#StareaEducației: (INTERVIU) Luciana Antoci, inspector general ISJ Iași: Programul ”Laptele și Cornul” nu și-a dovedit eficiența. 16 școli din județ sunt în programul ”Masă sănătoasă”, alte cel puțin 20 ar putea intra din toamnă

Publicat de gabrielarotaru, 20 ianuarie 2024, 08:33 / actualizat: 22 ianuarie 2024, 7:57

Numărul școlilor și al grădinițelor în care elevii beneficiază de programul guvernamental pilot masă sănătoasă crește anul acesta de la 450 la 1000, a decis săptămâna trecută Executivul. Astfel, în zilele în care merg la cursuri, copiii vor primi o masă caldă, iar în cazul în care aceasta nu poate fi asigurată, ei vor beneficia de un pachet alimentar în limita unei valori zilnice de 15 lei. Potrivit Ministerului Educației, programul are ca scop sprijinirea participării la educația copiilor prin oferirea unei alimentații sănătoase. Selecția școlilor și grădinițelor care participă la acest program se realizează de către inspectoratele școlare județene.

Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat cu doamna profesor Luciana Antoci, inspector general în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Iași, despre felul în care se va desfășura acest program în județ, despre rata abandonului școlar și motivele care stau la baza acestui fenomen, dar și despre testările standardizate BRIO, proiect pilot în care județul Iași este implicat.

Andreea Daraban: Au fost deja stabilite unitățile de învățământ participante în cadrul programului “Masă sănătoasă”?

Luciana Antoci: La nivelul județului Iași este în desfășurare programul “Masă caldă”, care are deja un istoric în sistemul de educație. Dacă facem vorbire despre forma recalibrată a acestui program, care și-a schimbat și denumirea, “Masă sănătoasă”, sigur că el încă nu a intrat pe făgaș. E în pregătire. Ceea ce pot să vă spun este că dintre cele 16 școli în care masa caldă e în derulare acum, toate vor rămâne cu acest program în desfășurare cel puțin până la sfârșitul anului școlar în curs, urmând ca pentru anul 2024 – 2025, să fie reanalizată candidatura fiecărei școli în parte. Prin urmare, acest program “Masă sănătoasă” este, de fapt, același program “Masă caldă”.

Andreea Daraban: În județul Iași nu sunt alte unități inclus în acest program, momentan.

Luciana Antoci: Momentan, programul național “Masă sănătoasă” va prelua toate unitățile de învățământ în care se desfășoară acum programul “Masă caldă”, la care sigur se vor adăuga, în baza criteriilor stabilite prin ordin de ministru, alte unități de învățământ. Altfel spus, dacă peste cele 450 se mai adaugă la nivel național încă 550, noi sperăm ca la Iași, cel puțin 20 de unități de învățământ noi să poată desfășura până la finalul anului în curs acest program.

Andreea Daraban: Care sunt criteriile de selecție a școlilor care vor să intre în acest program?

Luciana Antoci: În mod obligatoriu, școlile trebuie să fie situate în medii vulnerabile, iar elevii școlarizați să provină din familii care se află în sărăcie accentuată, în risc de excluziune socială, eventual elevi care sunt în risc de abandon școlar. Și vă pot spune acum, că din experiență pe care o avem și pe alte proiecte care au adus în școli masă caldă de-a lungul anilor din urmă, efectele sunt absolut vizibile în ceea ce privește prezența elevilor la cursuri. Ei vin adesea la școală pentru masa caldă și rămân integrați în programul educațional, ceea ce înseamnă că e un câștig pentru educația lor, orice formă de sprijin din perspectiva asigurării unei mese calde pe zi.

Andreea Daraban: În noul program, cel de masă sănătoasă, este prevăzută suma de 15 lei pe beneficiar. Este suficient pentru a asigura un prânz?

