#StareaEducației (INTERVIU): Prof.dr. Adrian Iftene de la Facultatea de Informatică a UAIC Iași: “Nu recomand elevilor și studenților de la licență utilizarea inteligenței artificiale în procesul de învățare. Recomand să o folosească atunci când știu să rezolve o problemă și nu atunci când nu știu. AI trebuie utilizată în cunoștință de cauză.”
Publicat de Andreea Drilea, 21 martie 2025, 12:27
Conform celui mai recent eurobarometru publicat de Comisia Europeană, 65% dintre tinerii români au utilizat aplicații bazate pe inteligența artificială pentru generarea de text, imagini sau video în ultimele 12 luni, fiind cel mai mare procent dintre cele 27 de țări ale Uniunii Europene. În schimb, Cipru și Ungaria prezintă cele mai scăzute rate de adopție. În cazul tinerilor din România, cel mai frecvent motiv pentru utilizarea aplicațiilor AI a fost studiul și cercetarea, urmat de divertisment și ajutorul la teme și activități creative.
Sunt și studii care susțin că instrumentele bazate pe inteligența artificială pot fi foarte utile pentru diverse obiective educaționale, însă există și riscul ca acestea să inhibe procesul de învățare. Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat despre beneficiile și riscurile utilizării inteligenței artificiale în procesul educațional cu domnul profesor doctor Adrian Iftene, de la Facultatea de Informatică a Universității ”Alexandru Ioan Cuza din Iași”, prorector al instituției.
Andreea Daraban: Mai întâi, v-aș ruga să ne explicați ce este de fapt inteligența artificială?
Adrian Iftene: Inteligența artificială încearcă să ne ajute cu task-urile repetitive, activități pe care noi le facem în mod zilnic. Le putem face mai ușor, mai repede, poate mai bine cu ajutorul inteligenței artificiale. Ca arie de acoperire, inteligența artificială prinde foarte bine în zona procesării de texte, gândiți-vă la ChatGPT, zona procesării de imagini, aici, gândiți-vă la deblocarea telefonului cu ajutorul amprentei sau cu ajutorul feței, zona de procesare audio, aici avem Shazam, avem vocile artificiale generate pe calculator, zona procesării de materiale video și aici sunt o mulțime de aplicații care identifică, de exemplu, bagajele suspecte într-un aeroport, situații de criză în orașele care sunt monitorizate cu ajutorul camerelor video. Dar intră și zona roboticii. În zona roboticii am avansat destul de mult. În primul rând, sunt state, precum China, care au investit foarte mult în zona roboticii, iar în spitale sunt folosite în mod extensiv. Mai intră și zona de procesări de date de dimensiune mare. Sunt foarte multe aplicații pe care le avem pe telefon sau pe calculator care folosesc inteligența artificială. Gândiți-vă la aplicațiile pe care le folosim zilnic: mergem la serviciu cu ajutorul unui Google Maps, care are elemente de inteligență artificială, folosim operații de traducere, căutăm pe internet, scriem texte. În momentul în care scriem un text și e greșit, primim sugestie de corectare, inteligența articială intervine și încearcă să ne ajute. Peste tot primim ajutor, fie că știm, fie că nu știm, de la inteligența artificială.
Andreea Daraban: Care sunt beneficiile utilizării inteligenței artificiale în procesul educațional?
