#StareaEducației: (INTERVIU) Educația de tip Montessori versus educația tradițională. Plusuri și minusuri

Publicat de Andreea Drilea, 15 septembrie 2023, 12:51

Ne întrebăm deseori care este cea mai potrivită școală pentru copilul nostru.

În România există mai multe metode educaționale pe lângă sistemul clasic de învățământ. Printre acestea se numără și educația de tip Montessori. Fiecare sistem educațional are plusuri și minusuri, iar aceste nuanțe le asimilăm mai ales prin prisma proprii educații sau prin raportarea la așteptările fiecăruia dintre noi.

Eusebiu Munteanu, profesor, specialist pe educație timpurie, i-a vorbit colegei noastre, Andreea Daraban, despre metoda de predare Montessori, despre diferențele care există între acest tip de educație și cea clasică, despre avantajele și dezavantajele unui astfel de sistem educațional.

Andreea Daraban: Din ce în ce mai mulți părinți încearcă metode alternative de educație pentru proprii copii. Grădinițele de tip Montessori sunt extrem de căutate în zilele noastre. Care sunt principiile care stau la baza acestui tip de educație?

Eusebiu Munteanu: În primul rând, Montessori, ca filozofie, pleacă de la o butadă celebră, pe care o învață toți medicii înainte de a finaliza medicina. E vorba despre  faptul că ”nu există boli, ci numai bolnavi”. Maria Motessori a fost medic. Ea a preluat această butadă și cu înțelepciunea Orientului cu care a avut de-a face, a ajuns la concluzia că modul de educație timpurie se referă la nevoia fiecărui copil de învățare și la nevoia de dezvoltare, și nu la nevoia sistemului, ca întreg, de a oferi colectivității o anumită direcție în învățare și dezvoltare. Prin urmare, ceea ce face copilul într-o sală de grupă Montessori este cu mult mai important decât ce face profesorul. Ceea ce învață copilul este cu mult mai important decât ce predă profesorul.

Andreea Daraban: Așadar un prim principiu.

Eusebiu Munteanu: Primul principiu, asta înseamnă că modul cum amenajezi clasa, materialele care sunt acolo, contează enorm. Clasa devine încă un profesor, care îl ajută pe profesor în același timp. Apoi, este timpul de lucru. Când eu am făcut facultatea și școala postliceală, prin anii 90, eram învățat, și era o chestiune fundamentală,  să nu cumva să abuzăm de copii:15 minute la grupa mică era timpul de atenție necesar copilului.  După 15 minute ni se spunea că cel mic nu mai e capabil să aibă atenție. Spre surprinderea mea, lucrând la Montessori o perioadă de timp, ca director, am remarcat că un copil poate fi atent cel puțin 3 ore,  cu condiția să îl intereseze activitatea pe care o desfășoară.

Andreea Daraban: Așadar o altă deosebire între învățământul clasic și cel de tip Montessori, activitățile sunt uneori dictate chiar de copil.

Eusebiu Munteanu: Asta e foarte important, apoi ritmul individual de lucru. Fiecare copil are ritmul lui. Unii copii se dezvoltă într-un timp mai îndelungat. Ei sunt ca florile, nu întâmplător se numește ”grădiniță” locul unde cresc. Prin urmare, o floare se desface după un timp mai mare și poate fi mult mai frumoasă decât una care desface a doua zi sau într-un timp mai scurt. Deci ritmul de evoluție și dezvoltare a unui copil diferă foarte mult de la un copil la altul. În educația de tip Montessori este un singur tip de lecție și se cheamă ”lecția în trei timpi”. Acea lecție se adaptează pentru fiecare copil, după nevoile lui. În schimb, în sistemul tradițional există algoritmi de predare complet diferiți, în funcție de aria curriculară. De exemplu, lecția de matematică nu seamănă niciodată cu lecția de educație fizică,  ca etape ș.a.m.d. Prin urmare, modul în care învață copilul într-o sistem tradițional, din punctul ăsta de vedere, îl face să fie mai pasiv, pentru că el primește prin comandă de la profesor ce trebuie să facă. În schimb, în sistemul Montessori, prin ”lecția în trei timpi” profesorul are  rol de facilitator. El pur și simplu este un ghid discret al copilului și copilul învață singur. El este activ, asta e un mare avantaj. Copilul își reglează singur învățarea, își de seama singur de ce are nevoie, pe când în sistemul tradițional, copilul trebuie întotdeauna să primească comanda din partea profesorului, să vadă dacă lucrurile merg bine.

