#StareaEducației: (INTERVIU) Ioana Chicet Macoveiciuc: “Orice carte citită este un câștig. Înțelegerea a ceea ce citești este materie de examen în Olanda.”

“FILIT mi-a depășit așteptările. Energia oamenilor, bunăvoința, toată camaraderia asta între scriitori reprezintă ceva unic.”

Publicat de Andreea Drilea, 10 noiembrie 2024, 06:25

Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută și ca ”Prințesa Urbană”, s-a numărat, anul acesta, printre scriitorii invitați la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere, FILIT de la Iași. Ioana a publicat peste 45 de titluri, majoritatea pentru copii, fiind ani la rând cel mai vândut autor de carte pentru copii din România. Ioana s-a mutat împreună cu soțul și cei doi copii în Olanda și sunt deja câțiva ani de atunci, dar continuă să scrie și să organizeze evenimente educaționale și de informare a părinților și comunităților de femei din România și din străinătate. ”Prințesa Urbană” i-a acordat un interviu colegei noastre, Andreea Daraban.

Ioana Chicet-Macoveiciuc (FOTO Radio Iași)

Andreea Daraban: Ai participat la un spectacol al literaturii, așa cum este FILIT, cum ți s-a părut publicul prezent la acest eveniment?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: A fost o experiență extraordinară. Cel mai mult m-au impresionat copiii, sinceră să fiu. Bine, eu știu că generația asta de copii este extraordinară, pentru că fac des evenimente, lecturi, întâlniri cu ei și știu că sunt foarte isteți și au foarte multă încredere în ei. Asta mi se pare extraordinar, pentru că mi se întâmplă des să vină copii de, nu știu, 8-10 ani să spună ”apreciez mult felul în care scrii, îmi plac foarte mult cărțile tale”. Eu, la vârsta lor, să mă fi gândit că pentru un adult străin e importantă părerea mea despre el, era ceva de neconceput. Nu aș fi îndrăznit să deschid gura în fața unei personae cunoscute, mi se pare așa o schimbare uriașă. Îi apreciez foarte mult, sunt foarte curajoși, citesc, au un vocabular extraordinar, sunt curioși și m-a impresionat foarte mult și publicul de la ”Noaptea Albă a Poeziei”. Am văzut că au stat până târziu.  Erau tineri entuziasmați care ascultau poezie și declamau împreună cu poeții. A fost ceva așa, aproape suprarealist pentru mine, extraordinar.

 “FILIT mi-a depășit așteptările. Energia oamenilor, bunăvoința, toată camaraderia asta între scriitori reprezintă ceva unic.”

Andreea Daraban: Eveniment care se întâmplă, iată, de 12 ani la Iași, care adună nume importante ale literaturii și energia pe care o transmite este una deosebită.

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Este specială. Mă așteptam să fie deosebit, dar mi-a depășit toate așteptările. Energia oamenilor, bunăvoința, toată camaraderia asta între scriitori, pe care dacă stai online, pare că suntem mai degrabă insulari. Rar văd scriitori care se susțin între ei. Dar aici, la FILIT, mi se pare, că toată lumea apreciază pe toată lumea. Sunt multe relații, prietenii, se rămâne și după la discuții. E un univers fascinant și mă bucur că am fost și eu aici.

         “Cartea trebuie să fie tot timpul o alegere și dacă sunt învățați de mici că e o alegere care-ți aduce și distracție, mai înveți și ceva nou, călătorești cu mintea, sunt șanse mari să crească adulți cititori. “

Andreea Daraban: Ai multe proiecte în zona educației. Mereu ai pledat pentru apropierea copiilor de lectură și ai vorbit despre importanța acesteia. La Iași, așa cum am spus, suntem privilegiați pentru că avem un astfel de festival. Școlile au fost pline de scriitori, iar copiii și tinerii au participat, așa cum spuneai, la foarte multe evenimente FILIT organizate în oraș. Cum încurajăm totuși tinerii și copiii să citească, în lumea aceasta în care suntem înconjurați de tehnologie și e mult mai ușor să vezi un video, să asculți ceva rapid.  Suntem tot timpul pe repede înainte. Cum îi facem pe copii să se așeze, să citească, să pătrundă în carte?

