Echipa era destrămată din punctul ăsta de vedere, al coeziunii de echipă. Ei, toate aceste cauze au determinat comportamente care par, uneori, sau chiar sunt surprinzătoare, dar care, încet, încet, au fost remediate, reabilitate şi, încet, încet, acum, personalul revine. Spitalul, practic, este operaţionalizat şi cred că va face faţă fără niciun fel de problemă. Dispune de programe, planificări foarte clare, proiecte – cum trebuie să reacţioneze în funcţie de situaţie, are dotare deosebită. Spitalul are, acum, un potenţial, numai pe Terapie Intensivă, de patruzeci şi două de unităţi de ventilaţie şi peste patruzeci şi cinci de paturi de terapie intensivă, are proiectate clar spaţiile care vor servi ca extensie ATI în cazul în care va fi o solicitare foarte mare, cu toate că eu… după părerea mea, e foarte puţin probabil să mai apară. Oferta de oxigen medical a spitalului s-a triplat, pur şi simplu. Acum, conform planului de asigurare a nivelului de asistenţă medicală corespunzător cerinţelor de-aici din zonă, până pe 31 decembrie, am făcut un plan şi, bineînţeles, în acest plan de activitate a spitalului în condiţiile acestea epidemice care vor dura sigur în acest an, s-au luat măsuri pentru a transforma spitalul vechi, unde Secţia de Infecţioase trebuie să funcţioneze în mod constant şi cu resurse deosebite, s-a hotărât să se facă un pavilion de terapie intensivă, dotat cu laborator, cu imagistică, cu filtru special pentru pacienţi, încât, Spitalul de Infecţioase să devină un tampon eficient pentru spitalul cel nou, care trebuie să asigure urgenţele, să zic aşa, în special, non-Covid, cu toate că se va menţine vigilenţa antiepidemică. Şi anume, circuitul sectorul Covid va fi deschis până la sfârşitul anului pentru că ne vom mai confrunta cu toate tipurile de urgenţe care pot fi şi infectate Covid. Şi, de aceea, trebuie păstrate toate măsurile acestea şi de protecţie specifică raportate la fiecare sector, de asemenea, circuitele specifice şi trebuie să fim atenţi în a trata toate cazurile noi, iniţial, ca şi cum ar fi infectate pentru a ne putea proteja eficient. De asemenea, tot în acest plan, spitalul va asigura două structuri la nivelul accesului în spital pentru fiecare circuit, Covid sau non-Covid, două garderobe foarte extinse, cu filtre, cu duşuri, cu toalete, cu tot ce trebuie, încât, tot personalul spitalului intră, se echipează în ţinute de protecţie care va fi ordonată atunci, intră pe circuit, merge în activitate şi după care, când se retrage, se dezechipează, trece prin sectorul cu duşuri şi după aceea, se echipează pentru oraş. Toate acestea se vor face, probabil, în două luni, două luni jumate, maxim trei, încât, cred că la sfârşitul lunii iulie, Spitalul Judeţean Suceava să fie dotat cu toate capacităţile care să-l protejeze pentru o evoluţie neplăcută ca cea din care am ieşit.

Ioana Soreanu: Spitalul Judeţean Suceava, spuneaţi că, avea dotările necesare, de altfel, este un spital nou. Care a fost problema acolo, de management?

Ionel Oprea: Nu, nu, nu avea toate dotările. Dotările suficiente pentru o protecţie a unui spital judeţean de urgenţă de acest nivel şi care are şi un nivel de solicitare foarte ridicat, de adresabilitate foarte ridicat, deci, acum, îi vor fi asigurate structurile acelea care îl vor proteja. Dar, spitalul nu a avut un plan de avertizare. Planul acesta de avertizare trebuia spus: scenariile, deci, foarte clare cu care se vor confrunta colegii de aici şi în secţia de UPU şi în alte secţii, de terapie intensivă, de investigaţii, şi-aşa mai departe. Trebuia un plan de avertizare care…

Ioana Soreanu: Şi cine ar fi trebuit să facă, să elaboreze acest plan?