Andreea Daraban: Pentru noi, persoanele care nu am avut neapărat contact cu Montessori și pentru cei din afară și care am fost educați în acest sistem clasic, nu poate părea puțin cam haotic acest mod de predare?

Eusebiu Munteanu: Păi pare haotic, pentru că noi suntem învățați de mici să respectăm relațiile de putere cu adultul. În sistemul Montessori, faptul că un adult este prezent este suficient, nu e nevoie să mai și comande.

Eusebiu Munteanu: Dau un exemplu ca să înțelegem. În momentul în care copilul  vede o tavă și pe acea tavă să află, să spunem, o cârpă cu care șterge un vas pe care îl lustuiește. El vede prima dată cum se lustuiește, apoi învață să facă mișcarea și apoi își de seama de aplicabilitatea acelui lucru în viața de zi cu zi și se duce acasă și începe să șteargă peste tot lucrurile, să lustruiască, ca să arate bine în casă. Ăsta este un exemplu. Copilul face lucrurile astea pentru că în realitatea faptelor de zi cu zi acel lucru este necesar, nu este doar o joacă. În sistemul Montessori, copilul învață să facă lucruri precum un om mare.

Andreea Daraban: În educația de tip Montessori avem grupe de 0-3 ani, de 3-6 ani. De ce ar constitui acest aspect un avantaj?

Eusebiu Munteanu: În primul rând grupele sunt pe verticală, deci ele sunt 0-3 ani, dar acolo sunt și copii de 1 an, sunt și copii de 2 ani, sunt și copii de șase luni poate. Depinde de fiecare creșă în parte. De asemenea, în sistemul preșcolar propriu-zis, nu o să găsim niciodată într-o grupă  Montessori copii doar de 3 ani, doar de 4 ani, doar de 5 ani. O să găsim copii de 3 ani, 4 ani și de 5 ani în mod echilibrat, băieți și fete și în mod echilibrat ca vârstă. Ce înseamnă asta?  Asta înseamnă că atunci când finalizează câțiva copii ciclu Montessori și pleacă din clasă la învățământul primaracea clasă rămâne cu copiii ceilalți, nu se desființează. Ăsta e un mare câștig. Grupa pe verticală permite învățarea de la egali, permite învățarea prin tutore. Un copil mai mare întotdeauna poate fi o sursă de învățare pentru un copil mai mic. Să ne gândim la copii care nu au frați. Să ne gândim la copilul mic care îl vede pe unul mare ca pe un model. Sunt foarte multe avantaje ale grupelor Montessori cu privire la învățarea între copii. Această facilitate nu este dezvoltată suficient în învățământ tradițional, în perioada timpurie. Ori într-un sistem în care copiii sunt așezați pe verticală, cel care are 5 ani deja are achiziții și are abilități pentru a fi la rândul lui un mentor pentru cel mic. Acesta e un câștig și pentru copilul mai mare, care devine mentor și are responsabilitate și pentru cel mic, care învață prin imitație. Profesorul are de câștigat din toată treaba asta.

Andreea Daraban: Cum se raportează profesorul la acești copii? Să presupunem că au o activitate de matematică. Cum te adresezi unui copil de 6 ani și cum te adresezi unui copil de 3 ani în aceeași grupă? Cum îi faci să înțeleagă pe amândoi același aspect?

Eusebiu Munteanu: Profesorul urmărește să sprijine dezvoltarea copilului. El nu predă tradițional o materie sau niște cunoștințe. Aici e o mare diferență pe care ar trebui să o înțelegem. Deci, nu vine profesorul și spune: ”astăzi predăm cifra trei și numărul trei”. Apropo de chestiunea asta, spre exemplu, în sistemul tradițional se consideră că între 3 și 4 ani copilul e capabil să numere între numărul trei și numărul cinci. Dar este o aberație, pentru că majoritatea copiilor în zilele noastre pot să numere și până la 20 și până la 100. Curriculum este restrictiv  în sistemul tradițional, pentru că în sistemul Montessori curriculum este extins. Un copil de 3 ani, 4 ani care este pasionat și are poate și abilități genetice pentru matematică, poate evolua fulminant, spre deosebire de un copil care în sistemul tradițional este limitat. Asta înseamnă că cei cu abilități înalte în sistemul Montessori au un mare avantaj, pentru că acolo ei pot să evolueze cât poftesc.