Ioana Chicet-Macoveiciuc FOTO credit: https://www.facebook.com/filit.iasi

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Într-adevăr, să te uiți la un ecran necesită zero efort, în schimb, să citești o carte necesită un efort de lectură, de înțelegere, de imaginație, de empatie. Copiii trebuie să fie învățați de mici cu faptul că o carte îți poate aduce foarte mult și cred că odată ce se întâmplă asta, chiar dacă apar și ecranele la un moment dat în viața lor, e ceva inevitabil, vor păstra un loc și un timp în viața lor și pentru cărți. Și am exemplul copiilor mei, cărora le-am citit de mici și cartea a fost întotdeauna un obiect, ca o a treia mână pentru mine. Oriunde mergeam, fie la doctor pentru sala de așteptare, fie în vacanțe, peste tot luam o carte pentru mine și niște cărți pentru ei. Și mă bucur foarte mult să văd asta, când se plictisesc, nu știu, că s-a terminat timpul la ecran sau că nu mai au chef să facă asta, se duc și citesc.  Mă bucur că am reușit, sigur cu un copil mai mult decât cu celălalt. Contează mult și temperamentul lor și e drept că nu toți copiii vor fi cititori, așa cum nu toți adulții sunt cititori, dar ideal este să fie cât mai mulți. De asemenea, încurajez părinții să lase copiii să-și aleagă lecturile, să nu-i oblige să citească ce cred ei că este potrivit. Din punctul meu de vedere, orice carte citită e un câștig. Mergeți cu copiii în librării, lăsați-i să răsfoiască, lăsați-i să-și aleagă. Nu faceți din carte o pedeapsă: ”dacă nu ești cuminte, îți iau telefonul și te duci la citit”, pentru că o să asocieze cartea cu ceva neplăcut și e mare păcat. Cartea nu trebuie să fie niciun premiu. Cartea trebuie să fie tot timpul o alegere și dacă sunt învățați de mici că e o alegere care-ți aduce și distracție, mai înveți și ceva nou, călătorești cu mintea, sunt șanse mari să crească adulți cititori.

Andreea Daraban: Ce părere ai despre lecturile obligatorii de la școală?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Observ cu surprindere și bucurie că se schimbă lucrurile. Eu cred că e important, da, copiii să citească și literatură clasică, dar cred că trebuie să lăsăm spațiu și pentru ce li se potrivește pentru generația lor. Mă bucur mult că am văzut o grămadă de profesori care introduc în listele obligatorii literatură contemporană și străină și română, mi se pare extraordinar. Eu sunt optimistă. Sigur, acum nu aș alerga copiii prin curtea școlii dacă n-au terminat de citit, dar se pot face discuții, un club de lectură la școală, se pot face niște Q&A-uri, se poate face un quiz, un joc, mai ales în clasele în care sunt puțini copii cititori. Nu aș face o corvoadă din asta, e păcat. Mai degrabă îndepărtezi copiii așa, dar aș încerca să văd ce îi interesează și cum pot să fac să-i prind în jocul ăsta al lecturii.

 “Sistemul educațional olandez se folosește foarte mult de carte. Înțelegerea a ceea ce citești este materie de examen, pentru că este extrem de important ca toți copiii care termină măcar ciclul primar să poată înțelege ce au citit și să poată argumenta care e părerea lor despre ce au citit.

