Himalaya (8)… Text și foto: Nicolae Tomescu

Publicat de nicolaetomescu, 10 martie 2015, 14:32

Există o nostalgie a visurilor care pot să facă orice lucru posibil. Există lucruri pe care le atingem, iar ele rămân eterne…

Totodată, drumul mi se pare a fi o călătorie intimă. Doar rătăcitorii nu au nicio cale de străbătut…

În mai 2014, am pășit în Tibet…

*

ZIUA 8 / 10.05.2014:  ZHANGMU – NEW TINGRI (autocar 242 km – cca 8h)

Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist, plin de forță, în secolele VII-VIII d.Hr. A fost condus de mongoli (în veacul XIII) și de dinastia Manchu (din secolul al XVIII-lea). După Revoluția Chineză (1911-1912), a devenit regiune independentă aflată sub influența britanică. Comuniștii chinezi au invadat și ocupat regiunea, în 1951

Ziua Națională a Revoltei Tibetane, 10 martie 1959

în 1965, Tibetul a devenit, oficial, regiune autonomă în cadrul Chinei comuniste…

Regiunea autonomă este situată în sudul platoului tibetan și cuprinde circa o jumătate din teritoriul cultural al Tibetului. Începând cu 2006, aproximativ 300.000 de tibetani, sufletul viu al satelor tradiționale, au fost mutați în orașe, lângă drumuri naționale, având apă curată și canalizare – în aceste zone au fost construite case noi, cele vechi au fost reabilitate pentru a ajuta două milioane de oameni, cei care locuiau sub standardele chineze au fost obligați să treacă la modernizare (în mare parte, prin împrumuturi bancare). Adepții culturii tibetane nealterate și grupuri ale drepturilor omului au criticat proiectul. O corporaţie din China a alocat, în perioada 2006-2010, 31,2 miliarde de yuani pentru dezvoltarea electricităţii; au fost rezolvate probleme privind lipsa apei pe timpul iernii şi primăverii, racordarea la curent electric a locuinţelor deţinute de 1,5 milioane de oameni. În 2011, a zguduit anunțul potrivit căruia 20.000 de „politiceni” din Partidul Comunist Chinez vor fi mutați în orașe…

Această etapă a călătoriei mi-a dezvăluit panorama întinderilor nesfârșite, încadrate de vârfurile acoperite de zăpadă (abia vizibile la orizont). Tibetanii mânau, pe podișuri, turme de oi și de iaci, majoritatea îndreaptându-se către Tingri (oraș comercial de unde poate fi admirată o priveliște uluitoare a Everestului). Drumul spre New Tingri, care trece prin pădurile Nyalam (3.800 m) și Lalung (5.050 m), poate fi un vis absolut pentru iubitorii de natură, oferind priveliști asupra vârfurilor înalte ale Himalayei. New Tingri este situat la 60 de km de Everest Base Camp, zona care ne-a apropiat cel mai mult de piscurile himalayene, un loc bun pentru turiștii care nu sunt alpiniști, pentru a admira panorama copleșitoare a Everestului, dar și a celorlalte vârfuri – Cho Oyu, Manaslu, Lhotse, Makalu (se numără printre cele mai înalte din lume)…

Pare recomandat (pentru imaginea ta) să vorbești despre lucruri mărețe. Dar despre limite? Esențial este să te ridici și să faci orice (în sensul de a rezista oricărui supliciu) pentru a-ți indeplini visul. Concret, am trecut și peste… sindromul datorat scăderii oxigenului la altitudini mari. Presiunea atmosferică scade pe măsură ce altitudinea creşte, astfel încât tot mai puţin oxigen este disponibil în aer. Răul de altitudine lovește, frecvent, persoanele care urcă la altitudini mari. Severitatea afectării (în cel mai rău caz, edem pulmonar şi edem cerebral) depinde de cât de sus şi cât de repede urcă persoana respectivă. Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât durata de aclimatizare creşte, dar am văzut tibetani care pot desfăşura activităţi normale la altitudini de 5.100 m. Mai întâi la 4.300 de metri (cu intensitate feroce), apoi la peste 5.400 de metri, m-a încercat răul acut de munte, cea mai uşoară formă de rău de altitudine; simptomele apar după câteva ore (mi s-a părut că nu am nimic, am mâncat destul de bine, am băut apă, dar pășeam ca pe Lună) şi includ cefalee, oboseală, dispnee la efort, anorexia, greţuri, vărsături, slăbiciune musculară, irascibilitate…

*

ZIUA 9 / 11.05.2014:  NEW TINGRI – SHIGATSE (autocar 240 km – cca 8h)

Plec din New Tingri cu imaginea Everestului în suflet, dar și cu intensitatea coșmarului din noaptea precedentă. Drumul care așteapta, de o frumusețe răpitoare, este precum majoritatea peisajelor din Tibet; am întâlnit nu numai piatră, dealuri, munți și cer, un drum parcă pregătit de sărbătoare, cu toate culorile lumii adunate în stegulețele de rugăciuni, cu oameni îmbrăcați colorat, cu iaci care par niște pete mari și negre agățate de stânci. Am vizitat vestita Mănăstirea Sakya, în traducere „pământ gri”, din cauza împrejurimilor muntoase dominate excesiv de culoarea gri. Mănăstirea datează din secolul al XII-lea, fiind prima mănăstire a Sectei Sakyapa. Precum altele de gen, Sakya este faimoasă pentru unicitatea sa, adăpostind o colecție de piese valoroase pentru istoria tibetană. Excursia controlată a presupus deplasarea către Shigatse, oraș situat la o altitudine de 3.800 m, veche capitală a Tibetului, cu o istorie de mai bine de 600 de ani, un important centru religios, cultural și economic, al doilea oraș ca mărime din Tibet, după Lhasa. Orașul, locuit de multe etnii si religii, amestec de nou și vechi, de tradițional și modern, un oraș multicultural și cosmopolit. Shigatse este considerat sfânt datorită faptului că aici își are reședința Panchen Lama, unul dintre conducătorii spirituali ai Tibetului. Pe dealul care străjuiește orașul se află, reconstruit, dzong-ul despre care se spune că a servit drept model pentru Palatul Potala din Lhasa…

*

ZIUA 10 / 12.05.2014:  SHIGATSE – GYANTSE (autocar 90km – cca 1,5h)

Dimineața, ne aștepta vestita Mănăstire Tashilunpo, sediul lui Panchem Lama, mănăstire care datează din secolul al XV-lea, fondată de Gyalwa Gendun Drup, cunoscut ca fiind primul Dalai Lama. Aici se află Colegiul Tantric „Ngagpa”, unul dintre cele 4 colegii monastice din Tibet. Este impresionantă statuia gigantică a viitorului Buddha, „Maitreya”, de 26 m înălțime, poleită cu 275 kg de aur, precum și pagoda (stupa) din secolul al XVII-lea, la rându-i poleită cu aur și cu argint. Tashilunpo este una dintre cele 4 (patru) mănăstiri din Tibetul Central, supervizată de conducătorii spirituali Dalai Lama și Panchen Lama din secta Gelugpa sau secta Bonetelor Galbene, aici formându-se mii de cărturari în filozofia buddhistă Mahayana și Tantra. După un popas în piața din Shigatse, am plecat spre Gyantse, cel mai tradițional oraș din Tibet, celebru pentru carpetele de lână, dar și pentru trecutul său istoric, cu străduțe mici și înguste, străjuite de case la fel de mici înveselite de flori colorate. Situat la o altitudine de 3.900 m, orașul este dominat, de pe dealul care-l înconjoară, de Dzong-ul Gyantse. Odată ajunși în Gyantse, vizităm Mănăstirea Palkhor, unică în Tibet datorită vieții spirituale, a arhitecturii tipice a mănăstirilor din secolele XIII-XV, specifică prin combinația de stupa în templu și templu în stupa; fondată la începutul secolului al XV-lea, are meritul de a fi unificatoarea celor 3 secte budiste: Gelugpa, Sakyapa, Bhuton. Tot aici se află faimoasa Stupa Kumbum, denumită și „Pagoda cu 100.000 de imagini”, imagini sculptate și pictate în cele 108 încăperi, respectiv 77 capele dispuse pe 9 niveluri…

*

ZIUA 11 / 13.05.2014:  GYANTSE – LHASA (autocar / cca 6-7h)

Am continuat drumul spre inima Tibetului, capitala Lhasa. Am traversat trecătorile montane Kamba (4.794 m) și Karo (5.010 m), pentru a ajunge la lacul Yamadrok sau „Lacul de Turcoaz”, unul dintre lacurile sacre ale Tibetului /în planul depărtat se văd munții Kampala/; am admirat ghețarul Kharola /unul dintre cei mai mari gheţari continentali din Tibet; se află în regiunea Shannan, din Sudul Tibetului; sub razele soarelui, gheţarul are nuanțe de albastru întunecat/, care parcă se prăvălește spre autostradă – de la 5.560 de m altitudine; coborîm spre valea râului Lhasa; ne conduce în capitala Tibetului – situată la o altitudine de 3.650 m, pe malul nordic al râului Kyichu. Vizităm cele două mari mănăstiri de lângă Lhasa: Drepung și Sera. Mănăstirea Drepung, așezată la poalele Muntelui Gephel, este cea mai mare mănăstire din Tibet, una dintre cele mai mari din lume, fondată în anul 1416 de Jamyang Chojey, discipolul lui Tsongkhapa, fondatorul Școlii Gelugpa (Bonetele Galbene); până în 1959 adăpostea peste 15.000 călugări. Mănăstirea Sera, aflată la 5 km distanță de Lhassa, este una dintre cele mai importante mănăstiri ale Școlii buddhiste Gelugpa, înființată de marele reformator Tsongkhapa (1357-1419), școală care a devenit principala putere religioasă. Construită în anul 1419 de un discipol al lui Tsongkhapa, mănăstirea avea o academie faimoasă și adăpostea, odinioară, 5.000 de călugări (în zilele noastre, dacă mai sunt 300). Ne-am îndreptat apoi spre Lhasa / în tibetană, „Locul Zeilor” (deși vechile documente și inscripții tibetane de până la începutul secolul  demonstreaza ca vechea demnumire era „locul caprelor”)/, reședința lui Dalai Lama, un oraș care stimulează imaginația cu cei peste 1.000 de ani de istorie culturală și spirituală care au contribuit la crearea misterioasei religii tibetane. Lhasa are un ritm de viață relaxat (ne-a spus ghidul nostru, pe cât de tânărul pe atât de încercatul Lakpa), fiind dominată de splendoarea și grandoarea Palatului Potala, un simbol al enigmaticei puteri politico-religioase din Tibet…

– va continua –