#StareaEducației: (INTERVIU) Cornelia Fiscutean, profesor de geografie la Colegiul Național Iași: “Proiectele Erasmus dezvoltă adevărate competențe de colaborare, de rezolvare de probleme, de gândire critică. Găsirea de soluții pentru o anumită situație reprezintă o competență esențială în această societate a cărei principală constantă este schimbarea.”

Publicat de Andreea Drilea, 1 decembrie 2023, 09:48

Colegiul Național din Iași a fost implicat într-unul dintre cele mai importante proiecte Erasmus+ la nivel național, asta dacă ne raportăm la finanțarea acordată de Uniunea Europeană. Inițiativa Climate Action Start Local Level, care în traducere înseamnă ”acțiunile climatice încep de la nivel local”, a obținut un grant în valoare de 250 de mii de euro și a reunit, la Iași, 60 de elevi și profesori din România și din mai multe țări. Timp de o săptămână (20-24 noiembrie 2023) au avut loc dezbateri, conferințe, workshop-uri pe teme ce țin de schimbările climatice.

Coordonatorul acestui important proiect este doamna Cornelia Fiscutean, profesor de geografie la Colegiul Național din Iași, invitata colegei noastre Andreea Daraban.

Andreea Daraban: Ce presupune proiectul Erasmus+, acțiunile climatice încep de la nivel local și care este anvergura acestuia în context național?

Cornelia Fiscutean: Aș începe cu anvergura. A fost selectat din 160 de proiecte, de fapt, au fost selectate 20, iar al nostru a fost pe locul trei în țară. E într-adevăr de mare complexitate. Constă în activități care să ne zdruncine puțin, să ne zgâlțâie, să conștientizăm că încălzirea globală nu e undeva la Polul Nord, la Polul Sud, nu e doar despre pinguini și urși polari, e despre noi. În vara asta au fost 40°C, cea mai caldă din istorie, cea mai fierbinte. După o vară care a fost deja cea mai fierbinte, nu știm ce va urma, dacă noi stăm cu mâinile în sân.

Andreea Daraban: Așadar trebuie să ne implicăm cu toții, de la cel mai jos nivel până la decidenții noștri.

Cornelia Fiscutean: De aici am și pornit ideea proiectului, pentru că am văzut că la nivel superior se fac puține lucruri, se întâlnesc la tot felul de summit-uri, sunt tot felul de manifestări, proteste Green Peace, însă nu se văd consecințe. Cred că trebuie să mergem de la nivel inferior, să zicem, de la nivelul omului simplu, să schimbăm mentalitatea. Și eu cred că în această săptămână am reușit. Eu însămi m-am schimbat într-o săptămână cu acești tineri în jurul meu, am învățat și eu de la ei și dacă la începutul proiectului vorbeam despre “Ce face Planeta pentru mine, ce fac eu pentru Planetă în schimb?”, la finalul săptămânii s-a schimbat întrebarea: ”Ce facem noi pentru Planetă?” pentru că, fiecare, de unul singur, e mai greu, dar unde-s mulți puterea crește.

Andreea Daraban: Povestiți-ne puțin cum a fost această competiție de alegere a proiectului. Înțeleg că a fost destul de strânsă.

Cornelia Fiscutean: Competiția practic stă în propunerile acestea. Aplică fiecare cu o anumită idee, pe anumite priorități ale Uniunii Europene și anul acesta, mediul, e una dintre priorități, cum este și normal.  Se depune un dosar în care sunt completate câmpuri, în care trebuie să arăți clar ce vei face cu acei bani prin activități, cum se vor atinge obiectivele și practic ce produse finale vor rezulta în urma muncii partenerilor.

Andreea Daraban: Dumneavoastră sunteți coordonatorul acestui proiect, ați adunat în cadrul acestuia elevi și profesori din mai multe țări. Câți participanți au fost?

Cornelia Fiscutean: E vorba de încă cinci parteneri, deci suntem șase țări. În afară de România, participă la acest proiect Turcia, Grecia, Italia, Lituania și Letonia. Am ales țări nu prea depărtate. Am fi avut, de exemplu, partener din Tenerife, dar ne-am gândit să-l facem cât mai verde, să nu poluăm cu transportul cu avionul. Am ales acești parteneri, care au și puncte comune. Au mai derulat activități în acest sens, al sustenabilității, al protecției mediului și fiecare vine cu propria sa experiență, facem și un schimb de bune practici.

Andreea Daraban: La Iași, a fost o primă etapă a proiectului. În ce au constat aceste activități, care s-au derulat timp de o săptămână la Iași?