Andreea Daraban: În Olanda, locuiți de câțiva ani. Cum este raportarea aceasta la lectură?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Se citește mult, chiar observ în metrou, în parcuri, adolescenți cu cărți după ei. Stau spate în spate, în parc, pe iarbă și citesc. La ei funcționează foarte bine sistemul de biblioteci publice. Au foarte multe titluri, sunt susținute de stat așa cum trebuie. Se merge la bibliotecă de la 4 ani, cu școala. Copiii își aleg cărți, le discută la școală. Există mereu evenimente legate de cărți, vin scriitori în școli, le citesc, se fac tot felul de concursuri, de exemplu, poziții funny în care citești. Citesc în clasă, prima jumătate de oră, în fiecare zi, este despre citit și îi lasă să citească cum vor. Citesc întinși pe jos, citesc pe bancă, pe catedra profesorului, citesc cu cap în jos și cu picioarele în sus, doar să citească și apoi sunt încurajați să vorbească despre cărți. Există biblioteci în școli și copiii în pauză pot lua o carte, citesc în pauză, iar în două zile o și aduc înapoi. Fiecare clasă are un ambasador al bibliotecii, care știe cărțile mai bine decât ceilalți pentru că citește mai mult și prezintă în clasă cărțile colegilor, că uite, dacă vreți o poveste, un thriller, dacă vreți un comic book, în felul ăsta se încurajează și între ei să citească. Deci ei se folosesc de carte mult. Înțelegerea a ceea ce citești este materie de examen, pentru că este extrem de important ca toți copiii care termină măcar ciclul primar să poată înțelege ce au citit și să poată argumenta care e părerea lor despre ce au citit.

 “În Olanda, copiii încep școala la 4 ani, iar prima lor zi de școală este chiar ziua în care împlinesc anii.”

Andreea Daraban: Dacă tot am ajuns aici, în zona aceasta a sistemului educațional, de la ce vârstă sunt dați copii într-o formă organizată de educație, de învățământ și cam cum se structurează ciclurile educaționale? Seamănă cu ce este la noi?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Seamănă destul de puțin, în sensul că ei nu au gimnaziu, au un ciclu primar și un ciclu secundar. Seamănă cu sistemul britanic din punctul ăsta de vedere. Ei încep la 4 ani. Primii ani sunt de acomodare.

Andreea Daraban: Ce anume încep la 4 ani?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Școala.

Andreea Daraban: Ciclul primar?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Exact, exact.

Andreea Daraban: Și până la 4 ani există grădiniță, creșă?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Există grădinițe care nu sunt obligatorii. Școala este obligatorie de la 4 ani. Grădinițele nu sunt obligatorii și sunt destul de scumpe, dar sunt încurajați părinții să îi ducă. Pe de altă parte, părinții își pot lua program scurt la serviciu. Sunt mame care lucrează 3 zile și tații două sau invers, astfel încât să poată rămâne unul dintre ei cu copilul un an, doi, trei. Majoritatea familiilor își duc copiii la această grădiniță. Mai există și un sistem în care mame pot aduce la ele acasă încă trei-patru copii. Sigur sunt certificate, fac cursuri, sunt verificate, să fie totul în regulă, există și varianta asta, dar școala începe la 4 ani. Este obligatorie, deci din ziua în care copilul a împlinit 4 ani, el merge la școală. Nu trebuie neapărat să fie la început de semestru. În ziua în care a făcut 4 ani, aceea e prima lui zi de școală. De la 4 la 12 ani, deci practic 8 ani fac parte din ciclul primar, care este destul de relaxat. Ce își propune școala în acești 8 ani este să învețe copiii o matematică de bază, să învețe să înțeleagă ce citesc, să scrie corect și pun mare accent pe vocabular și pe ortografie și fac în plus și alte materii, unele sunt foarte interesante pentru noi. De exemplu, au o materie care se numește Orientarea în Lume, unde învață să citească grafice, să citească hărți. Ei pleacă de la premise, nu știu, se pierde copilul în gară în Germania, în Franța, într-un loc unde nu vorbește limba, cum te orientezi? Cum știi pe cine să întrebi? La ce te uiți? Cum interpretezi niște semne care sunt universale. Ei învață să se descurce, practic, în orice situație. Asta le dă și multă încredere în ei. Fac și engleză, fac desigur istorie, geografie, lucru manual, sport, fac traffic rutier și asta iar mi se pare foarte important: să știe cum se traversează corect, cum să meargă cu bicicleta, pentru că majoritatea sunt independenți destul de mici, pentru că mai toți merg la școlile din cartier care sunt la, nu știu, 5 – 7min cu bicicleta și copiii merg de la 6-7-8 ani singuri deja. Se duc și se întorc de la școală pe bicicletă, iar de la 12 ani copiii intră în ciclul secundar care durează  între 4 și 6 ani, în funcție de nivel. Există un secundar înalt, din care copiii merg la facultăți considerate academice Drept, Medicină, Cercetare în orice domeniu. Există un nivel mediu de secundar care duce spre facultățile de Economie, Marketing, Litere, meseriile practice, să le spunem, dar care necesită pregătire academică și un nivel mai scăzut care se termină cu o școală profesională, și aici merg copiii care nu-și doresc sau nu pot să urmeze o facultate.