Andreea Daraban: Dar ce se întâmplă cu cei care nu au aceste abilități înalte?

Eusebiu Munteanu: Dacă nu are abilități îmalte, este avantajat oricum, pentru că el învață mult, mult mai lent. Să spunem că el n-a internalizat numerația și n-a internalizat regulile operațiunilor cognitive, precum analiză, sinteză. El are timp să facă lucrurile astea de câte ori dorește, nu este grăbit niciodată. Nu este un termen, un deadline, până cînd copilul trebuie să știe. Mai mult de atât, am avut situații în care un copil nu era pregătit să meargă în ciclu primar și n-a intrat în ciclu primar pentru că s-a considerat că profesorii, prin raportarea făcută, a discutat cu părinții și au spus că acel copil nu este pregătit și este voie ca această tranziție să se facă în funcție de cum decid profesorii și părinții împreună.

Andreea Daraban: Având în vedere că există aceste grupe flexibile, că există o activitate centrată mai mult pe copil și direcționată către copil, cred că trebuie și ambientul să fie unul adecvat. Sălile de clasă trebuie să fie construite astfel încât să se adapteze acestui tip de predare.

Eusebiu Munteanu: Este adevărat. Acum în legătură cu ambientul, există într-adevăr materiale și mijloace Montessori care sunt extrem de scumpe. Dar să nu uităm că Maria Motessori a lucrat cu copiii care proveneau din medii familiare defavorizate în Italia și a lucrat întâi cu copii cu nevoi speciale. Deci Muntessori la origine nu a fost un sistem educațional pentru elite și pentru cei care au bani, care cumpără materiale. A fost un sistem destinat copiilor cu nevoi speciale care nu aveau pe nimeni. Am observat că există și în Africa grădinițe Montessori.  Nu au resurse, lucrează cu pietre, cu pământ, cu apă. Cu alte cuvinte materialele Montessori sunt bune, dar ele nu sunt neapărat necesare pentru a respecta principiile educației Montessori. O  sală de grupă poate fi amenajată în așa fel încât copilul când intră acolo să fie stimulat și lucrurile care-l stimulează cel mai mult nu sunt jucăriile clasice, precum păpușile sau mașinuțele. Aceste lucruri sunt de curând apărute. Noi suntem o specie umană care am evoluat în sute de mii de ani și lucrul cu elementele din natură sunt în ADN-ul nostru. Foarte mult contează într-adevăr, în sistemul Montessori și modul cum reprezentăm lucrurile. Spre exemplu, un copil care vrea să învețe literele în sistemul Montessori, nu învață litera vizualizând-o propriu-zis. Întâi există litere abrazive și el învață senzorial, învață tactil, urmărește conturul literei sau al numărului. În felul ăsta se formează structuri neuronale în funcție de tactil întâi. Ori lucrurile astea țin de neuroștiințe. Cumva, dna. Muntessori, fiind medic, a avut intuiția să înțeleagă că neuroștiința va descrie mult mai bine cum se dezvoltă creierul și cum învață copilul mic. Ori, se pare că principiile Montessori sunt în avans față de cele din învățământul tradițional. Și aici mă refer la perioada timpurie. Nu este o întâmplare asta, de ce?, pentru că atunci când vorbim de calitatea mediului, avem două lucruri în considerare, modul de relaxare și modul de activitate. Amândouă sunt importante. Starea de bine înseamnă să avem contact cu elementele naturii. Ce ne  facem cu copii care stau acasă la bloc, merg la grădiniță, stau în interior, nu ies afară. Doi, mișcarea este foarte importantă, joaca liberă și mișcarea, învățarea spontană prin joc, apoi starea de recunoștință. Copilul mic trebuie să învețe să fie recunoscător pentru ceea ce i se întâmplă, ori lucrul ăsta se învață. Și nu în ultimul rând respirația conștientă este cea care îți permite să te calmezi, este cea care îți permite să îți faci corelația dintre corpul tău, stările tale corporale și modul cum funcționează mintea ta. Ori acest lucru se învață în sistemul Montessori. Este un mare câștig.  În afară de aceste elemente care țin de relaxare, mai sunt elementele care țin de învățarea propriu-zisă și hai să dăm exemple, operațiile cognitive. Aceste operații cognitive se fac și în sistemul de învățământ tradițional, cu ușurință: analiză, sinteză, clasificare. Se fac activități de raționament simplu, realația  cauză – efect. Apoi, în afară de toate lucrurile astea, urmează planificarea obiectivelor. Un copil vrea să-și planifice modul cum să se joace cu ceilalți colegi. Ca să faci acest lucru trebuie să alegi niște acțiuni care urmează să le așezi într-o ordine. Acele acțiuni nu toate sunt dezirabile. Unele pot fi eronate, alți copii vin și spun ”nu facem așa că nu e bine, facem așa” ș.a.m.d. După aceea, urmează încercare-eroare. În sistemul Montessori  încercarea-eroare este fecundă. Ai voie să greșești și te corectezi singur. Chiar așa se și cheamă, este conceptul de controlul erorii. Tu singur îți dai seama că ai greșit, pe când în sistemul tradițional stai și te ferești să greșești. Vin copiii care învață de la părinții lor, care învață de la profesor și toată lumea spune ”ai  greșit, nu-i bun!”. Dacă în sistemul tradițional greșeala nu este bună, în sistemul Montessori greșeala este fecundă. ”Ai greșit? Învățăm!” Așa nu facem sau facem altfel”.