Luciana Antoci: Suma nu este suficientă din perspectiva faptului că în cei 15 lei este inclus TVA-ul, după cum în aceeași sumă trebuie să luăm în calcul, defalcat mai multe segmente: și materia primă, și serviciile de prelucrare, și serviciile de transport, și tacâmurile de unică folosință, toate acestea. Pe de altă parte însă, este prevăzut în ordinul care a apărut în Monitorul Oficial faptul că autoritățile locale pot contribui în regim de coplată la acest proiect în așa fel încât să crească fondurile alocate și, evident, și calitatea mesei calde care ajunge la elevi. Ceea ce știu eu din școli, acum, este că exclusiv în baza acestei sume, un fel principal poate să ajungă la elevi, sigur, adaptat la o porție pentru un copil. Și dintre cele 16 școli, cele mai multe au reușit deja să desfășoare achiziții și să identifice furnizori dispuși ca în această sumă să ducă în școli masă realmente caldă pentru elevii care au nevoie de acest suport alimentar.

Andreea Daraban: Există interes din partea unităților administrativ-teritoriale pentru a susține acest program?

Luciana Antoci: Categoric da. Dificultăți sunt doar în acele UAT-uri care sunt situate la distanță mare de un centru urban și care nu găsesc firme dispuse să suporte cheltuielile de transport până acolo, drept pentru care aceștia optează pentru pachetul alimentar și elevii primesc în fiecare zi un sendviș mai consistent. Pe de altă parte însă, cele care au aproape o firmă, merg pe această variantă a mesei calde și iau deja în calcul și perspectiva cofinanțării proiectului. La modul ideal, masa caldă ar fi un beneficiu pentru toate categoriile de elevi, nu doar pentru cei care provin din medii vulnerabile. Și cei din oraș, care au un program foarte încărcat, așa cum știți, cu atât mai mult cu cât pleacă foarte devreme de acasă din cauza traficului infernal, ajung foarte târziu după-amiază, spre seară. Și pentru ei masa caldă ar fi un foarte mare beneficiu. Sigur, sistemul de educație din România este extrem de numeros din perspectiva elevilor și a preșcolarilor care sunt înscriși aici. E greu de dus un astfel de program, însă, repet, la modul ideal, așa ar trebui să se întâmple. Toți elevii școlarizați au nevoie de masă caldă, însă e drept, dacă este să ne referim la criteriile de vulnerabilitate, nevoile sunt mai mari în cazul celor care fie provin din familii dezorganizate, fie din familii care trăiesc în sărăci accentuată, din familii monoparentale, din medii în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate și practic, această masă caldă, la care au acces în școală, este pentru unii dintre ei unica masă dintr-o zi.

Andreea Daraban: Un alt program guvernamental care are același scop, în principal de reducere a abandonului școlar, este laptele și cornul. Anul trecut, acesta a funcționat cu sincope în județul Iași. Care a fost motivul?

Luciana Antoci: În toți anii din urmă, programul a funcționat cu sincope sau nu a fost neapărat un succes în rândul elevilor, pentru că în mod repetitiv, practic primeau aceleași produse, iar după o săptămână-două în care consumă lapte și corn, sigur că elevii nu-și mai doresc să primească așa ceva. Drept pentru care n-a fost un succes programul, cu atât mai mult cu cât anul trecut s-au adăugat la Iași probleme legate de procesul de achiziție, s-a blocat la un moment dat cu totul acest proces. Pe de altă parte însă, masa caldă, care aduce un meniu diversificat în fiecare zi și care este controlat din perspectiva calității materiei prime care e folosită pentru pregătirea acestor feluri de mâncare, aduce un plus. Și vreau să vă spun că în toate școlile în care se desfășoară, începând cu ora 10:00, 10:30, deja se simte efervescența în rândul elevilor și așteptarea. Ceea ce înseamnă că e într-adevăr o măsură binevenită și, iată, vine în orizontul de așteptare al elevilor.

Andreea Daraban: Acest program guvernamental. ”Laptele și cornul” era adresat însă tuturor elevilor din toate școlile din țară, indiferent de riscurile la care erau expuși copiii. Prin urmare, totuși, la noi la Iași nu a funcționat, deși avem și aici zone în care există probleme de excluziune socială, de sărăcie extremă.

Luciana Antoci: ”Masa sănătoasă” este preluat ca responsabilitate de către primărie și cu acordul directorului și al consiliului de administrație, se stabilește și modalitatea de livrare și orarul de livrare. De asemenea, există posibilitatea pentru elevii care au condiții medicale speciale să solicite un meniu adaptat la aceste probleme cu care se confruntă. Cu alte cuvinte, s-a flexibilizat administrarea acestui program și în felul acesta el poate să țină cont de toate problemele specifice comunităților din care elevii fac parte sau stărilor de sănătate.