“Profesorul, din ultimul an din ciclul primar, este cel care hotărăște, printr-o recomandare, la ce nivel de ciclu secundar va merge copilul.”

Andreea Daraban: Și cum se face selecția aceasta, cum se trece de la ciclul primar la cel secundar?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Aici iar e foarte interesant, pentru că părinții sunt implicați destul de puțin. Profesorii se schimbă în fiecare an în ciclul primar. Copiii au un profesor principal și au profesori secundari pentru materiile Artă, Muzică și Sport. Profesorul din ultimul an, din anul opt, este cel care hotărăște la ce nivel de secundar va merge copilul și se bazează o dată pe testele naționale care se dau începând cu anul șase de două ori pe an, se dau toamna și vara la materiile principale, la matematică, la limbă, ortografie și înțelegerea citirii. Pe lângă aceste teste naționale care sunt de două ori pe an, se mai dau testele școlii o dată pe lună la toate materiile.

Andreea Daraban: Sunt testați periodic și copiii s-au obișnuit cu sistemul acesta de testare.

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Exact. Nu se dau note, dar se dau calificative, iar la  aceste teste naționale, până anul trecut, se evalua nivelul copilului față de media națională, dar de un an au schimbat și, practic, copiii sunt evaluați față de versiunea lor de la testul anterior.  Aceste teste urmăresc să vadă un minim progres la toate materiile. În funcție de rezultatele la aceste teste și în funcție de atitudinea copilului la școală, respectiv de cât de bine se concentrează, cât de bine lucrează independent, cât de motivat este, se face recomndarea către ciclul secundar. 30% din recomandarea către un secundar, mai scăzut sau de nivel mai înalt, ține de motivația copilului, își dorește el cu adevărat, pentru că nu e vorba despre ce își doresc părinții, nu e vorba despre tradiția familiei.

Andreea Daraban: Oare știe copilul la 12 ani exact ce își dorește?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Nu știe și nici nu trebuie să știe. Ce evaluează profesorul este motivația, capacitatea lui de a sta pe o sarcină, de a duce la bun sfârșit un exercițiu. Pentru că dacă în ciclul primar totul este despre hai să ne jucăm, facem echipă, lucrăm împreună, explorăm, învățăm în joacă, din secundar începe treaba grea, iar copiii de la nivelele mai ridicate muncesc foarte mult, fac patru limbi străine, fac Latină, fac Greaca veche, asta pe lângă Matematică și Științe. Au studiul Religiilor, fac Morală, fac Etică, fac Filosofie din anii mici, fac foarte multe materii aplicate, este greu. De la copiii de la nivelul superior se așteaptă să lucreze independent cap-coadă. Li se spune, ai de predat peste două luni un proiect despre subiectul cutare și ei trebuie singuri să se organizeze. Asta se așteaptă de la ei și un copil care nu este motivat, care nu poate sta 2-3h să citească, să exploreze, să își facă temele, nu va face față și atunci, sigur, coboară la nivelul inferior, de acolo din nou, dacă anul următor se dovedește că poate mai mult, există flexibilitate. Dacă ești bun și ai rezultate bune poți să urci, la fel cum, dacă nu, poți să cobori.

Andreea Daraban: Practic, pe baza acestor testări naționale, în anii 6-7-8 se decide orientarea copilului în ciclul secundar, în funcție de rezultatele acestor teste și de o analiză a profesorului principal.