Andreea Daraban: Procesul întreg de învățare este complet diferit în sistemul Montessori de cel clasic.

Eusebiu Munteanu: Da. Avantajează foarte mult ceea ce se cheamă ”funcțiile executive din cortexul prefrontal”. Acolo funcționează și autocontrolul, inhibarea împulsurilor primare care nu te lasă să-ți desfășori obiectivul până la capăt, reglează efortul și atenția, perseverența, anticipează rezultatele și vizualizezi cumva cum finalizezi ceea ce ai în cap. În ultimul rând modifici percepția, ai o flexibilitate cognitivă.  Lucrurile astea în sistemul tradițional pot fi făcute, dar pot fi făcute doar dacă profesorul este interesat. Sistemul nu este interesat de așa ceva.

Andreea Daraban: Deci, dacă un profesor respectă programul nu poate să ajungă la aceste principii, nicicând.

Eusebiu Munteanu: Nu e obligatoriu să ajungă la ele. Pe când în sistemul Muntessori, chiar dacă profesorul nu este foarte interesat, prin modul cum este gândită curricula, prin modul cum este gândit programul, sistemul ca atare, profesorul contează mai puțin, iar rezultatul este acesta. Mă refer la perioada timpurie, atenție!

Andreea Daraban:  La copiii care merg la creșă și la grădiniță.

Eusebiu Munteanu: Ei în perioada timpurie au o neuroplasticitate mai mare. Creierul se poate modela ușor.

Andreea Daraban: Părinții care optează pentru acest sistem trebuie să aibă și o conduită asemănătoare acasă.

Eusebiu Munteanu: E o problemă asta. Într-adevăr, dacă mama mea a fost cu mine o persoană dură sau familia în care am crescut a fost o familie cu reguli stricte și când sunt copil, sunt dat în sistemul Montessori, unde contează autonomia copilului, libertatea de gândire, deja apare o fractură în dezvoltarea copilului. Acest copil poate dezvolta o formulă schizoidă de existență, pentru că el va fi împărțit în două lumi: lumea de acasă primară, cea în care a funcționat după modelul autoritar și lumea de la grădiniță unde lucrurile evoluează după un sistem, să spunem democratic, consensual, din multe puncte de vedere.

Andreea Daraban: Așadar, părinții care optează pentru acest sistem trebuie să aleagă în cunoștință de cauză. Pentru a exista rezultate trebuie să existe o continuitate a ceea ce se întâmplă la grădiniță, acasă.