Andreea Daraban: În ceea ce privește programul laptele și cornul au fost și probleme legate de achiziții.

Luciana Antoci: Au fost probleme legate de achiziții, pentru că acest proces se desfășura prin consiliile județene, presupunea sume foarte mari care intrau în circuit. Aici, nu totdeauna se putea duce până la final procesul, demersul, pentru că interveneau contestații sau alte probleme care blocau efectiv procesul și în felul acesta treceau luni întregi până când să ajungă aceste produse la elevi.

Andreea Daraban: Nu ar putea apărea și în cazul acestui program, ”Masă sănătoasă”, aceleași sincope, legate de licitații, de achiziții?

Luciana Antoci: Până în acest moment nu a apărut astfel de probleme. Sigur că este și un număr redus de școli, e adevărat. Pe de altă parte însă, primăriile și-au dezvoltat un aparat administrativ care să poată să controleze un astfel de proces de achiziții și sunt motivate să aducă în comunitățile lor acest beneficiu, care este, evident pentru toți elevii din școală.

Andreea Daraban: În județul Iași, acest program Laptele și cornul și-a dovedit eficiența?

Luciana Antoci: Din păcate, nu. Nu s-au simțit schimbări semnificative în ceea ce privește fenomenul abandonului școlar, al prezenței elevilor la școală, al continuării unei rute educaționale.

Andreea Daraban: Care este rata abandonului școlar în județul Iași și cum ne putem plasa în raport cu celelalte județe? Cum stăm?

Luciana Antoci: Nu stăm mai rău decât în alte județe. Trebuie să vă spun că săptămâna care s-a încheiat am avut deja parte de datele care au rezultat dintr-un studiu pe care l-a făcut Ministerul Educației la nivel național din perspectiva neparticipării elevilor la examenele de final de ciclu și mă refer aici la elevii de clasa a 8-a, respectiv elevii de clasa a 12-a. S-a constatat faptul că un număr semnificativ de elevi abandonează într-o primă etapă, la trecerea dinspre gimnaziu înspre liceu și că, de asemenea, aproape o treime dintre cei care intră la liceu nu susțin bacalaureatul. Există explicații foarte evidente pentru acest fenomen. În primul rând, dacă e să ne referim exclusiv la nivelul județului Iași, pragul de trecere dinspre gimnaziu spre liceu presupune, pentru aproape jumătate din populația școlară de clasa a 8-a, plecarea de acasă pentru continuarea unei rute educaționale, pentru că în satele din județul Iași nu există licee sau școli profesionale. Ori plecare de acasă presupune și costuri pentru părinți, mai ales în contextul în care, așa cum se știe, nici până acum nu au fost plătiți transportatorii pentru abonamentele pe care le-au eliberat elevilor.
Nu avem, de asemenea, până în acest moment, stabilită suma forfetară pentru plata acestor servicii de transport. Mulți dintre copiii care provin din familii defavorizate renunță la a-și continua educația până la finalul învățământul obligatoriu, până la clasa a 12-a, din aceste considerente. Acesta este unul dintre aspecte. Pe de altă parte, nu dau bacalaureatul toți cei care frecventează anii de liceu, pentru că, într-un număr semnificativ, ei intră la liceu, mai ales în zona celor tehnologice, cu medii foarte mici și ar trebui să recupereze de la 2, 80, să spunem, până la 6, ca să poată să aibă speranța să-și ia bacalaureatul. Foarte mulți dintre ei nici nu-și propun să dea bacalaureatul. Vor doar să parcurgă anii de liceu, să aibă o adeverință de 12 clase cu care, sigur, să-și caute un loc de muncă pe piața muncii, care să corespundă pregătirii lor. Ceea ce vreau să subliniez aici este că avem foarte multe probleme de ordin social și că școala, oricât ar fi de deschisă, nu are pârghii să le rezolve pe toate. Știm cu toții că la Iași există un pol al asistaților sociali. Foarte mulți dintre ei sunt părinți și, din păcate, intrăm într-un cerc vicios pentru că acești părinți, care sunt asistați social și care nu valorizează educația și nici nu-i sprijină pe copiii lor să își continue studiile, nasc generații de alți asistați social și se perpetuează, din nefericire, fenomenul care poate fi numit chiar transgenerațional.