Adrian Iftene: Am să încerc să vă dau niște exemple din activitățile pe care le am eu cu studenții. În procesul educational, de multe ori ne ajută, dar ne poate și încurca, cum bine ați precizat. Inteligența artificială este un ajutor pentru cei care au un anumit nivel de pregătire. Dacă nu ai acel nivel de pregătire, s-ar putea ca inteligența artificială să te încurce din cauză că nu înțelegi calitatea răspunsurilor pe care le primești. Nu-ți dai seama că un răspuns este greșit sau că nu este adecvat întrebării pe care ai pus-o. Pe studenții din anii de licență, noi îi încurajăm să nu folosească inteligența artificială. Să capete informațiile de bază, să studieze materiile pe care le au în cursul anilor, să-și facă temele săptămână de săptămână, să își ridice nivelul încet-încet, astfel încât la momentul când își termină licența și chiar la masterat sau doctorat, să folosească inteligența artificială în cunoștință de cauză, știind de fapt cum s-ar rezolva o problema. Și, astfel, în loc să aloce timp pentru a rezolva 10 probleme în 10 ore, dacă o problemă se rezolvă într-o oră, cu inteligența articială s-ar putea rezolva toate cele 10 probleme asemănătoare în doar jumătate de oră. În astfel de situații, când știi care este soluția la o problemă, este foarte util să folosești inteligența artificială. De aceea le recomand studenților, elevilor, să folosească inteligența articială când știu să rezolve o problemă, nu când nu știu să o rezolve. Inteligența artificială este foarte utilă. Le-am recomandat studenților să o folosească, de exemplu pentru pregătire la examen. Eu am undeva la 12 cursuri pe care le pregătesc. Am materiale video, am materiale PDF-uri, am pptx-uri, am o multitudine de tipuri de documente. Pentru a-și face un rezumat, pentru a-și extrage niște notițe din toate aceste materiale, inteligența articială este foarte utilă. Eu am făcut un experiment cu astfel de materiale și mi-a extras din peste 700 de slide-uri, deci un volum foarte, foarte mare de material, a extras 10 pagini în care toată această informație, inclusiv din video, a fost structurată într-un document în care erau precizate și sursele de unde și-a luat informația respectivă. Deci, în astfel de situații, ca să se pregătească pentru examen, să se pregătească pentru evaluări, poate fi folosită inteligența artificială.
“Le recomand elevilor să folosească AI la temele sau la proiectele unde ai nevoie de inventivitate, pentru a primi idei, dar nu pentru a rezolva tema respectivă sau proiectul respectiv.”
Andreea Daraban: Dar în ceea ce îi privește pe elev? Sunt elevi în clase de gimnaziu, în clase de liceu care utilizează inteligența artificială. E de recomandat, care sunt pericolele?
Adrian Iftene: La temele de la Matematică nu aș recomanda. La temele de la Limba Română, unde au de compus ceva, nu aș recomanda. Le-aș recomanda să o folosească la temele sau la proiectele unde ai nevoie de inventivitate. Și eu mai fac asta în momentul în care organizez, de exemplu, un eveniment și vreau să mă gândesc la toate aspectele care ar putea intra în organizarea acelui eveniment. Să-mi spună ce părere are despre organizarea evenimentului, să-mi dea niște sugestii. De regulă, dă foarte multe sugestii. Eu am în minte deja două-trei sugestii, iar de multe ori, acestea sau planul meu se află în răspunsurile lui, dar aflu și două-trei direcții la care nu mă gândisem și care sunt foarte potrivite pentru a face tema respectivă, pentru a organiza evenimentul respectiv. În astfel de situații le recomand elevilor să o folosească, pentru a primi idei, dar nu pentru a rezolva tema respectivă sau proiectul respectiv.
“Profesorii ar putea utiliza inteligența artificială pentru personalizarea temelor sau a modului de predar, pentru a-i ajuta la evaluare și pentru a-i ghida în ceea ce fac.”
Andreea Daraban: În ceea ce îi privește pe profesori, mă refer atât la cei din mediul universitar, cât și la cei din preuniversitar, cum îi poate ajuta inteligența artificială?