Eusebiu Munteanu: Da, așa este. Specialiștii în neunoștiințe spun că există două formule de funcționare a creierului, creierul mai vechi care are o reacție imediată și care se bazează pe comandă și control, și sistemul lent, care înseamnă deliberăm cu argumente, are un consum mai mare energetic. Problema este în felul următor. Ca ființe biologice funcționăm pe creierul vechi și din cauza asta starea noastră de alertă este ridicată în permanență, fără ca să fim amenințați. Noi trăim cu această stare de alertă. Sistemul tradițional nu face altceva decât să întărească această stare de alertă, cumva, poate nu neapărat în mod intenționat, dar copiii cresc cu o sănătate mintală care poate fi considerată ca nefiind tocmai optimă. În sistemul tradițional, în permanență putem spune că există o stare de competiție și de ierarhie. Stima de sine a copilului este validat extern: ”ai făcut bine! bravo!”, ”ai luat examenul, bravo!”, ”uite ce frumoasă e lucrarea ta!” și totdeauna copilul tinde să se compare cu cei din jur, să vadă poziția în care se află. Asta îi învățăm de mici în sistem tradițional, pe când în sistemul Montessori, copilul învață că el este competent, învață să se bucure de triumf și să fie mândru de ceea ce a realizat, iar acest lucru îi oferă o poartă spre autocunoaștere. Devine adult și devine un adult mai responsabil cumva și mai atent la sine însuși și nu foarte bucuros că a câștigat nu știu ce funcție sau nu știu ce postură socială pe ierarhia de grup.

Andreea Daraban: Care sunt abilitățile pe care un copil, ce finalizează grădinița într-un astfel de sistem educațional, le dobândește?

Eusebiu Munteanu: Este uimitor faptul că aproape toți copiii din sistemul Montessori, în jurul vârstei de 5 ani, citesc și citesc pentru că învățarea lor activă, făcută de ei înșiși, fiecare în ritmul lui a avut un rol. N-au așteptat să vină de afară stimuli de învățare. Și în matematică, abilitățile lor sunt mult avansate față de sistemul tradițional. Să dau un singur exemplu: un copil care merge în ciclul primar este capabil să facă radicali, dar nu în sensul algebric. Ci materialele Motessori permit copilului să învețe după niște metode care sunt uimitoare, uimitor de concrete. Adevărat este că aceste materiale sunt foarte scumpe. Să dotezi o sală de grupă Montessori costă între 15 și 20.000 euro. Dar, revin, nu este obligatoriu să ai toate aceste dotări ca să ajungi la niște rezultate. Până la urmă, abilitățile, să zicem numerație și literație, poate că nu sunt atât de importante la vârste timpurii, cum sunt abilitățile care țin de gestionarea propriilor emoții, care sunt mult mai importante și se învață în perioada asta, cum sunt abilitățile de a-ți planifica obiective, să-ți reglezi atenția, respirația, să te cunoști, să treci momentul prezent, să nu fii permanent la cheremul celor din jur și să nu-ți dai seama niciodată ce dorești.

Andreea Daraban: În România, la ce nivel se oprește sistemul educațional de tip Montssori?

Eusebiu Munteanu: În acest moment nu avem licee Montessori. Avem gimnaziu Montessori.

Andreea Daraban: Există și în Iași?

Eusebiu Munteanu: În Iași, nu. Urmează să apară. Există șanse foarte mari ca în Iași să existe gimnaziu, avem ciclu primar care probabil va fi și acreditat. Apreciez foarte mult munca celor care lucrează în acest sistem și consider că ceea ce fac ei este, să spunem așa, un pionierat, pentru că este greu pentru un părinte să înțeleagă, spre exemplu în  gimnaziu, că elevii pot fi educați la fermă. Păi o să spună ”bine, dar eu duc copilul să mulgă vaca, să care mâncare la porci, să taie iarba. Cum adică? Mai bine îl pun să facă matematică”. Se pare că acești copii care finalizează Montessori, din punct de vedere intelectual nu sunt cu nimic mai prejos decât copiii care reușesc la marile licee de top. Dar în ceea ce  privește abilitățile de viață și abilitățile personale și interpersonale ei sunt net superiori.

Andreea Daraban: Se pot integra acești copii care au optat inițial pentru sistemul Montessori în sistemul de învățământ clasic, au dificultăți de adaptare ulterior?