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Foarte importantă este opinia profesorului care este susținută de teste, dar poate copilul are rezultate bune la teste, dar profesorul spune: nu e pregătit și nu va face față, și atunci poate da o recomandare dublă nivel mediu și nivel ridicat și timp de un an-doi copilul este în secundar între cele două nivele, urmând ca profesorii să decidă dacă e potrivit pentru mai sus sau mai jos.

Andreea Daraban: Există această posibilitate de a repeta până ajungi unde îți dorești? Poate copilul chiar își dorește să fie medic, dar din cauza faptului că nu urmează ciclul potrivit nu poate accede la studii academice.

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Da, sigur. Poți să faci anii suplimentari, poți să dai niște teste și ți se spune, nu ești încă pregătit trebuie să mai faci încă o dată anul ăsta sau să mai dai încă o dată testele astea. Se poate de la orice nivel să ajungi oriunde.

Andreea Daraban: Dar nu e ca la noi, ai rămas repetent?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Se întâmplă frecvent să existe copii care să repete anul, mai ales în ciclul primar, dar și în ciclul secundar, tocmai pentru că profesorii consideră că nu sunt pregătiți. Și decât să aducă frustrare, pentru că un copil care se simte lăsat în urmă, care nu înțelege ce se predă, nici nu va face progres. Și sunt copii care repetă un an, doi și nu e absolut nicio problemă, nici între părinți, nici între copii. Scopul lor este să îi aducă pe copii la un nivel acceptabil, astfel încât să fie integrați în societate, să le fie bine.

          “Pentru mine, a scrie este o nevoie fizică, iar să citesc e în primul rând o plăcere.”

Andreea Daraban: Revenim la literatură și la importanța lecturii în viața noastră a tuturor. Literatura ne demonstrează că are puterea să ne facă să vedem lumea dincolo de realitatea ei. Ce înseamnă pentru tine a scrie și a citi?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Pentru mine, a scrie este o nevoie fizică. Îmi imaginez că e greu de crezut, de imaginat, pentru o persoană care nu simte asta. Dar mie când îmi vine să scriu, eu trebuie să scriu. Nu pot să mă abțin. E ca atunci când, nu știu, ți-e foarte sete și trebuie fizic să hrănești corpul cu apă. Așa sunt și eu, când îmi vine să scriu, trebuie să scriu pe orice. Dacă nu am laptop, telefon, scriu pe șervețele pentru că trebuie să iasă, altfel simt o presiune insuportabilă. Iar să citesc e în primul rând o plăcere. Este ceva ce fac doar pentru mine. Îmi place foarte mult să călătoresc în cărți, îmi place să descopăr scriitori și stiluri diferite și lumi și personaje, intru așa cu totul în cărți. Îmi este foarte ciudă că nu reușesc, nu am destul timp, am pe noptieră un teanc. Bărbatul meu îmi zice că dacă o să te omoare ceva pe lumea asta, or să fie cărțile alea de pe noptiera ta, o să-ți cadă în cap și o să te trezesc sufocată într-o dimineață. Sper să nu! (râde) Mă bucur foarte mult că avem acest dar al literaturii. Mă bucur că pot să contribui un pic și eu la el. Scriu și citesc cu mare plăcere.

Andreea Daraban: Ce are în plan Ioana Chicet-Macoveiciuc legat de viitoarele titluri? Ai în plan o altă carte, scrii la ceva acum?

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Nu scriu la nimic acum. Sunt extrem de obosită după foarte mulți ani în care am scris foarte mult. Acum redactez mai multe cărți, caut cărți pe care să le traducem în limba română pentru părinți, cărți de psihologie. Îmi doresc să fiu din nou studentă, vreau de la anul să încep o facultate, a doua pentru mine. Am multe evenimente, fac multe lucruri pe lângă. În continuare vreau să stau mult și cu copiii mei, dar la mine scrisul este ceva spontan, așa că e foarte posibil, mâine, să-mi vină o idee și să mă apuc de scris. În momentul ăsta nu am nimic în plan, dar știu că lucrurile se întâmplă atunci când le vine timpul, așa că eu aștept. Canalul meu către sursa de inspirație e deschis. Imediat ce o să coboare ceva prin el eu sunt aici.

Varianta audio a interviului: