Himalaya (6)… Text si foto: Nicolae Tomescu

Publicat de nicolaetomescu, 20 februarie 2015, 11:47

Există o nostalgie a visurilor care pot să facă orice lucru posibil. Există lucruri pe care le atingem, iar ele rămân eterne…

Totodată, drumul mi se pare a fi o călătorie intimă. Doar rătăcitorii nu au nicio cale de străbătut…

În mai 2014, am pășit pe drumul…

Starea de mister aduce cu sine o certitudine. Mai curând, prin intermediul relatării în scris, zi de zi, a călătoriei mele, ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit, va deveni, imediat, o taină, un secret (la îndemâna tuturor)…

***

ZIUA 5 / 07.05.2014:  THIMPHU – PUNAKHA (72 km – autocar cca 2h)

Dimineața, am vizitat „Fortăreața Glorioasei Religii”, Tashichho Dzong, care domină zona, într-un mod maiestuos, prin grandoarea și frumusețea stilului tradițional în care a fost construită. Este centrul guvernământului și centrul religios, aici aflându-se locul sălii tronului și sediul Je Khenpo (abatele-șef), construit în anul 1641 de Shabdnung Ngawang Namgyal, unificatorul politic și religios al Bhutanului, reconstruit în anii ’60 ai secolului XX în manieră tradițional bhutaneză. Am pătruns în Memorialul Chorten, devenit emblema Bhutanului, cea mai impresionantă stupă dedicată celui de-al treilea rege Jigme Dorji Wangchuck, supranumit „Tatăl Bhutanului Modern”, construită la inițiativa mamei sale, Regina Ashi Phuntsho Choden Wangchuck (în 1774), la doi ani după pierderea fiului său, un monument al păcii, înconjurat permanent de „pelerine” care murmură mantre și învârt roți de rugăciune. Turul de oraș continua cu Institutul de Medicină Tradițională, fondat pentru a îmbunătăți medicina tradițională din regat, Muzeul Textilelor – care prezintă o gamă vastă de produse din materiale textile, produse mesteșugărești și obiecte decorative, Changangkha Lhakhang, cel mai vechi templu din Thimphu – datează din secolul al XV-lea, Biblioteca Națională – care păstrează o colecție inestimabilă de manuscrise antice budhiste și Institutul Zorig Chusum, cu o școală importantă de pictură, unde studenții deprind mesteșuguri tradiționale, mai ales arta de a picta „thanka”, manuscrisele sfinte buddhiste. Guvernul a fondat și a sponsorizat, în anul 1971, acest institut național pentru a promova și păstra nealterată cultura, pentru a contribui la dezvoltarea economică a țării prin produse și servicii de calitate; de-a lungul istoriei, Bhutanul a conservat o tradiție istorică unică; aceasta a jucat un rol vital în modelarea patrimoniului cultural distinct a cărui continuitate este reflectată în cele 13 arte și meșteșuguri. Am ajuns apoi la Nunnery, unde maicile budhiste practică dharma, la punctul de belvedere Sangaygang, de unde se vede întreaga Vale Thimphu, la Mini Zoo pentru a vedea Takin–ul, animalul național al Bhutanului. Ne-am deplasat spre Punakha (capitala Regatului Bhutanez, până în anul 1955), localitate în care își are reședinta de iarnă Je-Khempo, conducătorul religios al Bhutanului. De-a lungul drumului ne întâmpinase, la tot pasul, armonia celestă dintre peisajele și liniștea montană de aici, dar și steagurile cu rugăciuni ale celor mai pioși budiști. Am trecut prin pasul Dochula, situat la o altitudine de aproximativ 3.100 m, unde am oprit pentru fotografii, nefiind posibil să distingem vârfurile de peste 7.000 m ale munților Himalaya de est, ratând – și la dus și la întoarcere – priveliștea asupra Gankher Puensum (7.497 m). Câmpuri terasate, zone împădurite, înainte de a ajunge la partea de sus a unor dealuri, apoi drumul coboară prin păduri de rododendroni și magnolii, după care am trecut printr-o zonă semi-tropicală cu portocali, bananieri, cactuși…

*

ZIUA 6 / 08.05.2014:  PUNAKHA – PARO (135 km / autocar 4-5h)…

Am vizitat și cea mai impresionantă fortăreață, Punakha Dzong, construită strategic, la confluența râurilor Pho Chhu și Mo Chhu (1637). Fortăreața, loc de încoronare a regilor buthanezi, încă din anul 1907, a suferit – de-a  lungul timpului – diferite incendii, cutremure, inundații cărora le-a rezistat eroic, jucînd un rol important în istoria Bhutanului, devenind centrul administrativ și religios al districtului Punakha, totodată reședința de iarnă a conducătorului lama din Bhutan. Una dintre atracțiile fortăreței este sistemul de 21 de temple care încântă prin armonia decorațiilor și a arhitecturii; arată ca un vas gigantic, cu lucrări rafinate în lemn și picturi detaliate. În Paro, am vizitat Ta Dzong, turnul de observație construit pentru apărarea Rimpung Dzong (în timpul războaielor interne din secolul al XVII-lea), care a devenit, din 1968, Muzeul Național Bhutanez, adăpostind o moștenire culturală de o valoare inestimabilă. Colecțiile muzeului includ picturi religioase – thanka, obiecte de artă care datează din secolul al VII-lea, stampe bhutaneze și o colecție de arme, respectiv de armuri. De aici, coborâm spre Rimpung Dzong, care controlează toate activitățile religioase și sociale din vale. Dzongul, construit ca o cetate, în anul 1646, de primul lider temporal și spiritual al Bhutanului, găzduiește corpul monastic din Paro, biroul șefului administrativ – Dzongda, inclusiv biroul judecătorului districtului Paro – Thrimpon. Tot aici am privit podul acoperit Nermi Zam…

Înainte de a ajunge în Paro, am avut privilegiul să fotografiem, de la cațiva metri, după o ascensiune dificilă (dar de neuitat), celebrul „Tiger’s Nest”, în traducere „Cuibul Tigrului”, după cum este cunoscută Mănăstirea Taktshang Goemba, situată pe o stâncă la înălțimea de aproximativ 800 m deasupra văii. Legenda spune că, în secolul al VIII-lea, Guru Padmasambhava a zburat pe spatele unei tigroaice și, la o distanță de 3 ani, 3 luni, 3 săptămâni, 3 zile și 3 ore de meditație, într-o peșteră, a convertit întreaga vale Paro la buddhism; el este creditat cu introducerea buddhismului în această parte a lumii (reprezintă zeitatea tutelară a țării). Mai târziu, în secolul al XVII-lea, cel de-al patrulea lider temporal al Bhutanului, Tenzin Rabgye, a construit templul actual chiar pe locul unde Guru a meditat, numindu-l Taktsang. Templul este unul dintre cele mai sacre locuri de pelerinaj ale buddhiștilor din întreaga lume. A fost demolat, la propriu, de un cutremur – în anul 1998 – și reconstruit cu ajutorul guvernului din Bhutahn, donațiilor individuale, suportului financiar primit din partea altor țări.

Deși picioarele dădeau semne că nu mai vor să fie supuse, am vizitat unul dintre cele mai vechi altare sacre din Bhutan, Kyichu Lhakhang, construit în secolul al VII-lea. Potrivit legendei, regele tibetan Songtsen Gompo a înălțat, în întreaga regiune Himalayană, 108 temple într-o singură zi, pentru a supune demonii care terorizau aceste regiuni…

– va continua –