Așezări pe harta Basarabiei: Drochia…

Publicat de nicolaetomescu, 26 iunie 2015, 10:08 / actualizat: 7 septembrie 2015, 13:15

Republica Moldova ţine de logica internă a lucrurilor; iată de ce, în fiecare zi, ne concentrăm asupra fenomenelor, asupra esenţialului, principalului şi generalului… Absorbim problematica ca pe una regională… 

Cu gândul şi cuvântul ne îndreptăm către realităţile din Basarabia… Sugerăm câteva aspecte ale încercării: apartenenţa la sfera domeniilor impresionante prin precizie, minuţiozitate; demersuri apropiate, mai ales, de universul culturii scrise și orale eliberate de reajustări – fapte „mărunte“, „neînsemnate“, din viaţa comunităţilor se unesc, laolaltă, într‑un curent nesfârşit. Esenţiale sunt aspectele istorice și sociale, identitatea culturală, necesităţile traiului (civilizat), programele de dezvoltare etc. Viaţa nu presupune doar consultarea dicţionarelor; cel mai bine este să stai de vorbă cu oameni vii, concreţi, direcţi. Desigur, accentele cad pe calitate, dar aduc în prim-plan şi confruntarea cu alte dimensiuni: stabilirea unei ierarhii, contrastul dintre nobleţea spirituală a unor oameni „extrasă“ din studierea atentă a profilului spiritual – şi aspectul material, căutarea punctelor de referinţă şi a modelelor de comportament, modificări intervenite în comportamentul demografic (consecinţe în viaţa socială), în comportamentul politico-naţional etc., deci, o privire critică asupra „arhivei“ în care trebuie să distingem efectele spiritului asupra modelului cultural, fără a ignora greutăţile din trecut şi prelungirea lor în prezent…

Într-o primă etapă, vom ilustra semnificația monografiei, a studiului amplu asupra unui subiect, tratat detaliat și cvasiexhaustiv…

*

Drochia, reședința raionului omonim din Republica Moldova, este situată în nordul[1] celui de-al doilea stat românesc.

• În 1777, Drochia a fost menționată, pentru întâia oară, în cronicile anului.
• În 1830, era o așezare constituită din 25 de familii.
• În 1847, potrivit documentelor oficiale, a fost ridicată prima „întreprindere” de prelucrare a strugurilor de poamă. În 1875, apar și două clădiri înzestrate cu instalații special amenajate pentru măcinarea cerealelor (mori). În 1889, gara, construită odată cu înființarea căii ferate Bălți-Ocnița, deschidea noi legături spre lume și asigura un indice de creștere industrială.
• În 1922, în cuprinsul reformei agrare din Basarabia, 43 de locuitori au primit 250 ha de pământ. În prima jumătate a secolului al XX-lea, Drochia începe să se dezvolte.
• În 1940, devine centrul raionului cu același nume[2].
• După proclamarea suveranității de stat și a independenței republicii, Drochia se poate mândri cu faptul că este una dintre puținele așezări din Moldova unde veniturile publice locale se întemeiază pe (re)surse proprii și defalcări. Întreprinderile livrează marfă în România, Ucraina, Rusia, Belarus. Astăzi, populația orașului Drochia tinde să atingă cifra de 25 mii locuitori – cea mai mare parte a lor (79%) este de etnie română (moldoveni, în actele oficiale), 12% sunt ruși, 6% ucraineni, 3% reprezentanți ai altor minorități. Sistemul de educație este format din 5 grădinițe de copii, 2 școli medii, 4 licee[3] și o școală polivalentă. Rețeaua instituțiilor culturale este formată din două biblioteci publice, două case de cultură, școala muzicală și școala de pictură. Televiziunea locală și publicațiile periodice întrețin iluzia libertății de exprimare. În domeniul ocrotirii sănătății funcționează spitalul raional, centrul medicilor de familie și numeroase farmacii; sunt antrenați medici și personal medical mediu. Orașul dispune și de o școală sportivă[4].
• Monumentul dedicat lui Mihai Eminescu (de lângă liceul cu același nume), bustul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din fața Consiliului Raional, nu aplică, neapărat, ideea formei restaurate sau transformate, ca neprețuită comoară artistică și documentară, dar asigură Drochiei o amintire pe care trecătorii sunt îndemnați să o ia în seamă, deopotrivă cu locul numit „Poenița Luminoasă” (potrivit pentru relaxare, dacă pedagogia oamenilor l-ar menține într-o stare de curățenie[5])…

• 

  Liceul „Mihai Eminescu”

  

  Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu”

  

  Primaria Drochia

  
  

  

  Gara din Drochia

  

  Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

  

  Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

  
  

  

  Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

  

  Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

  

  Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

  
  
• În 1988, un grup de localnici a inițiat mișcarea de construcție a noii biserici[6]. Nimic nu a stat în calea visului. Din 1998, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, capodoperă a arhitecturii sacre, domină peisajul urban; este unicul lăcaș sfânt din Basarabia desemnând harul pictorului român Petre Achițenie[7]…

© Nicolae Tomescu

[1] Drochia (numele provine de la pasărea dropie), oraș situat între localitățile Bălți, Soroca, Rîșcani și Edineț, se ițește în nordul Republicii Moldova, la o distanță de 176 km de capitala Chișinău, pe lungimea căii ferate Bălți-Ocnița… A fost ridicat la rang de oraș în 1975, devenind al 2.000-lea oraș din fosta U.R.S.S.

[2] În anul 1954, stația căii ferate s-a contopit cu cătunul (aflat la o depărtare de 1,5 km de sud-estul stației) cu un nume identic, formând, astfel, localitatea de tip orășenesc – Drochia. A devenit centru industrial, odată cu construcția unei fabrici de zahăr, începută în 1954 și finisată în 1957; în jurul fabricii s-a dezvoltat un orășel muncitoresc – cu școală, casă de cultură, grădiniță de copii etc. Mai târziu, în localitate apar fabrica de mobilă (1963), de fermentare a tutunului (1969) și combinatul de confecționare a ambalajelor (1970). Odată cu dezvoltarea industrială crește și populația. La 28 decembrie 1973, Drochia este proclamat „oraș de subordonare raională”.

[3] Liceul „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”; Liceul „Mihai Eminescu”; Liceul „Ștefan cel Mare”; Liceul „Vladimir Boiarnițchi”; Școala medie Nr. 2; Școala Internat de tip sanatorial…

[4] În anul 2003, echipa de handbal juniori din Drochia a ocupat locul I – la o competiție internațională din Austria.

[5] Pe teritoriul orașului se întinde și un lac cu o suprafață totală de 30 ha (la rându-i, așteaptă respect și dragoste din partea autorităților).

[6] În aprilie 1988, a avut loc sfințirea locului. În mai puțin de patru ani, au fost înălțați pereții catedralei. Forma și amplasarea turlelor a fost elaborată de preotul Pavel Vuluță, ideile sale fiind transpuse de meșterii din Tighina. Cele cinci cupole îi simbolizează pe Isus Cristos și pe cei patru evangheliști. În toamna anului 1997, frescele au acoperit întreaga suprafață a pereților, tavanului și bolților, fiind considerate una dintre cele mai frumoase creații ale pictorului Achițenie.

[7] Numele pictorului și al feciorului său, Ioan, au fost înveșnicite într-o inscripție din catedrală, alături de numele părintelui Pavel Vuluță și ale tuturor ctitorilor catedralei…

Nicolae Tomescu

Angela & Anastasia Cojuhari