Andreea Daraban: Se discută despre eventuale soluții pentru acești elevi?

Luciana Antoci: Căutăm soluții pentru acești elevi și am să vă spun că numai în toamna anului trecut am obținut, la Iași, 50 de norme de consilieri școlari cu ajutorul cărora am reușit să avem acoperire completă pe toate unitățile de învățământ din rețeaua școlară județeană. Acești consilieri școlari au ca prioritate medierea relației dintre familie și școală, aducerea copiilor pe terenul școlii, dacă sunt în risc de abandon școlar și consilierea lor în funcție de aptitudinile pe care le au, în sensul de a-și continua studiile, de a învăța măcar o meserie, dacă nu, să meargă pe un culoar teoretic și apoi poate chiar unul academic. Din punctul acesta de vedere ne așteptăm la rezultate semnificative, în sensul în care de multe ori doar consilierea poate să dea roade. Pe de altă parte însă, știm foarte bine, schimbările sistemice se fac cu resurse consistente. Iar din perspectiva aceasta ar trebui gândită o formulă de sprijin pentru acești părinți, care să fie angajați pe piața muncii și să-și schimbe ei înșiși viața, pentru că odată cu această schimbare se schimbă și obiectivele și valorile și, evident, toate acestea se reflectă în viața copiilor lor.

Andreea Daraban: Trecem la un alt subiect. Iașul a fost primul județ din țară care a derulat anul trecut un program de testare standardizată a elevilor de gimnaziu și liceu – BRIO. Cum s-a derulat acest program?

Luciana Antoci: Iașul desfășoară testare inițială cu subiect unic, încă din anul 2021, după ce am ieșit din criza pandemică. Un moment extrem de important, în care a trebuit să știm care este nivelul real de pregătire al elevilor, ca să putem interveni recuperator acolo unde se impune. Am făcut această testare a nivelului de pregătire doi ani la rând, în formula clasică. Am considerat, în toamna anului școlar în curs, că e timpul să schimbăm formula. Să ne adaptăm mersului, să spun așa, în sensul digitalizării instituțiilor de învățământ și să-i testăm pe elevi în această formă pe care ați invocat-o dumneavoastră., pe platforma standardizată BRIO. Așa se face că timp de 3 săptămâni, elevii noștri au susținut testare pentru 10 discipline de studiu și când spun elevii noștri, mă refer la aproape 60.000 de elevi de gimnaziu și de liceu din tot județul. Repet, pentru 10 discipline de studiu, cu rezultate foarte evidente, pe care platforma de evaluare BRIO le-a analizat și le-a trimis către unitățile de învățământ în trei etape succesive. A fost întâi raportul individual pentru fiecare elev în parte, apoi raportul pe unitate de învățământ și a existat și un raport final, pe care l-am și prezentat, de altfel, într-o conferință de presă alături de reprezentanții BRIO. Am făcut o analiză a rezultatelor din perspectiva comparării lor cu rezultatele obținute în anii trecuți, pe testările clasice, și am văzut că se întâlnesc datele și avem în acest moment, pe toate cele 10 discipline de studiu, o ierarhie a școlilor: primele 20, ultimele 20 de unități de învățământ. De altfel, am și desfășurat o inspecție tematică prin Inspectoratul Școlar. Colegii noștri au mers țintit în școlile care se află pe ultimele locuri în aceste ierarhii, ca să identificăm cauza pentru care, de exemplu, la geografie, într-o anumită comunitate școlară, rezultatele sunt foarte slabe. De fiecare dată s-au confirmat aceste rezultate, ceea ce înseamnă că platforma brio a evaluat corect. Iar motivele sunt diferite. Ori sunt profesori debutanți care, atenție, și ei s-au format în perioada de pandemie și jumătate din facultatea lor a fost făcută în online, deci nu s-au pregătit temeinic, n-au nici pregătire în specialitate, nici pregătire didactică, pedagogică…

Andreea Daraban: Și totuși, cum au ajuns să predea la clasă?