Adrian Iftene: De multe ori noi lucrăm și cu elevi sau studenți care au dizabilități. Poate nu văd suficient de bine, poate nu aud suficient de bine, poate au nevoie de un program personalizat de învățare. În astfel de situații, recomand folosirea inteligenței artificiale. Pe baza materialelor de la cursul meu, mi-am creat un ChatGPT, atât textual cât și vocal, cu care cineva care dorea să învețe materia respectivă putea să interacționeze. Deci, cineva se așază în fața calculatorului, începe prin voce să pună întrebări despre materia respectivă, primește definiții, primește exemple, primește soluții la problemele pe care le ridici. În astfel de situații, când avem astfel de copii care au nevoie de ajutor suplimentar, le recomand profesorilor să își creeze resurse personalizate pentru elevii respectivi și să le folosească. O studentă de-a mea are un proiect de licență în care s-a gândit să personalizeze lecțiile pentru elevi în funcție de nivelul acestora. Acesta ar fi un mare avantaj pentru profesori. Să aibă niște unelte care să personalizeze temele, care, în funcție de nivelul lor, în funcție de răspunsurile pe care elevii le dau la teste, să personalizeze din nou actul învățării.
Andreea Daraban: Ar putea fi utilizată inteligența artificială pentru a personaliza modul de predare?
Adrian Iftene: Sigur. Gândiți-vă la un test pe care îl generăm automat și acel test are întrebări din mai multe zone ale materiei, din capitolul introductiv, din capitolul doi, din capitolul trei și din capitolul patru. Elevii vor răspunde în funcție de modul în care au învățat și cum au reținut sau în funcție de afinitățile pe care le- au avut pentru secțiunile respective din materie. În urma unui test, ne dăm seama că patru elevi au răspuns foarte bine la prima parte a capitolelor pe care le-au învățat. Alți elevi au răspuns mai bine în partea finală a materie pe care au studiat-o. Din acest punct poate să apară învățarea personalizată a elevilor. Li se pot da exerciții, se poate insista cu exerciții din zonele pe care nu le-au acoperit foarte bine sau unde nu au răspuns foarte bine, astfel încât, în viitor, nivelul lor în acele zone să crească. De asemenea, când avem teste, le recomand profesorilor să construiască teste, din cauză că acest proces, corectarea lor reprezintă o activitate repetitivă, care mănâncă foarte mult timp, iar de la an la an, trebuie generate noi teste. Cu inteligența artificială astfel de provocări se pot face foarte ușor.
Andreea Daraban: Ar putea fi inteligența artificială utilizată și pentru o evaluare și pentru o notare echitabile?
Adrian Iftene: Pentru a ajuta pe profesorii la evaluare și pentru a-i ghida în ceea ce fac. Dar nu pentru a-i înlocui pe profesori, din cauză că de multe ori inteligența artificială halucinează.
“Dorim să folosim inteligența artificială ca să ne ajute, nu să ne înlocuiască sau să ia decizii în locul nostru.”
Andreea Daraban: Dar ar putea introduce niște standarde? De exemplu, mă gândesc la învățământul preuniversitar, unde se vorbește despre inexistența unor standarde de evaluare și de inexistența unor evaluări standardizate.
Adrian Iftene: Eu n-aș lăsa inteligența artificială să stabilească aceste standarde. Aș pune inteligența artificială să respecte niște standarde pe care le am eu în minte și pe care doresc să le urmărească. Asta da. Sunt lucruri diferite, cum bine ați precizat, și dorim să folosim inteligența orticială ca să ne ajute, nu să ne înlocuiască sau să ia decizii în locul nostru.
Andreea Daraban: Mulți profesori vorbesc despre hățișul acesta birocratic cu care au de-a face, îi poate ajuta inteligența artificială în acest sens?
Adrian Iftene: Așa e, inteligența articială ne ajută să facem documente. De multe ori trebuie să creăm anumite documente conform standardelor pe care le avem în educație. În momentul în care îi spui ce anume să scrie în aceste documente, îi dai ideile principale, este în stare să-ți genereze o pagină de text în care îmbracă ideile pe care le ai tu într-o formă adecvată pentru a fi prezentate. Evident, ele trebuie verificate. Recomand și în momentul în care se generează teste și în momentul în care se realizează materiale de învățare, ca profesorul să verifice aceste materiale. Pentru diversitate ne ajută. Dar acea diversitate s-ar putea să conțină și halucinare și atunci noi trebuie să o aducem pe drumul corect și să corectăm răspunsurile sau variantele pe care le dă inteligență artificială.