Eusebiu Munteanu: Se pot integra fără niciun fel de problemă. Cu siguranță cei care fac Montessori în perioada timpurie, creșă și grădiniță, pot să se integreze oricând în sistemul tradițional cu mare succes. De asemenea,  cei care fac ciclul primar se pot integra cu ușurință în ciclul gimnazial tradițional. Nu este niciun fel de problemă. Unde apar problemele? Probabil că după gimnaziu e posibil ca acei copii care fac Montessori să fie greu de asimilat și de digerat de sistemul tradițional și am să vă spun și de ce. Pentru că ei sunt copii care au personalitate, între ghilimele. Ei n-o să accepte sistemul de comandă și control cu ușurință și pot fi percepuți ca fiind rebeli. Ei sunt învățați de mici să-și exprime punctul de vedere și asta poate fi perceput de profesorii formați în școala veche ca fiind o formă de impertinență. Copiii din sistemul Montessori se consideră egali cu adulții care sunt în jur.

Eusebiu Munteanu: Nu, este un respect internalizat în timp. Nu este un respect oferit gratuit pentru că tu ești adultul  care predai pur și simplu, ci este un respect pe care îl câștigi prin relația pe care o ai cu fiecare copil în parte.

Andreea Daraban: Există la noi în țară sisteme publice de educație care să utilizeze această metodă de predare tip Montessori sau se regăsește doar în sistemul privat?

Eusebiu Munteanu: Am să vă spun că, de exemplu, sistemul preșcolar tradițional a preluat de la Montessori enorm de multe lucruri, deci s-a schimbat curricula în 2019.

Eusebiu Munteanu: Încet cu încet, lucrurile se schimbă, pentru că profesorii care vin din urmă,  noua generație, află și de noile descoperiri în neuroștiințe află și despre noile practici, află și e despre modelele actuale. Nu putem da caiete speciale la copii cu duiumul și părinții acasă să-i pună ”învață, măi, învață ca să ajungi deștept!”. Nu ajungi deștept pentru că-l obligi să învețe la vârste timpurii.

Andreea Daraban: Predai în sistemul clasic de învățământ preșcolar. Ai lucrat atât în sistemul educațional special, cât și în cel de tip Montessori. Deci, viziunea este amplă asupra sistemului educațional, în general. Cum ar trebui să arate grădinița ideală?

Eusebiu Munteanu: Cred că ar fi bine să pornim de la arhitectura clădirii. Gradinițele făcute în perioada comunistă, aveau o tipologie după modelul incubator. Arhitectura ar trebui schimbată. Teoretic, la creșă și la grădiniță n-ar trebui să existe etaj. Ar trebui să existe o piațetă în mijlocul grădiniței, unde copiii să se poată întâlni, unde să poată schimba între ei opinii. Sunt necesare ateliere de lucru pe olărit, pictură, muzică. Există sisteme unde copilul învață de mic limbi străine. Statul român nu pare că ar fi interesat de lucrurile astea.

Andreea Daraban: Totuși, în toate grădinițele, și de stat și private se fac și limbi străine. Se fac și activități care țin de educația plastică.

Eusebiu Munteanu: Se fac pentru că doresc părinții, nu pentru că există din partea statului interes. Atenție, e o mare diferență! Societatea dorește, nu statul! Părinții doresc lucrul ăsta, pentru că ei sunt conștienți că este o achiziție pentru copilul lor pentru mai târziu. Ar trebui să avem elemente de natură în curtea grădiniței, deci copilul când iese acolo să întâlnească cu iarba, cu apa, cu nisipul, cu pietrele, cu lemnele. Să fie în contact direct cu natura. Ar trebui să avem și posibilitate de mișcare, să avem o sală de sport. Grădinița ideală înseamnă în același timp, ca acești copii să vină cu plăcere și să fie fericiți la grădiniță. Învățarea se declanșează atunci când ești relaxat. Dacă inhibiția e prea mare, nu pornește învățarea. Dacă exhibiția e prea mare, la fel. Trebuie cumva să găsim zona de echilibru ca să pornească învățarea.

Eusebiu Neculai Munteanu este profesor de educație timpurie, cu o vechime de 28 de ani în învățământ. Are doctorat în Științele Educației, subdomeniul Educație Timpurie. Este metodist al Inspectoratului Școlar Județean Iași, colaborator extern al Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), cadru didactic asociat al Universității Al.I.Cuza din Iași, facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, calificat în alternativa educațională Step by Step, fost director al Grădiniței Montessori School of Iași. În prezent, este director al Grădiniței cu program prelungit nr. 21 din Iași.