Cornelia Fiscutean: A fost o primă etapă, o primă întâlnire transnațională. Vor urma încă cinci, în fiecare dintre țările partenere. Rolul nostru a fost foarte complex pentru că a trebuit să oferim și un model celorlalți, a trebuit să ridicăm standardele. Am organizat activități care să vină în sprijinul obiectivului nostru principal de conștientizare a problematicii mediului și de creștere a gradului de implicare. Practic, trebuie să ne suflecăm mânecile și să trecem la acțiune. Așadar, după o scurtă prezentare a școlii, a orașului, unde am avut parte și de o primire foarte călduroasă a domnului primar la Palatul Roznovanu, am trecut la activitățile propriu-zise. Am avut o conferință pe tema Media Literacy, a educației pentru media, pentru că avem o problemă, suntem păcăliți de reclame, de fake news-uri și era nevoie de așa ceva. Copiii chiar au fost foarte impresionați de această conferință și lucrările au fost de înaltă ținută. A fost o masă rotundă în care am invitat-o pe doamna profesor universitar doctor, Ștefania Bejan, și a fost moderator al acestei mese rotunde pe tema manipulării media, după care, după-amiază, am trecut la niște ateliere de upcycling. Am transformat lucruri cărora nu le mai acordăm de multe ori importanță, pe care chiar le aruncăm la gunoi, crescând volumul deșeurilor. Am transformat anumite tricouri în covorașe, după ce le-am tăiat, din experiența bunicilor în acele șuvițe numite cândva ”coade”, am făcut păpuși din resturi de textile, din tot felul de hăinuțe, tot după principiile după care se ghidau bunicii când nu aveau alte resurse. Am făcut sacoșe, genți din blugi, tot felul de metode am aplicat ca să oferim o a doua viață lucrurilor. Upcycling înseamnă să transform gunoiul în tezaur, în comoară, chiar. Copiii chiar au fost foarte încântați de ce au obținut. Am dat personalitate unor hăinuțe, reparându-le practic.

Andreea Daraban: Ce urmează în cadrul acestui proiect? S-a finalizat această primă etapă la Iași, cu succes.

Cornelia Fiscutean: Vom merge în Grecia, toate aceste țări partenere prin reprezentanți, într-un sat cu încărcătură istorică, lângă litoralul Mării Ionice, unde vom confecționa jucării din lemn de pe plajă. Știți că are o patină anume acel lemn, are un farmec și vom face din el vaporașe și tot felul de jucării. Vom face creme din ulei de măsline și vom vedea cum se făcea săpunul pe vremea bunicilor, pentru că unul dintre produsele finale ale proiectului este o carte, Redescoperim trecutul pentru un viitor sustenabil și vom aduna în acest volum astfel de rețete. Din România promovăm săpunul fabricat la rece, acel săpun de casă pe care îl făceau străbunicii noștri în curte. Vom și explica din punct de vedere chimic ce se întâmplă când se întâlnește o bază cu un acid și vom avea o astfel de carte. V-am dat doar un exemplu și apropo de explicații chimice, în cadrul activităților desfășurate la Iași, am avut și un experiment foarte interesant. Un elev olimpic de la noi, Andrei Ioniță, a demonstrat efectul creșterii ponderii dioxidului de carbon în atmosferă și a și explicat pe tablă reacțiile care au loc. Copiii au văzut cu ochii lor cum crește volumul și ponderea acestui gaz și apoi le-am explicat consecințele pe care le simțim și le vom simți din ce în ce mai grav.

Andreea Daraban: Următorul pas în acest proiect este o deplasare în Grecia. Când va avea loc?

Cornelia Fisuctean: La sfârșitul lunii martie 2024. După care urmează, în mai, o deplasare în Lituania. În Turcia va fi o întâlnire transnațională în septembrie, urmând una în 2025 în Letonia și alta în Italia, tot la finalul anului școlar 2025.

Andreea Daraban: La finalul acestui proiect, care vor fi rezultatele concrete, în afară de această carte despre care vorbeați.

Cornelia Fiscutean: Vom avea și un ghid cu 30 de modele de activități outdoor, care ne vor fi de folos și în Săptămâna Verde. Multă lume încă nu reușește să-și găsească cele mai potrivite activități, un ghid în care vom pune jocuri. De exemplu, cum am propus noi aici, la Iași, un joc care se numește topirea ghețarilor, în care pinguinii sunt puși în situația de a se deplasa foarte rapid prin Oceanul în care plutesc blocuri de gheață, care la randul lor stau să se topească. Și asta tocmai pentru a conștientiza copiii că ceasul ticăie, că nu avem foarte mult timp. A fost și un concurs de echipă, cumva un joc de echipă, s-au distrat foarte mult, dar la final zâmbetul s-a transformat în ceva mai serios. Au conștientizat că asta, de fapt, se întâmplă în realitate. Noi doar ne-am chinuit așa să ne sprijinim pe niște cartoane care simbolizau acele blocuri de gheață, să ajungem la un iceberg care parcă se îndepărta. Și bineînțeles că am ajuns la concluzii foarte importante după jocuri. E mai ușor să empatizezi cu pinguinul în acest mod.