“Cred că în viitor, va fi preferat, la un loc de muncă, absolventul de facultate ce va stăpâni domeniul pentru care s-a pregătit, dar care va stăpâni și inteligența artificială pe domeniul respectiv.”
Andreea Daraban: Ar putea fi, într-un viitor îndepărtat, înlocuit omul cu inteligență artificială? E o temă care macină pe multă lume.
Adrian Iftene: Eu le recomad studenților, absolvenților de facultăți să vadă și cum inteligența artificială i-ar putea ajuta în ceea ce au învățat, în activitățile pe care le vor desfășura. Părerea mea este că, în viitor, între un absolvent de facultate care va stăpâni un domeniu și un absolvent de facultate care va stăpâni domeniul respectiv, dar va stăpâni și inteligența artificială pe domeniul respectiv, va fi preferat cel care va avea inteligența artificială alături de el.
“Inteligența artificială ne va face mai leneși și va duce la atrofierea unor simțuri. În procesul de învățare, în momentul în care nu ne exersăm creierul să facă exerciții, el va deveni leneș, iar la un examen rezultatele nu vor fi bune.”
Andreea Daraban: Ce riscuri presupune totuși utilizarea inteligenței artificiale de către elevi, de exemplu? Am putea vorbi despre o posibilă dependență? S-a făcut un studiu în Statele Unite, la Universitatea din Pennsylvania. S-au realizat niște teste de antrenament la matematică și s-a constatat că inteligența artificială i-a ajutat foarte mult pe elevi să se antreneze, dar în momentul evaluării propriu-zise, când nu au mai avut alături inteligența artificială, rezultatul a fost dezastruos.
Adrian Iftene: Așa este. Inteligența artificială, evident, ne va face mai leneși din cauză că vom apela la ea să găsim răspunsul mai repede și mai ușor, va duce la atrofierea unor simțuri. S-au făcut studii care arată că în momentul în care ne ghidăm cu ajutorul Google Maps, care preia funcțiile noastre de orientare, simțul nostru de orientare a fost afectat și nu ne mai orientăm așa ușor fără Google Maps, cu harta, cum făceam odată după soare, după râul care este în stânga noastră, după orașul care ar trebui să fie în dreapta, ar trebui să avem suficiente informații pentru a ne deplasa într-o anumită direcție, în direcția dorită. Ceea ce nu se mai întâmplă. Similar este și în procesul de învățare. În procesul de învățare, în momentul în care nu ne exersăm creierul să facă exerciție de matematică, el va deveni leneș și în momentul în care va avea un test nu va fi în stare să rezolve testul respectiv.