Luciana Antoci: Au ajuns să predea pentru că sistemul este extrem de mare, pentru că e nevoie de resursă umană, pentru că rolul didactic încă nu este suficient valorizat la nivelul societății noastre și nici plătit în așa fel încât să acoperi numărul de norme. E nevoie de oameni. Nu toți sunt foarte bine pregătiți, dar trec prin filtrul examenului de titularizare din fiecare an și sigur, cei mai buni ocupă posturi titularizabile. Există însă și un segment de profesori care merg pe această zonă a suplinirii. Trebuie să-i conștientizăm și pe profesori și pe directori că au această problemă și odată conștientizată și asumată, evident, căutăm soluții. Au nevoie de mentorat. Dintre acești profesori tineri, să știți că mulți sunt buni, au chiar vocație pentru cariera didactică. Nu e vina lor că a venit criza pandemică și au traversat culoarul acesta academic într-o formulă de compromis. Foarte mulți dintre ei au perspectiva de a se dezvolta pentru cariera didactică, însă au nevoie de mentorat. Inclusiv în legea educație numărul 1, a existat o prevedere privitoare la asigurarea mentoratului de stagiatură pentru cei care intră în cariera didactică. Din păcate, nu s-a aplicat niciodată, pentru că mentorul trebuie să aibă un program adaptat, ori normă redusă, ori eventual să fie plătit suplimentar. Ca să își asume realmente acest proces de consiliere a unui tânăr, tânărul are nevoie să aibă acces la orele pe care le țin profesori experimentați, la rândul lui, să fie asistat de astfel de mentori care să-i ghideze, să-i ajute, să-i sprijine.

Andreea Daraban: Rezultate din acestea slabe au fost semnalate doar acolo unde erau profesori tineri?

Luciana Antoci: Nu neapărat. A fost doar un exemplu pe care vi l-am dat. Rezultate slabe sunt și în școlile unde numărul foarte mare de elevi este acela al copiilor care provin din familii dezorganizate sau care nu beneficiază de suportul, de sprijinul părinților, sau vin din familii în care părinții pur și simplu nu valorizează educația și atunci sigur că nu stabilesc niște standarde. Mai există un segment despre care vreau să vă vorbesc acum. Și anume acela al copiilor din mediul rural care sunt exploatați la muncile din gospodărie. E și asta o realitate și nu este de neglijat. Drept pentru care acești copii, chiar dacă frecventează școala, în momentul în care se duc acasă, ei nu se pregătesc pentru a doua zi pentru că au de efectuat niște munci, la solicitarea părinților. Și atunci sigur că devin la rândul lor vulnerabili. Cu alte cuvinte, cauzele sunt multiple și ele trebuie neapărat văzute în context, pentru că în fiecare comunitate educațională rezultatele slabe au altă explicație și, evident, altă rezolvăre.

Andreea Daraban: Așadar, există o preocupare permanentă pentru a remedia aceste deficiențe pe care le întâlniți în urma testării.

Luciana Antoci: Sigur că da, iar miza testării este, înainte de toate, să măsurăm. Performanța nu poate fi dovedită decât prin măsurare, pornind de la evaluarea nivelului de pregătire de la un moment dat și, evident, urmărind procesul în desfășurarea lui până la un alt punct, când, din nou, cuantificăm și vedem dacă a fost progres, regres sau stagnare pentru fiecare elev în parte. Și evident, învățându-i pe colegii noștri din sistemul de educație să dezvolte programe personalizate, particularizate, de lucru cu fiecare elev în parte. Pentru că fiecare copil vine cu alte nevoi în procesul de educație, nevoi care vă spuneam că vin din mediul familial, din mediul social, nevoi care țin de structura psiho-comportamentală a fiecărui copil, poate chiar de starea lui de sănătate, de felul în care s-a adaptat sau nu mediului școlar din care face parte. Sunt foarte multe variabile de care trebuie să ținem cont atunci când particularizăm un demers de învățare pentru copiii noștri.

Andreea Daraban: Ați reușit să asigurați dispozitivele necesare pentru toți copiii pentru a putea participa la testarea BRIO?

Luciana Antoci: Da, marea bucurie a noastră și unul dintre rezultatele pe care le-am invocat de fiecare dată când am vorbit despre testele BRIO a fost acela că am testat capacitatea de răspuns a școlilor pentru testare standardizată și pentru intrarea în online.