Ionel Oprea: Păi, orice spital trebuie să aibă un epidemiolog. Da? De asemenea, în baza acestui plan de avertizare, conducerea, Comitetul Director, managerul trebuie să elaboreze un plan de reacţie. Cum se redimensionează activitatea spitalului, a structurilor sale, pentru a face faţă noilor solicitări. Şi, acest plan trebuia, neapărat, avizat în Consiliul Medical şi pus în practică din momentul în care preşedintele României a decretat starea de urgenţă. Concret, v-am spus, s-a trecut în practică la o nouă situaţie care, nu ştiu, ori a hotărât-o cineva, n-am putut să identific sau, pur şi simplu, şefii de secţie au decis în dinamică să se adapteze la condiţiile de-atunci, tensionante, însă, am găsit, v-am spus, un sector Covid şi un sector non-Covid. Deci, era cu totul altceva decât îşi contractaseră serviciile cu Casa, altceva decât structura care fusese acreditată de ANMCS. Aceste lucruri au lipsit, dar sunt convins că nu au lipsit numai Spitalului Judeţean Suceava, au lipsit poate la mai multe spitale din ţară, de acest nivel şi, de-acum încolo, lecţiile învăţate, poate, ne vor pune la adăpost de astfel de situaţii. O structură de asemenea amploare şi complexitate nu poate reacţiona la un ordin al unui manager. Este nevoie de un întreg plan complex care să fie bine pliat pe necesităţile impuse de situaţia de fapt şi care trebuie analizat în Consiliul Medical de către toate structurile care vor pune în aplicare acest plan avizat legal după care trebuie pus în aplicare fără compromisuri. Deci, nivelul de disciplină trebuie să fie unul corespunzător. Aici, poate, oamenii, dacă a fost disoluţia conducerii, a comenzii, fiecare a reacţionat spontan, poate instinctual, poate mai puţin, să zic, adecvat. Unii, pur şi simplu, au fugit din spital de teamă să nu se îmbolnăvească. Trebuie să îi înţelegem pe toţi. Este o experienţă din care să învăţăm, nu cred că e cazul să condamnăm. Să ne punem noi în acea situaţie şi nu ştiu dacă o să putem să ne imaginăm sau să trăim, eminamente, o asemenea stare de tensiune care, probabil, că a fost aici. Trebuie să înţelegem aceste lucruri, însă, trebuie, din această experienţă, să stabilim clar: lucrurile care pot fi prevăzute trebuie planificate corect, adecvat, aduse la cunoştinţa personalului şi toată echipa să fie antrenată. Trebuie antrenată măcar printr-un exerciţiu, două exerciţii care să simuleze situaţia de fapt, să vedem cum reacţionează. Fără să-ţi faci un plan pentru a rezolva o situaţie complexă, nu poţi să asiguri nici planul de control, cel care trebuie să vină să certifice nivelul pe care structura îl atinge într-o asemenea, eventuală, solicitare. În planul de control, stabileşti şi standardul, nivelul l-a care îţi propui să rezolvi, să răspunzi şi trebuie să-l asiguri logistic. Activitatea medicală fără logistică medicală se duce către zero. Trebuie să asiguri orice din punct de vedere material, uman, dar trebuie planificare, planificare medical, planificare logistică, amândouă să meargă în acelaşi punct, la standardul pe care ţi-ai propus să asiguri acea reacţie.

Ioana Soreanu: Cui predaţi conducerea Spitalului Judeţean Suceava?

Ionel Oprea: Echipa militară predă conducerea Spitalului Judeţean Suceava celor pe care Consiliul Medical i-a ales. I-a ales în mod democratic, prin vot no name. Şefii structurilor medicale, Consiliul Medical, au avut posibilitatea, le-am şi propus, să aleagă, în mod democratic, fiecare şef al unei structuri medicale a avut un bilet cu un număr, fără nume, cu trei puncte la care trebuia să scrie numele unui coleg: manager, director medical şi director de îngrijiri. Deci, nu pot să spun cine, ce a ales, dar le-am spus: aveţi două maniere pe care le puteţi aborda, puteţi să-i alegeţi pe cei mai merituoşi, pe cei pe care îi consideraţi cei mai de încredere, cei mai capabili să vă conducă sau puteţi să îi alegeţi pe cei mai vocali. Şi, i-au ales pe cei mai merituoşi, oameni demni de toată încrederea, capabili, care, sunt convins, vor duce la îndeplinire speranţele tuturor membrilor acestei echipe, dar şi ale sucevenilor. Sunt oameni demni de tot respectul din toate punctele de vedere.

(Radio Iaşi/ Foto – captură video)