Andreea Daraban: La fel e și cu gândirea critică…
Adrian Iftene: La fel și gândirea critică. Dacă lăsăm gândirea critică pe baza inteligenței artificiale, ni se va atrofia gândirea critică și nu vom mai fi în stare să discernem ce este bun și ce nu este bun. Am să vă povestesc și eu despre un experiment pe care l-a făcut un profesor de la o universitate din străinătate. A dat un proiect la două grupe de studenți, același proiect. La prima grupă de studenți le-a dat voie să folosească inteligența artificială pentru a rezolva proiectul respectiv. La a doua grupă de studenți le-a dat voie să folosească orice de pe internet, căutare pe Google, materiale disponibile, documentație pentru a rezolva același proiect. Echipa 1, cea care a folosit inteligența artificială, a reușit să rezolve proiectul foarte repede și foarte bine. La cea de-a doua grupă a durat mai mult până au înțeles de fapt ce trebuie făcut, care sunt pașii. După ce au parcurs pașii, au reușit să rezolve și ei foarte bine proiectul, dar a durat mai mult. În a doua fază a experimentului, profesorul le-a cerut la ambele grupe de studenți să rezolve același proiect dat inițial, dar fără să folosească nicio resursă, nici inteligența artificială, nici resurse disponibile pe internet, absolut nimic, doar mintea proprie. Evident, prima grupă, care a folosit inteligența artificială și n-a înțeles ce a făcut inteligența artificială și cum s-a obținut soluția care i-a fost oferită, nu au fost în stare să rezolve deloc proiectul respectiv. Pe când cea de-a doua grupă a fost în stare să-și amintească pașii pe care i-a parcurs într-o primă etapă cu ajutorul materialului de pe internet și a reușit până la urmă să rezolve proiectul respectiv. Cam în aceeași situație sunt și elevii și studenții noștri. Le recomand să nu folosească inteligența greșeală când nu știu să rezolve o problemă, din cauză că nu înțeleg ce face inteligența artificială și nu înțeleg soluția care a fost oferită de inteligență artificială. Recomandarea mea este să învețe să rezolve probleme, să stăpânească foarte bine rezolvarea acelor probleme, să înțeleagă când o soluție este corectă, când o soluție nu este corectă, ceea ce spuneați de gândirea critică, să fie în stare să corecteze o soluție greșită, să facă să devină soluție corectă. Și în felul acesta, inteligența artificială nu-i va încurca, nu-i va dezavantaja când o vor folosi, ci îi va ajuta. Își vor da seama în momentul în care vor folosi inteligența artificială că o soluție la o problemă este corectă și atunci e foarte bine, trec la problema următoare, dar își vor da seama și când o soluție este incorectă. Și asta este cel mai important lucru. Să-și dea seama când soluția este incorectă și să-și dea seama cum să corecteze soluția respectivă.
Andreea Daraban: E foarte greu cu copii de vârste mici.
Adrian Iftene: Da, este greu să facem astfel de experimente, dar la vârstele mici, cum am zis și la început, aș ține inteligența articială cât mai departe de ei. I-aș lăsa să-și formeze gândirea pentru a rezolva problemele singuri și de-abia după aceea, într-o etapă ulterioară, să folosească inteligența artificială.
“Profesorii trebuie să știe până unde să le dea voie elevilor să folosească inteligența artificială. Și de asemenea, să-și dea seama când sunt elevii suficient de pregătiți pentru a o folosi.”
Andreea Daraban: Estonia a lansat prima inițiativă mondială pentru introducere ChatGPT EDU și a chat-boturilor în toate școlile la începutul noului an școlar. 20.000 de elevi de liceu de clasele a X-a și a XI-a și cei 3000 de profesori ai acestora vor primi acces gratuit la ChatGPT și la alte instrumente de inteligență artificială. Cum vedeți această inițiativă?
Adrian Iftene: La clasa a X-a încă e mai bine decât la clasele primare sau gimnaziu. Dar, încă mi se pare devreme. Acum depinde cum va funcționa acest ChatGPT pentru educație. Dacă le va da toată soluția, vor avea o problemă în viitor. Dacă le vor da pașii necesari pentru a construi soluția, va fi de ajutor pentru orice elev de clasa a X-a să știe ce pași trebuie să parcurgă pentru a rezolva un anumit tip de problemă.
Andreea Daraban: Ar trebui niște cursuri care să-i pregătească pe elevi pentru folosirea inteligenței artificiale?
Adrian Iftene: Da, dar și pe profesori. Din cauză că profesorii trebuie să știe până unde să le dea voie elevilor să folosească inteligența artificială și unde să zică stop în a folosi inteligența artificială. Și de asemenea, să-și dea seama că, din acest moment, elevii au un nivel suficient de ridicat și pot folosi inteligența artificială pentru a face ceva mai repede sau mai ușor sau mai inventiv sau mai creativ.
“La Facultatea de Informatică noi am decis ca studenții să folosească cât mai puțin inteligența artificială la nivel de licență. Dar în momentul în care o folosesc, ei trebuie să fie în stare să explice foarte bine ceea ce au obținut cu ajutorul AI.”