Andreea Daraban: Mulți copii și-au folosit propriile dispozitive.

Luciana Antoci: Este foarte adevărat și au preferat chiar și aceia care au primit din partea școlii un dispozitiv să folosească propria tabletă sau propriul telefon, pe care sigur le controlau mai ușor, pentru că erau acomodați cu aceste device-uri. N-ar trebui să îngrădească acest aspect calitatea desfășurării testelor. Vreau să vă spun că am beneficiat din partea celor de la BRIO de asistență în timp real. Iar acolo unde au fost probleme, au fost câteva cazuri izolate, de exemplu, la fizică sau la chimie, n-a fost suficient de lizibil subiectul sau nu s-a văzut o formulă sau, mă rog, se vedea în format parțial, s-a intervenit imediat. S-a restartat device-ul și a apărut o altă formulă de subiect, cu altă ordonare a itemilor, în așa fel încât totul să fie clar pentru elevi. E un experiment foarte curajos, trebuie să vă spun. E drept, inedit la Iași, pe care mulți dintre colegii noștri l-au privit cu rezerve, întrucât sigur e un element de noutate. Trebuie să știm că sistemele de educație, nu numai în România, ci peste tot în lume, sunt inerțiale, sunt conservatoare, se schimbă foarte greu tocmai din prisma faptului că sunt extrem de mari. Este angajatorul cel mai mare în orice țară, sistemul de educație. Deci, din perspectiva aceasta, sigur tindem să fim conservatori.

Andreea Daraban: Mai există o perspectivă referitoare la aceste teste, eficiența lor.

Luciana Antoci: Trebuie să vă spun că itemii au fost construiți de aceeași profesori care au configurat în anii trecuți subiectele pentru formatul clasic de testare inițială. Cu alte cuvinte, din această perspectivă, n-a fost nivel nici mai ridicat, nici mai scăzut de dificultate. Au fost acoperite toate capitolele din programă, iar rezultatul s-a convertit, de data aceasta, nu în notă, ci într-un scor. De ce este în teoria evaluării mai bun scorul decât nota? Pentru că scorul situează elevul într-o ierarhie județeană. Deci noi știm în momentul în care am primit scorul că un elev care a primit 50 de puncte este exact la jumătatea ierarhiei la nivel județean. Dacă aceste teste s-ar desfășura la nivel național, atunci am avea ierarhia națională și este foarte relevant să înțelegem poziția pe care o avem din acest punct de vedere. Mai mult decât atât, ne este clar pe care anume competențe trebuie să mai lucrăm. Pentru că dacă facem evaluarea în format clasic și ne vine o notă, ea este nota șapte și atât. Dar noi nu știm, din lista de competențe pe care trebuie să o aibă un elev de clasa a 7-a la un anumit moment dat dezvoltată, care lipsesc până la nota 10.

Andreea Daraban: Sunteți profesoară de limba și literatura română. În ceea ce privește testarea la această disciplină, considerați că este oportună întru totul?

Luciana Antoci: Din perspectiva testării inițiale, da. N-aș face testare pe tot parcursul anului doar în această formulă standardizată, pentru că la disciplina pe care eu o predau, elevii au nevoie și de alte competențe. Trebuie să văd în ce măsură elevul își dezvoltă competențe de exprimare orală. De asemenea, trebuie să văd că poate să redacteze un text scris fie în formatul textului argumentativ, fie pe analiză, fie pe sinteză. Sigur, sunt multe competențe care nu pot fi cuantificate corect doar printr-o testare inițială standardizată. Dar pentru a determina nivelul de pregătire de la începutul anului școlar, pe care eu, ca profesor de română, să-mi construiesc după aceea toată strategia de-a lungul demersului de învățare din anul respectiv, da, optez pentru această variantă.

Andreea Daraban: Această testare standardizată, de tip BRIO, va continua și anul școlar următor, adică 2024-2025?

Luciana Antoci: Dacă Ministerul Educației nu va pune în circuit o platformă la care lucrează acum, Iașul va merge mai departe pe această formulă și în toamna următoare. Facem pași importanți și ne antrenăm pentru ceea ce oricum va fi o realitate a sistemului educațional din România în anii următori.

Versiunea AUDIO a interviului

Un interviu realizat de Andreea Daraban.