Andreea Daraban: Cât de importante sunt aceste mobilități ale elevilor și profesorilor în cadrul proiectelor europene?

Cornelia Fiscutean: Foarte valoroase. Cred că asta m-a și îndemnat, mi-a dat și forță. Pentru că un proiect de acest fel este foarte cronofag, foarte energofag. Dar, știind cât sunt de valoroase experiențele acestea, ca de altfel toate experiențele extracurriculare, extrașcolare ale copiilor, pe care eu le fac cu mare drag, când văd satisfacția de pe chipul lor și când văd copii fericiți, este un aport foarte important. Ei învață jucându-se, de fapt, distrându-se.  Și rămân cu o concluzie mult mai clară pe termen lung. Ei înșiși ajung să se inspire din astfel de metode și să promoveze și să le ofere colegilor astfel de jocuri. Pe lângă faptul că se dezvoltă adevărate competențe, competențe atât soft, cât și hard, competențe de colaborare, de cooperare, de rezolvare de probleme, de gândire critică și cred că au nevoie de astfel de lucruri. Cel mai valoros mi s-a părut, chiar acum am conștientizat cu ocazia acestei întâlniri transnaționale, copiii s-au adaptat. Deci m-au impresionat cum nu se plângeau că sunt probleme. Îmi spuneau ce soluții au găsit la probleme, direct, și asta mi s-a părut foarte valoros. Cred că e o competență foarte necesară în această societate a cărei  principală constantă este schimbarea. Trebuie să ne adaptăm, să fim flexibili, altfel nu vom supraviețui. Așa s-a întâmplat cu dinozaurii, erau ei inteligenți, puternici, dar dacă nu au știut să se adapteze, au dispărut.

Andreea Daraban: O experiență bogată și pentru profesori.

Cornelia Fiscutean: Foarte valoroasă, foarte bogată. Am avut și noi schimb de bune practici, nu doar din domeniul acesta, și, din sistemul de învățământ. Am făcut schimb și de aplicații digitale. Fiecare a venit cu câte ceva. Asta mi s-a părut un plus adus proiectului.

Andreea Daraban: Ne puteți oferi o pledoarie pentru implicarea elevilor și profesorilor în proiectele Erasmus?

Cornelia Fiscutean: Cred că o pledoarie în sine este ceea ce s-a întâmplat. Copiii au văzut că e foarte bine să te implici, pentru că ei mi-au spus, ”am vrea să vă ajutăm la anul, dacă mai scrieți un astfel de proiect, ne-am dat seama cât de mult v-ați strădui și ce mult efort ați depus”. Mi s-a părut colosal că au conștientizat asta și că își doresc. E foarte important pentru copii.

Andreea Daraban: În același timp, este și o muncă imensă în spate.

Cornelia Fiscutean: Noi, profesorii, ne-am obișnuit cu munca asta din spate, care e invizibilă, dar eficientă și foarte importantă. Într-adevăr, e, cum spuneam, și cronofag și energofag un astfel de proiect, să-l scrii, să-l gândești, să faci tot felul de conexiuni ca să fii sigur că e aprobat. În paranteză, vă spun că sunt profesori care lucrează la astfel de proiecte enorm, iar din cele 160, pentru 140, de exemplu, a fost muncă în zadar. E ca atunci când muncești în agricultură și dacă nu ai condiții optime, nu ai recoltă. E destul de frustrant, însă, cred că trebuie să ne bucurăm că suntem sănătoși și că putem să ne oferim, eu știu, resursele noastre, competențele noastre și să ajutăm, pentru că practic ne ajutăm pe noi înșine. Eu vreau să schimb ceva în mediu, dar singură nu pot. Cu această echipă voi putea face mai mult și cred că asta îmi va da mie mai multă satisfacție și împlinire. Proiectul a ieșit mai frumos și mai bine decât ne-am propus. Chiar străinii repetau frecvent ”better than expected”. Am avut oameni valoroși, pe unii i-am menționat, ne-am întâlnit cu personalități care au dat și mai multă valoare acestui proiect. Și dacă ar fi să mai fac o pledoarie, cred că e una pentru blândețe, toleranță și, eu știu, empatie față de copii, pentru că ei m-au impresionat foarte mult. Acesta ar fi un îndemn, în lumea asta în care vedem atât de multă agresivitate.  Și să fim mai blânzi, ca să fim modele pentru elevii noștri.

Varianta audio a interviului:

Galerie foto Facebook CALL proiect Erasmus+