Andreea Daraban: Mai puțin de 50% dintre școlile europene au o politică de utilizare a inteligenței artificiale. Sunt necesare niște norme clare pentru utilizare acestor instrumente și de ce?
Adrian Iftene: Da, trebuie să stabilim niște norme clare. Se trece foarte ușor de la a folosi inteligența artificială la plagiat. Ne vine foarte ușor să zicem că ceea ce a generat inteligența articială este făcut de către noi și nu este adevărat. În cazul Facultății de Informatică, să știți că lucrurile nu sunt ușor de decis și de controlat. Noi am decis ca studenții să folosească cât mai puțin inteligența artificială în a și-a rezolvat temele la nivel de licență, la nivel de construire a lucrării de licență, a părții scrise, a părții practice, aplicate. Dar în momentul în care o folosesc, să fie în stare să explice foarte bine ceea ce au obținut cu ajutorul inteligenței artificiale, să își dea seama ce este bun și ce nu este bună în soluția oferită.
“Se pune problema dacă este etic să avem articole științifice în care ChatGPT este unul dintre co-autori. Cred că ar trebui stabilite norme clare în privința domeniilor în care poate fi utilizată inteligența artificială.”
Andreea Daraban: Ar trebui și din punct de vedere etic să fie redactate niște norme…
Adrian Iftene: În zona etică este cel mai important. Vă dau un exemplu din zona scrierii de articole. Noi scriem articole științifice în urma proiectelor pe care le avem cu studenții la nivel de licență, la nivel de masterat, la nivel de doctorat. Sunt tematici actuale și e important să diseminezi rezultatele pe care le obții. De câțiva ani au început să apară articole în care unul dintre autori este ChatGPT și se pune problema dacă este etic să avem astfel de articole, în care ChatGPT este unul din co-autori. Și asta din cauză că e greu să delimitezi unde este munca ta, care este contribuția ta, care este contribuția inteligenței artificiale și e greu să tragi linia între ce gândești tu și ceea ce ai făcut tu și ceea ce a fost făcut cu ajutorul inteligenței artificiale. Din acest motiv, poate ne va fi mai ușor și mai simplu să interzicem foarte mult inteligența artificială și să precizăm foarte, foarte clar unde poate fi folosită, în zone precum aranjarea documentelor, precum formatarea documentelor, eliminarea erorilor, corectarea gramaticii. Deci să folosim inteligența articială, dar să știm cum a fost folosită și cum ne-a ajutat. Din cauză că dacă noi facem niște greșeli gramaticale și data viitoare vom folosi iar inteligența artificială, acele greșeli gramaticale vor rămâne în modul în care gândim sau în modul în care scriem și nu vrem asta. De aceea, partea aceasta de feedback, pe care îl obținem în urma folosirii unor astfel de resurse, este foarte important.
Andreea Daraban: Există instrumente care să prevină frauda atunci cândd este utilizată AI?
Adrian Iftene: Și da și nu. Din cauză că sunt unelte care în momentul în care generați texte sau imagini sau video cu ajutorul inteligenței artificiale, vă spun din start că sunt făcute 100% cu inteligența artificială, cu niște semne foarte vizibile, cum sunt, de exemplu, acele evenimente în care vedem un poster și ne dăm seama că este făcut cu AI, din cauză că e foarte complex, are foarte multe elemente, are foarte multe mesaje. Dar să știți că sunt unelte care fac ca textele, imaginile, vocea pe care o generează să pară umană. Adică începe să introducă niște imperfecțiuni în textul pe care l-a generat, în imaginile care au fost generate, în vorbirea generată și astfel încât detectăm sau nu detectăm că a fost utilizată AI. Și asta în funcție de ce unelte au fost folosite. Deci, sunt instrumente care fac ca un text să pară că nu a fost generat cu inteligență artificială.
Andreea Daraban: Ar trebui introdus o disciplină opțională în școli, la liceu, la gimnaziu, legată de cum interacționăm cu inteligența artificială, cum ne raportăm la ea, cum o folosim, astfel încât elevii și viitorii studenți să capete această dexteritate și să o folosească în beneficiul lor și fără să încalce normele etice?
Adrian Iftene: Nu aș fi pentru introducere unor astfel de discipline, aș face altceva. Aș invita profesorii, ca pe domeniile pe care activează, să prezinte cum i-ar putea ajuta pe elevii inteligența artificială. De exemplu, profesorul de matematică să vină și să spună elevilor: noi rezolvăm problema așa, dar uitați cum ar putea inteligența artificială să vă ajute în a face ceva în domeniul matematici. Similar la istorie. E greu ca cineva, care nu are toate aceste abilități de la toate materiile care se predau în liceu sau gimnaziu, să vină și să spună, specific ficărui domeniu, cum ar fi mai bine de făcut. Profesorii să-și dea seama cum ar dori ei ca elevii să se comporte în interacțiunea cu inteligența artificială, când se discută de materia pe care o predau.
Andreea Daraban: Pe final, ca o concluzie, cum trebuie să privim inteligența artificială? Cu precauție, cu teamă, cu interes…
Adrian Iftene: Cu toate. E greu de zis. Suntem în etapa în care încă învățăm foarte multe despre cum putem folosi inteligența artificială în toate activitățile noastre. Sugestia mea este să nu ne speriem de inteligența artificială. Să încercăm, chiar dacă o să ne lovim cu capul de multe ori, să o luăm alături de noi și să ne ajute în toate activitățile pe care le facem. Din cauză că, pe viitor, va fi important să fim mai eficienți, mai rapizi în a rezolva anumite probleme, mai ales la un viitor job. Poate că pe perioada învățării, elevilor nu li se cer să rezolve foarte, foarte multe probleme, să rezolve foarte multe, multe sarcini și atunci inteligența artificială ar putea fi lăsată deoparte. Dar în momentul în care ne vom angaja și vom avea cerințe din ce în ce mai mari de la șefii, sau în echipele în care vom fi implicați, atunci inteligența articială ne va ajuta foarte mult în ceea ce vom face. Deci, momentan, elevilor, studenților le recomad să mai aștepte, dar să aibă în minte ca inteligența articială să fie lângă ei în momentul în care vor termina studiile, în momentul în care se vor angaja pe viitor.
Varianta audio a interviului:
Adrian Iftene este profesor doctor la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, prorector al instituției. Domeniile sale de interes includ procesarea limbajului natural (recunoașterea entităților de tip nume și analiză de sentimente, sisteme de tip întrebare-răspuns, căutare documentară, supraveghere pe Internet) atât pe limba română, cât și pe limba engleză. De asemenea, are experiență în analizarea rețelelor sociale (Twitter, Facebook, MySpace, Flickr), în realizarea profilurilor de utilizator și în credibilitatea resurselor; procesarea imaginilor (folosind tehnici statistice, de învățare automată și rețele neuronale); aplicații în zona tehnologii noi (realități augmentate și virtuale, Amazon Alexa, aplicații mobile și controlul aplicațiilor prin gesturi și cu ajutorul ochilor); inginerie software (analiza cerințelor, modelare arhitecturală și detaliată, implementare și asigurare a calității).
În ultimii ani, a dezvoltat împreună cu studenții aplicații și platforme pentru orașe inteligente și sănătate inteligentă și a folosit inteligența artificială în boli precum cancerul colorectal, accidentul vascular cerebral, fibrilația atrială, Alzheimer, malaria și tuberculoza. Până acum, a fost implicat în 20 proiecte de cercetare (10 internaționale și 10 naționale), în 10 programe operaționale, în 6 mobilități ERASMUS și în 3 acțiuni COST. A publicat peste 300 de lucrări, indexate în baze de date internaționale.
